Un inel roșu pare să se contureze din ce în ce mai mult în Europa de Est. În Georgia, alegerile au fost câștigate de un partid care promovează o agendă pro-Kremlin, o lovitură dură pentru aspirațiile de lungă durată ale țării de a adera la Uniunea Europeană. În Moldova, un referendum de aderare la UE a trecut la limită, pe fondul unei interferențe masive a Rusiei în procesul de vot. În imediata vecinătate a României, Budapesta promovează deschis poziții pro-Rusia, ca și Slovacia sub conducerea premierului pro-rus Robert Fico. În Bulgaria, unde au avut loc duminică alegeri parlamentare (a șaptea rundă în ultimii trei ani) partidul pro-rus Vazrajdane (Renaştere) se instalează durabil în peisajul politic de la Sofia.

La București, deși Dianei Șoșoacă (principalul vector al propagandei Rusiei) i s-a interzis participarea la alegerile prezidențiale (o decizie a Curții Constituționale contestată de numeroși analiști pro-democrație), celălalt partid de extremă dreapta, AUR, condus de George Simion, este creditat de unele sondaje de opinie cu aproape 20% la alegerile parlamentare. De asemenea, majoritatea sondajelor dau un tur doi la prezidențiale Ciolacu (PSD) – George Simion. AUR a preluat în mod repetat temele de propagandă ale Kremlinului, precum familia tradițională sau renunțarea la orice sprijin militar pentru Ucraina. 

Pe ansamblu, Rusia pare să recupereze puternic din influența pierdută în Europa de Est după destrămarea URSS, mizând pe un aparat de propagandă extrem de puternic și de eficient.  Dar și pe ceea ce unii analiști consideră a fi o mașinărie europeană birocratică și neadaptată la realitățile din Est. 

Un rol decisiv în conturarea viitorului regiunii îl va avea modul în care se va încheia războiul din Ucraina. O înfrângere a Kievului în acest război ar putea avea consecințe catastrofale asupra întregii regiuni. O înfrângere a Rusiei, în schimb, ar putea reduce masiv, cel puțin pe termen scurt, influența Moscovei. 

Cum se schimbă peisajul politic în Europa de Est:

Interferență fără precedent a Rusiei în procesul electoral din Republica Moldova

Rezultatul referendumului privind aderarea la Uniunea Europeană care a avut loc în Republica Moldova a trecut la limită, pe fondul unei interferențe masive din Rusia, în special prin intermediul omului de afaceri fugar Ilan Șor (care a fost condamnat definitiv pentru corupție și s-a refugiat la Moscova). De asemenea, deși Maia Sandu era creditată de multe sondaje cu câștigarea alegerilor prezidențiale încă din primul tur, va fi nevoită să lupte în turul doi cu Alexandr Stoianoglo, candidatul susținut de partidul pro-rus PSRM.

În prima dezbatere cu Maia Sandu, Stoianoglo a atacat direct Bucureștiul, afirmând că în ultimii 30 de ani nu a fost realizat cu România ”nici un proiect investițional regional care să apropie Moldova de UE”. Fals.

În Găgăuzia, unde influența Moscovei este enormă, doar 5% dintre alegători au votat în favoarea referendumului privind integrarea europeană.  Maia Sandu a obținut în teritoriul separatist 2,26% din voturi la primul tur al prezidențialelor.

Conducerea regiunii găgăuze este controlată de oligarhul Ilan Șor. Actuala bașcană, Evghenia Guțul, și-a câștigat mandatul cu susținerea acestuia. Guțul și Șor au spus anterior că mii de persoane, pensionari și bugetari din regiunea găgăuză, au primit bani prin intermediul cardurilor deschise la banca rusească Promsveazybank.

Rezultatul la limită al referendumului, despre care unii analiști spun că nu ar fi trebuit convocat, având în vedere nemulțumirea unei părți importante a populației față de Guvern, interferența masivă a Rusiei precum și nostalgia prezentă în rândul unor pături sociale față de fostă URSS, a fragilizat marja de manevră a Maiei Sandu în perspectiva alegerilor parlamentare. De asemenea, a stârnit semnale de alarmă la Bruxelles, unde sondajele de opinie creaseră speranța unui vot mai masiv în sprijinul aderării la UE. 

