Jurnal de festival. ,,Oamenii din documentare nu sunt actori, iar acesta e cel mai frumos aspect care face documentarul să fie special” – Michael Stewart, antropolog (Parteneriat)

Ziua de miercuri a fost probabil cea cu cele mai multe Q&A de până acum ale actualei ediții Astra Film Festival. După multe dintre filmele vizionate ieri, publicul a putut cunoaște parte din echipele de producție și a aflat insight-uri valoroase de tipul behind the scenes. S-a întâmplat în 9 dintre documentarele zilei: în seria de 3 filme DocSchool împreună Omagiu pentru un apartament, Hoda – mamă pe lista de așteptare șiSfârșit de vacanță, la Moartea lui Iosif Zagor (un film duios) la Interzis (o poveste adevărată, plin de sensibilitate și trăiri puternice) în seria de două documentare Toată ziua-i noapte și Renaștere, Cântecele pământului care arde și până la ultima proiecție a zilei, filmul-eveniment Leo Records: Doar pentru prietenii noștri (cu participarea încărcată de emoție a protagonistului).

Dacă publicului i-a fost astfel captată atenția pe tot parcursul zilei, atât prin filme, cât și prin discuțiile cu echipele de producție, într-un scenariu la fel de interesant au jucat și studenții veniți la AFF prin programul Erasmus, în parteneriat cu UNATC București, un proiect creat în premieră în acest film – DocStudent Hub. Peste 20 de studenți de la 6 universități de prestigiu din străinătate și alți tot atâția de la Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și de la UNATC București au luat parte la masterclass-ul Collaborative anthropology in the digital age susținut de antropologul Michael Stewart, prieten al festivalului încă de la prima ediție.

Cum poate colaborarea modela un film? În jurul acestei întrebări s-a ținut cursul, studenții putând viziona filmele propuse și discuta pe baza lor. „Oamenii din documentare nu sunt actori, iar acesta e cel mai frumos aspect care face documentarul să fie special”, a precizat Stewart. După un discurs de 90 de minute, ascultat cu interes de studenți, reputatul regizor ne-a declarat: „Ce îmi doresc să rețină studenții e că producerea unui film este întotdeauna o activitate colaborativă. Nu poți face un film documentar impunând tu o anumită idee întregii echipe, ci împreună cu colegii să găsești povestea care să fie spusă în film”.

Ana Vlad: Am venit la un eveniment care pune pe harta lumii filmul documentar

La rândul ei, Ana Vlad, lect. univ. dr. la UNATC București, ne-a spus că primul BIP Erasmus organizat de UNATC, concretizat într-o „colaborare ideală cu Astra Film Festival”, poate fi considerat „un moment istoric atât pentru UNATC, cât și pentru Astra Film Festival”.

„Este minunat că, în loc să ținem programul în spatele ușilor închise, într-o universitate, îl scoatem într-un eveniment care pune pe harta lumii filmul documentar și unde toți studenții au, pe lângă oportunitățile oferite de Erasmus, șansa de a întâlni oameni din industrie, veniți din toate părțile lumii. Și au acces la toate filmele și evenimentele unui festival important precum e AFF”, a mai spus Ana Vlad, care a menționat masterclass-uri dedicate distribuției de film documentar („cum aplicăm la fonduri, pitch-uri și lucruri care, chiar dacă ne plac sau nu, fac parte din procesul de a putea realiza un film documentar. Fără finanțare, distribuție, aspecte de genul acesta, proiectul e aproape unul pierdut”).

,,Nu e niciodată prea devreme să afli care e audiența ta”

Interes și curiozitate și la echipele de regizori și producători veniți să afle cum își pot valorifica mai eficientpotențialul creativ al proiectelor și cum să exploreze noi oportunități de co-producție și finanțare. În cadrul programului special DocTank au avut loc deja 2 masterclass-uri: unul despre relația regizor-producător, susținut de Christian Popp, producător și consultant în film documentar din Franța, și altul despre cum concepi strategia de comunicare pentru filmul tău cu Dimitra Kouzi, producător și consultant comunicare din Grecia.

Pe tema comunicării s-au menționat chestiuni interesante în ce privește audiența – trebuie să te gândești mereu „cum s-o găsești și s-o menții, pentru publicul este primul care crede în proiectul tău”, a spus Kouzi, care a arătat că „nu e niciodată prea devreme să îți afli audiența” și că „subiectul este principalul element te poate ajuta să îți faci cunoscut proiectul”. 

„Cine e bărbatul în casă”. Un film despre rigiditate sau fluiditate?

Seara, Sala Thalia a găzduit proiecția filmului Cine e bărbatul în casă (r. Kristine Nrecaj, Birthe Templin) despre cum femei din societatea albaneză își asumă rolul de bărbați, iar întreaga familie și comunitate le acceptă și le respectă. Mai multe mărturii ale femeilor burrnesha sunt evidențiate în film. „Te simți mai puternic când ești bărbat, ești mai respectat. Nu am purtat niciodată haine de femeie. Cred că Dumnezeu m-a făcut așa“, spune una dintre ele. Iar alta adaugă că ea dansează precum un bărbat, în vreme ce pentru o altă burrnesha, fericirea înseamnă când casa e plină și sunt cu toții, împreună.

Filmul a fost pretext de discuție în DocTalk-ul serii, FEMEIA TÂRGUITĂ versus FEMEIA BĂRBAT, cu jurnalista Mirela Nagâț și invitații ei, prof. Mihaela Miroiu, Roxana Dumitrache, manager cultural și activistă feministă și scriitorul Radu Vancu. Au fost mai multe teme ale dialogului: feminitate, literatură, egalitate de gen, modele și stereotipuri.

„Ne întrebăm, filmul e despre schimbare sau blocare de gen? Te recodifici masculin, dar rămâi acolo cu prețul vieții. Eu cred că e despre amândouă. Așadar, e un film despre fluiditate sau rigiditate? În cele mai multe culturi, rolurile sociale erau fluide. Lumea e până la urmă mai fluidă decât credem și ar fi bine să ne obișnuim cu gândul ăsta”, a menționat Radu Vancu.

Roxana Dumitrache a adăugat că a observat, în film, „o solidaritate complice cu burrnesha – aceste femei sunt parte a societății, nu sunt corpul străin”, în timp ce Mihaela Miroiu a subliniat că „cea mai bună achiziție e că ai libertatea să te poți dezvolta cum dorești intelectual, spiritual, în orice mod”, ceea ce în prezent chiar se întâmplă.

Pe de altă parte, au remarcat vorbitorii, dacă stăm mai bine la capitolele libertate, toleranță sau acceptare, la citit, nu e așa. Scriitorul Radu Vancu a lăsat o singură statistică publicului prezent la Sala Thalia, ca să nu creeze o stare de dezarmare totală: în urmă cu doi ani, 94% dintre români nu au trecut niciodată pragul unei librării. Încotro ne îndreptăm?