G4Media.ro

Un text pierdut al lui Bram Stoker, autorul romanului „Dracula”, a fost…

sursa foto: Pexels

Un text pierdut al lui Bram Stoker, autorul romanului „Dracula”, a fost redescoperit într-o bibliotecă din Dublin

Povestea necunoscută „Gibbet Hill” a lui Bram Stoker, publicată cu puțin timp înainte ca autorul să înceapă să lucreze la Dracula, are multe elemente similare cu romanul său clasic despre vampiri, scrie The Guardian.

Într-o bibliotecă din Dublin frecventată odinioară de James Joyce și WB Yeats, sub un tavan în formă de cupolă albă și turcoaz și înconjurat de rafturi de stejar, Brian Cleary a dat peste un text de Bram Stoker, autorul lui „Dracula”, pe care credea că nicio persoană în viață nu l-a citit vreodată.

Cleary, care își luase liber de la locul de muncă de la o maternitate după ce suferise o pierdere bruscă a auzului, se uita prin arhivele Stoker de la Biblioteca Națională a Irlandei când a dat peste ceva ciudat. Într-un anunț din Dublin Daily Express din ziua de Anul Nou 1891, care promova un supliment alimentar, unul dintre articolele enumerate era „Gibbett Hill, de Bram Stoker”. Nu auzise niciodată de el și a început să caute o pistă. „Nu era ceva care să poată fi căutat pe Google sau care să figureze în vreo bibliografie”, a spus el.

Cleary a pornit pe urmele suplimentului și a reușit să găsească, în final, și „Gibbet Hill”. „Aceasta este o poveste pierdută”, a realizat el. „Nu cred că știe cineva despre ea”. Povestea urmărește un narator fără nume care se întâlnește cu trei copii care stau lângă memorialul unui marinar ucis pe Gibbet Hill, Surrey, la care se face referire și în romanul din 1839 „Nicholas Nickleby”, al lui Charles Dickens.

Împreună, cei patru merg pe jos până în vârful dealului Gibbet. Distrat de priveliște, naratorul îi pierde din vedere pe copii. El trage un pui de somn printre niște copaci și se trezește să-i vadă pe copii la mică distanță, înainte ca un șarpe să treacă pe deasupra picioarelor sale și să se îndrepte spre copii, care par capabili să comunice cu șarpele și să-l controleze. Mai târziu, copiii îl atacă pe narator. Povestea culminează cu șarpele care iese din pieptul naratorului, alunecând în josul dealului.

Cleary s-a adresat biografului lui Stoker, Paul Murray, pentru a autentifica povestea. Deși Murray a fost încântat de descoperire, nu a fost surprins – descoperise deja trei povești similare, așa că știa că trebuie să mai existe și alte materiale pierdute ale lui Stoker. Dar „pe măsură ce am aflat mai multe despre poveste, am devenit din ce în ce mai intrigat, pentru că a fost publicată – și aproape sigur scrisă – în 1890”, a spus el. „Acesta este anul în care Bram Stoker începe să lucreze la Dracula”.

Romanul horror gotic prin excelență „nu a apărut de nicăieri”, a spus Murray, care a cercetat evoluția lui Stoker de la mijlocul anilor 1870 până la publicarea lui Dracula în 1897. „Pentru mine, Gibbet Hill a fost o nouă piesă foarte interesantă din acel puzzle. Se potrivea foarte bine cu teoria mea despre lunga gestație a lui Dracula. Așadar, mi s-a părut a fi un fel de stație de drum în acea călătorie de peste 20 de ani pe care Stoker a petrecut-o evoluându-și ficțiunea.”

Gibbet Hill are paralele cu Dracula. Există imagini gotice, o trinitate de personaje malefice și o descriere a ochilor care „străluceau cu o lumină întunecată și nefirească” – anticipând ochii care „ardeau cu o lumină nefirească” din Dracula.

O altă paralelă tematică este cea a „colonizării inverse”, a spus Murray. În Gibbet Hill, doi dintre copii sunt indieni. În Dracula, „contele vine din Transilvania, care se află la granițele lumii cunoscute la acea vreme, și se întoarce să amenințe Anglia”. Deși Dracula ar putea fi citit ca o critică a imperialismului britanic, este și o „fantezie de colonizare inversă care îi invită pe britanici să se vadă pe ei înșiși ca potențiale victime”, scria David Higgins în cartea sa Colonizare inversă.

O carte care include povestea, comentarii și ilustrații realizate de Paul McKinley este în proces de publicare de către Fundația Rotunda, organismul oficial de strângere de fonduri al spitalului Rotunda unde lucrează Cleary. Toate încasările vor merge la nou înființatul Fond Charlotte Stoker – numit după mama lui Bram, care a militat pentru persoanele surde – pentru a finanța cercetarea privind factorii de risc pentru surzenia dobândită la nou-născuți. O expoziție însoțitoare este prezentată la Casino Marino din Dublin, iar prima lectură publică a poveștii va avea loc la festivalul Bram Stoker al consiliului municipal din Dublin.

Directorul NLI, Audrey Whitty, a declarat că „nu se întâmplă foarte des” să se facă o descoperire de o asemenea amploare. Cu toate acestea, ea subliniază că „oricine este capabil” de o descoperire precum cea a lui Cleary. „Cine știe ce zace nedescoperit în orice bibliotecă națională din lume?”

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...