Rusia a profitat de lipsa barierei lingvistice și de avantajul pe care îl are în ceea ce privește stăpânirea mașinăriei de propagandă pentru a promova intens pe rețelele sociale clasicele teorii conspiraționiste legate de dezavantajele integrării europene, de la transformarea Moldovei într-o “colonie” occidentală, la promovarea agendei LGBTQ și cumpărarea pământurilor țării de către străini. 

• Citește și: Cum încearcă propaganda rusă să cultive euroscepticismul în rândul statelor din Europa Centrală și de Est prin narativul aderării la Schengen / Explicațiile unui istoric și ale unui expert în combaterea dezinformării

Georgia, aspirantă la UE, rămâne în continuare captivă Rusiei

Alegerile parlamentare desfășurate în acest weekend în Georgia au arătat că țara rămâne în continuare captivă Rusiei.

Partidul autoritar de la guvernare, Visul georgian (GD), a obținut 54% din totalul voturilor, iar președinta Salome Zurabișvili și opoziția au refuzat să recunoască rezultatul alegerilor.

Victoria categorică a GD reprezintă o lovitură pentru aspirațiile de lungă durată ale țării de a adera la Uniunea Europeană și zădărnicește speranțele opoziției pentru o coaliție pro-occidentală.

Comisia Europeană a emis duminică seară o poziție oficială în care cere autorităților să își îndeplinească datoria de a investiga și de a soluționa rapid, transparent și independent neregulile electorale.

La rândul său, Departamentul de Stat al SUA a emis luni o poziția oficială prin care a „încurajat liderii politici să respecte statul de drept, să abroge legislația care subminează libertățile fundamentale și să abordeze împreună deficiențele din procesul electoral”.

GD, fondat de miliardarul obscur Bidzina Ivanishvili, se află la putere din 2012 și a condus statul pe un curs conservator.

În ultimele trei decenii, Georgia și-a menținut puternice aspirații pro-occidentale, sondajele arătând că până la 80% din populație este în favoarea aderării la UE. Cu toate acestea, în ultimii ani, guvernul, condus de partidul populist GD, s-a îndepărtat tot mai mult de Occident în favoarea Rusiei, manifestând reticență în a condamna Moscova pentru invazia Ucrainei.

Cea mai mare forță de opoziție este UNM (centru-dreapta), un partid fondat de Mihail Saakașvili, fostul președinte care se află în închisoare pentru abuz de putere, acuzații despre care aliații săi spun că sunt motivate politic.

GD și-a desfășurat campania pe baza acuzațiilor că opoziția pro-occidentală încearcă să atragă Georgia într-un conflict de tip ucrainean. În 2008, Georgia a purtat un război cu Rusia care a durat cinci zile, dar a lăsat urme adânci, iar invazia Ucrainei i-a făcut pe unii din țară să se teamă de posibilele consecințe ale provocării Rusiei prin apropierea de vest.

Sprijinul pentru grupurile de opoziție pro-occidentale provine în general de la alegătorii tineri și din mediul urban, care își văd viitorul politic alături de UE.

Guvernul georgian, aliniat la biserica ortodoxă profund conservatoare și influentă, a încercat să galvanizeze sentimentele antiliberale prin campanii privind „valorile familiei” și criticând ceea ce descrie ca fiind excese occidentale.

În vară, parlamentul a adoptat o legislație care impune restricții radicale asupra drepturilor LGBTQ+, o măsură despre care criticii spun că oglindește legile adoptate în Rusia vecină, unde autoritățile au implementat o serie de măsuri represive împotriva minorităților sexuale.

