Cine și de ce a scos-o pe Diana Șoșoacă din cursa prezidențială / O decizie periculoasă pentru democrație / Cum a ridicat CCR valul anti-PSD

Decizia periculoasă și fără precedent a Curții Constituționale de a o scoate pe Diana Șoșoacă din cursa prezidențială a ridicat un val de emoție anti-PSD cu două luni înainte de alegerile prezidențiale și parlamentare.

Absolut toate partidele, de la PNL, partenerul de guvernare, la USR și AUR, partide de opoziție, au acuzat PSD de intervenție brutală în jocul democratic dat fiind că patru judecători din cei șapte prezenți care au votat decizia au fost numiți de partidul condus de Marcel Ciolacu. Al cincilea a fost propus de UDMR, aliatul fidel al PSD.

În plus, decizia servește perfect interesului PSD de a-l propulsa cu orice preț pe George Simion în turul doi împreună cu Marcel Ciolacu. Orice alt candidat, Mircea Geoană, Elena Lasconi sau Nicolae Ciucă, ar putea coagula voturile anti-PSD care sunt matematic mai  numeroase decât cele pro.

Doar că decizia arbitrară a CCR a îngrozit pe toată lumea. Curtea nu a invocat, se pare, motive temeinice care i-ar putea pune în discuție candidatura Dianei Șoșoacă, legate să zicem de siguranța națională. Nimic legat de acțiunile ei pro-ruse, de vizitele la Ambasada Rusiei, de războiul cu Ucraina.

Nu există un dosar penal pentru trădare, iar informațiile G4Media arată că decizia CCR nu s-a bazat pe dovezi venite de la servicii secrete sau alte instituții ale statului care să documenteze fapte anti-constituționale.

Judecătorii și-ar fi bazat decizia pe ceva foarte vag și arbitrar: atașamentul față de Constituție și statul român. Să invoci așa ceva în cazul unui politician pentru a-l scoate din cursa prezidențială arată pur și simplu înspăimântător pentru un stat așa zis democratic, membru UE și NATO.

Exact același pseudo-argument ar putea fi invocat fără probleme în cazul lui Kelemen Hunor, George Simion sau în cazul altui candidat care a pus la un moment dat în discuție reorganizarea administrativă, granițele țării sau orice propunere de reformă constituțională.

Va trebui să așteptăm motivarea CCR în cazul Șoșoacă pentru a vedea exact ce înseamnă lipsa de atașament față de Constituție și stat. În tot cazul, Curtea a deschis un precedent extrem de periculos. Azi scoți un candidat din cursă sub această acuzație, mâine închizi o televiziune, desființezi un partid și elimini în general pe cine vrei din viața publică invocând ”atașamentul față de constituție și stat”. Asta amintește de Rusia, de Viktor Orban, de Erdogan, de regimurile autoritare. N-are nimic de-a face cu jocul democratic.

Cum se vor raporta partenerii externi la grozăvia din România? Ce vor spune cancelariile occidentale? Vor denunța acest derapaj periculos sau vor întoarce capul?

Decizia CCR le-a evocat tuturor modul în care PSD exercită puterea atunci când o are pentru a-și atinge obiectivele politice: în forță, arbitrar, în dispreț față de regulile democratice. Dacă acum, în drum spre puterea totală PSD se comportă nedemocratic, cum o va exercita dacă va ajunge să dea președintele României?

Mai ales că puterea marelui partid pare a fi dublată în cazul eliminării Dianei Șoșoacă din cursă și de influența nevăzută a unor facțiuni din serviciile secrete. CV-urile unora dintre judecători spun totul despre legătura dintre PSD și puterea din umbră.

Greu de dovedit influența serviciilor, dar la fel de greu de crezut e că n-au jucat niciun rol în alinierea Curții în spatele acestei decizii scandaloase, cu rezonanțe cazone. Implicarea lor în exercitarea puterii a fost cvasi-totală în ultimii ani, în absența oricărui control democratic real.

Respingerea candidaturii Dianei Șoșoacă are toate datele unui abuz de putere fără precedent. Eliminarea din cursa prezidențială a unui candidat care putea influența ierarhia din turul 1 e un derapaj antidemocratic extrem de periculos. Nu mai contează votul, nu mai contează partidele și candidații, câștigătorul e stabilit de un sistem de putere care nu dă socoteală pentru deciziile lui.

Decizia CCR nu poate fi contestată  nicăieri, altă problemă majoră. Nu există nici o cale de atac. Cinci oameni, numiți politic, au influențat soarta alegerilor prezidențiale fără a exista vreo posibilitate de a contesta hotărârea lor și fără ca Șoșoacă să se poată apăra. E un comportament fundamental nedemocratic, ceva ce nu s-a întâmplat în România nici în anii 90, când democrația era considerată mult mai fragilă.

Cei cinci judecători care au luat decizia au fost numiți de PSD și UDMR, aliatul cel mai loial al lui Ciolacu în acest moment: Marian Enache (propus de PSD), Bogdan Licu (fost prim adjunct al procurorului general, propus de PSD), Attila Varga (propus de UDMR), Cristian Deliorga (fost judecător la Curtea de Apel Constanța, propus de PSD) și Gheorghe Stan (fost șef controversat al Secției Speciale pentru magistrați, propus de PSD).

De ce era relevantă candidatura lui Șoșoacă în calculele pentru turul doi: ea e cotată în sondaje între 5 și 10%, iar scoaterea ei din cursă înseamnă că există o probabilitate semnificativă ca o parte din voturile votanților ei să meargă spre George Simion, celălalt candidat cu agendă similară.

E automată mutarea electoratului lui Șoșoacă la George Simion? Nu. Politica nu e matematică rece. Va depinde mult de prestația lui Șoșoacă în următoarele două luni. Dacă ea va urla zilnic că există un blat între Ciolacu și Simion pentru a-i fura voturile și, eventual, va prezenta și dovezi despre o înțelegere politică între cei doi, posibil ca votanții ei să nu meargă spre Simion, ci spre Elena Lasconi sau Mircea Geoană.

Indiferent cine a gândit și executat operațiunea de scoatere a Dianei Șoșoacă din cursa prezidențială cu mâna Curții Constituționale, pentru a-i maximiza șansele lui Marcel Ciolacu cu speranța că George Simion va fi propulsat în turul doi, a obținut efectul de bumerang.

Este un moment de răscruce pentru aceste alegeri, un veritabil turning-point. Din acest moment, Marcel Ciolacu va trebui să o ia aproape de la zero. Tot ce a construit s-a prăbușit peste noapte.

Imaginea PSD de partid frecventabil, care nu mai atacă statul de drept, nu mai intervine brutal în actul de justiție și nu mai reprezintă în general un pericol pentru democrație s-a spulberat. De sâmbătă seara încoace, inamicul comun a redevenit marele partid.

Oricât s-au străduit Marcel Ciolacu și PSD să adoarmă vigilența tuturor, decizia CCR a trezit din nou societatea românească. Rămâne de văzut dacă valul de emoție va crește în următoarele două luni și se va amplifica sau banii de campanie, puterea nevăzută, își vor face din nou treaba iar valul se va sparge până la alegeri.