Anul trecut, UE a acordat Georgiei statutul de țară candidată la aderare, însă cererea sa a fost suspendată ca urmare a adoptării, în luna mai, a unui controversat proiect de lege privind „agenții străini”, care obligă mass-media și ONG-urile care primesc peste 20% din finanțare din străinătate să se înregistreze ca „agenți de influență străină”.

Proiectul de lege, care a declanșat săptămâni de proteste în masă în primăvară, a fost etichetat drept o „lege rusă” de către critici, care îl compară cu o altă legislație similară introdusă de Kremlin cu un deceniu înainte pentru a reduce la tăcere disidența politică în mass-media și în alte sectoare ale societății.

Bulgaria continuă pe calea instabilității politice

Bulgaria a organizat în acest weekend a șaptea rundă de alegeri parlamentare din ultimii trei ani, un semn clar al instabilității politice care afectează cea mai săracă țară din Uniunea Europeană.

Partidul de centru-dreapta condus de fostul premier Boiko Borisov s-a clasat pe primul loc la alegerile legislative de duminică din Bulgaria, dar incertitudinea persistă cu privire la posibilele combinaţii pentru a forma un guvern stabil.

La fel ca la ultimele alegeri din iunie, partidul GERB s-a clasat pe primul loc cu 26.46% din voturi înaintea liberalilor pro-europeni conduși de ex-premierul reformator Kiril Petkov – CC/BD (cu 14.38% din voturi) şi a naţionaliştilor pro-ruşi din Renaştere (13.46%), potrivit rezultatelor oficiale.

În total, nouă partide vor intra în viitorul legislativ de la Sofia, ceea ce complică în continuare eforturile pentru formarea unei majorități și a unui guvern.

Alegerile se succed şi sunt asemănătoare în Bulgaria, unde suflul schimbării împotriva conservatorilor lui Borisov din vara anului 2020, când Sofia a fost zguduită de demonstraţiile anticorupţie, s-a domolit complet.

În această criză politică fără precedent din 1989, partidul Vazrajdane (Renaştere) se instalează într-un mod durabil în peisajul politic din Bulgaria.

Foarte prezent în campanie, Vazrajdane se promovează în ochii electoratului prin adoptarea de către Parlament, în această vară, la iniţiativa sa, a unei legi împotriva „propagandei” LGBT+ în şcoli, o lege de inspirație rusească.

Boiko Borisov a deschis uşa unei apropieri de acest partid, dar a recunoscut că „partenerii săi de la Bruxelles şi Washington nu ar permite” un astfel de scenariu.

De la invazia rusă a Ucrainei, Borisov s-a aliniat clar împotriva Moscovei, dar o posibilă victorie a lui Donald Trump la alegerile prezidenţiale americane ar putea schimba situaţia, potrivit experților.

În timp ce manipularea electorală, o practică endemică în Bulgaria, era de aşteptat, conform presei, procuratura a lansat sute de investigaţii înainte de alegeri. Peste 70 de persoane suspectate de cumpărare de voturi au fost arestate, în special în regiunile în care există un puternic electorat DPS.

Criza politică, care îngrijorează investitorii străini, a suspendat reformele anticorupţie şi tranziţia energetică, compromiţând plata a miliarde de euro din fondurile europene. Situaţia a determinat şi amânarea aderării la zona euro şi aderarea deplină la spaţiul de liberă circulaţie Schengen. În ceea ce priveşte costul organizării celor şapte alegeri, el se ridică la peste 300 de milioane de euro.

Un grup de hackeri activiști, cunoscut sub numele de „Elfi BG”, a stârnit un adevărat scandal în contextul alegerilor parlamentare după ce a publicat o listă cu peste 200 de nume ale unor persoane suspectate că ar cumpăra voturi pentru a sprijini un nou partid condus de oligarhul controversat Delian Peevski.

Acțiunea de cumpărare de voturi seamănă cu cea din Republica Moldova, unde oligarhul condamnat Ilan Șor, adăpostit la Moscova, e acuzat că a cumpărat circa 300.000 de voturi cu bani negri pentru a deraia referendumul pro-UE și a determina înfrângerea președintei Maia Sandu la alegerile prezidențiale.

În plus, vine în mijlocul tensiunilor politice și economice care afectează țara de ani de zile, crescând neliniștea cu privire la viitorul stabilității politice în Bulgaria.

Viktor Orban, mâna dreaptă a lui Putin în Europa

Este cel mai solid și mai ferm aliat al Rusiei din cadrul Uniunii Europene, și acesta încă dinaintea invaziei la scară largă din Ucraina. Viktor Orban nu a ezitat să meargă la Moscova pentru a se întâlni cu președintele Vladimir Putin și aceasta în timp ce țara sa asigura președinția rotativă a UE.

Ungaria se opune acordării de ajutoare militare Ucrainei și a încercat să blocheze constant toate tentativele blocului european de a susține Kievul, financiar sau militar. De asemenea, Viktor Orban vehiculează constant toate temele care se regăsesc pe agenda de propagandă a Kremlinului – de la familia tradițională la LGBTQ.

De notat că nici ascensiunea partidului de opoziţie Tisza, condus de Peter Magyar, care a depăşit recent formaţiunea FIDESZ a premierului ungar Viktor Orban într-un sondaj de opinie în rândul alegătorilor care nu sunt indecişi, nu trebuie privită cu un optimism total.

După cum nota Politico.eu, acest novice politic la 43 de ani, dar expert în mediile sociale, împărtășește cu rivalul său eurosceptic Viktor Orbán cel puțin un lucru: niciunul nu este complet convins de Bruxelles. 

Péter Magyar, un conservator care a făcut cândva parte din cercul restrâns al lui Orbán, este acum deputat european și face parte din Partidul Popular European de centru-dreapta (chiar cel pe care Orbán l-a părăsit înainte de a fi dat afară).

„Suntem pro-UE, dar nu suntem orbi la deficiențele UE”, a declarat Magyar într-un interviu acordat POLITICO. Când a fost întrebat despre politicile blocului privind Green Deal, migrația și integrarea în UE, politicianul maghiar a deviat întrebarea.

„Cu siguranță nu credem într-un superstat european … UE ar trebui să ajute statele membre să-și atingă obiectivele în toate aceste domenii, adesea prin acțiuni comune, uneori prin cooperare consolidată și, sincer, uneori făcând un pas înapoi și recunoscând că statele membre nu sunt unite în opiniile lor”, a declarat Magyar.

Un dezacord cheie între Magyar și PPE este faptul că el nu susține trimiterea de arme în Ucraina, după cum a declarat el în iunie.

„Rusia este agresorul, iar Ucraina are dreptul să se apere, iar noi ar trebui să sprijinim Ucraina”, a declarat el pentru POLITICO. „Diferim cu privire la natura exactă a sprijinului nostru”.

Premierul slovac Fico nu permite aderarea Ucrainei la NATO

Sub conducerea premierului pro-rus Robert Fico, Slovacia este un adversar ferm al livrării de arme către Ungaria. Pe lângă demersurile pe plan intern de demolare a statului de drept și a luptei anticorupției, Fico a afirmat la începutul lunii octombrie că, atât timp cât va conduce guvernul, Ucraina nu va adera la NATO.

„Atât timp cât voi fi şeful guvernului slovac, le voi spune parlamentarilor care se află sub controlul meu în calitate de preşedinte al partidului [Smer, aflat la putere] să nu fie niciodată de acord cu aderarea Ucrainei la NATO”, a declarat el în cadrul emisiunii săptămânale «O päť minút dvanásť ».

De la realegerea sa în toamna anului trecut, Fico a renunţat la politica guvernului anterior de a oferi sprijin material Ucrainei în războiul cu trupele ruse invadatoare şi a promis, în schimb, că guvernul său nu va trimite „nici un glonţ”, în timp ce se aliniază cu Moscova împreună cu premierul autoritar Viktor Orbán din Ungaria vecină.

Recent, Fico a promis să „facă tot posibilul pentru reînnoirea relaţiilor economice şi standard cu Rusia”.

După emisiunea sa de duminică, Fico şi-a dublat promisiunea, propunând să viziteze Moscova în luna mai a anului viitor, cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a sfârşitului celui de-al Doilea Război Mondial, „atât timp cât sunt invitat”.

Luând cuvântul în cadrul unei ceremonii care a marcat sosirea, la 6 octombrie 1944, a trupelor din fosta Uniune Sovietică la trecătoarea Dukla, în apropiere de graniţa Slovaciei cu Polonia, Fico a continuat să sublinieze că sacrificiile Rusiei au contribuit la eliberarea Slovaciei de sub dominaţia nazistă.

„Libertatea a venit din Est”, a spus el , «şi absolut nimic nu poate schimba acest adevăr».

Tot la începutul lunii octombrie, ministra Sănătății din Slovacia, Zuzana Dolinková, a anunțat că demisionează din cauza sprijinului acordat de guvern unui anti-vaccinist proeminent și a prioritizării insuficiente a asistenței medicale. Teoriile conspiraționiste reprezintă una dintre temele principale promovate de propaganda rusă pe rețelele sociale.

Serbia jonglează între UE și Moscova

Serbia jonglează de ani de zile între aspirațiile sale de a adera la Uniunea Europeană și legăturile strânse ale puterii cu Moscova.

Preşedintele sârb Aleksandar Vucic a vorbit pe 20 octombrie la telefon cu Vladimir Putin, prima lor discuţie în doi ani şi jumătate.

Discuția a venit în contextul în care liderul de la Belgrad lua în calcul participarea la summitul BRICS de săptămâna trecută de la Kazan. Vucic nu participat, însă l-a trimis pe vicepremierul țării, care a exprimat dorința Serbiei de a deveni membră a acestui grup de state.

Vucic a subliniat că Serbia, deşi este candidată la aderarea la UE, nu îşi va schimba poziţia de a nu impune sancţiuni Rusiei în urma invaziei din Ucraina.

Cu toate acestea, de la invazia rusă din Ucraina, Serbia a condamnat încălcarea integrităţii teritoriale a Ucrainei, iar Vucic a purtat discuţii bilaterale limitate cu Putin.

Serbia era total dependentă de gazul rusesc când forţele Moscovei au invadat Ucraina în februarie 2022.

De atunci, urmând exemplul multor ţări membre ale UE, Serbia a căutat soluţii pentru surse alternative de aprovizionare.

„Dacă spun că merg la Kazan, acest lucru va marca sfârşitul drumului european al Serbiei. Dacă spun altceva, ei vor pretinde că i-am trădat pe ruşi”, a declarat Vucic, înainte de a anunța decizia de participare la summitul BRICS.

Vicepremierul Aleksandar Vulin a declarat în marja summitului că „Serbia speră că va fi un loc pentru ea în grupul BRICS, deoarece este vorba de o organizaţie care oferă libertate fără a cere schimbări de sistem sau aderarea la sancţiuni.

În BRICS ne simţim ca între prieteni. Pentru prima dată avem libertatea de a alege. Asta este foarte important pentru Serbia”, a spus fostul şef al serviciilor de informaţii sârbe, considerat pro-rus şi sancţionat de SUA.

Vicepremierul sârb a explicat că, pe de altă parte, Occidentul pune presiune asupra Serbiei din cauza relaţiilor sale „prietenoase şi frăţeşti” cu Rusia şi adresează alte cereri.

Vulin a adăugat că „el, personal, nu vede viitorul Serbiei în Uniunea Europeană”, deşi a recunoscut că ţara sa „a investit foarte mult pe calea europeană” şi că „ar fi iresponsabil să se oprească acum toată activitatea orientată spre UE”.

De asemenea, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, prezentă la Belgrad, a refuzat vineri să se întâlnească cu premierul sârb Milos Vucevic, care a avut cu puţin timp înainte o întrevedere cu ministrul rus al dezvoltării economice, Maksim Reşetnikov.

Ea a adăugat că adăugând că „există informaţii cu privire la intenţia Serbiei de a-şi consolida relaţiile economice în alte domenii cu Federaţia Rusă”.

Republica Srspka, un cal troian destabilizator al Rusiei în Balcanii de Vest

Entitatea sârbă din Bosnia și Herțegovina, Republica Srspka, menține strânse legături cu Kremlinul, în special prin vocea liderului său Milorad Dodik.

Sfâșiată de un război sângeros între comunități în anii ’90 (100.000 de morți), Bosnia este în prezent o țară divizată în două entități: sârbii (pro-ruși), în favoarea neutralității militare a țării, și bosniacii-croați, ai căror lideri doresc ca țara să adere la NATO. Pentru astfel de decizii este necesară unanimitatea reprezentanților celor trei comunități.

Dodik, care cere de peste un deceniu desprinderea entităţii sârbe de restul Bosniei, s-a confruntat cu sancţiuni britanice şi americane pentru politicile sale separatiste, dar a beneficiat de sprijinul Rusiei. Există temeri larg răspândite că Rusia încearcă să destabilizeze Bosnia şi restul regiunii pentru a abate cel puţin o parte din atenţia lumii de la războiul său din Ucraina.

Liderul sârb bosniac, care își manifestă în mod regulat admirația pentru Vladimir Putin, este unul dintre puținii politicieni europeni care au continuat să se întâlnească cu președintele rus după invazia rusă din Ucraina din februarie 2022.

Mai mult, Putin i-a acordat în luna februarie președintelui Republicii Srpska medalia Ordinului Alexandru Nevski, una dintre cele mai înalte decorații ale Rusiei, pentru „marea sa contribuție la dezvoltarea cooperării dintre Federația Rusă și Bosnia-Herțegovina și pentru consolidarea parteneriatului cu Republika Srpska”.

Șeful statului rus i-a mulțumit lui Milorad Dodik pentru „menținerea unor relații regulate cu Rusia”, potrivit unui comunicat de presă al Kremlinului.

Războiul din Bosnia a început în 1992, când sârbii bosniaci susţinuţi de Belgrad au încercat să creeze o regiune „pură din punct de vedere etnic” cu scopul de a se alătura Serbiei vecine, ucigând şi expulzând croaţii şi bosniacii din ţară, aceştia din urmă fiind în majoritate musulmani. Peste 100.000 de persoane au fost ucise şi peste 2 milioane de oameni, adică mai mult de jumătate din populaţia ţării, au fost alungaţi din casele lor înainte de încheierea unui acord de pace la Dayton, Ohio, la sfârşitul anului 1995.

Acordul a împărţit Bosnia în două entităţi – Republika Srpska, condusă de sârbi, şi Federaţia croato-bosniacă. Celor două entităţi li s-a acordat o largă autonomie, dar au rămas legate între ele prin intermediul unor instituţii multietnice comune. De asemenea, a fost instituit Biroul Înaltului Reprezentant (OHR), un organism internaţional însărcinat cu supravegherea punerii în aplicare a acordului de pace, care a primit puteri largi pentru a impune legi sau a-i demite pe funcţionarii care subminează echilibrul etnic fragil de după război, inclusiv judecători, funcţionari publici şi membri ai parlamentului.

De-a lungul anilor, OHR a exercitat presiuni asupra liderilor etnici ai Bosniei pentru a construi instituţii comune la nivel de stat, inclusiv armata, agenţiile de informaţii şi de securitate, sistemul judiciar şi administraţia fiscală. Cu toate acestea, pentru ca Bosnia să îşi atingă obiectivul declarat de a adera la Uniunea Europeană, este necesară consolidarea în continuare a instituţiilor existente şi crearea altora noi.

Parlamentul Republicii Srpska a adoptat în iulie 2023 legi care resping autoritatea Înaltului Reprezentant Internaţional şi Curţii Constituţionale a Bosniei.

O „retorică secesionistă” în entitatea sârbă şi amestecul „răuvoitor” al Rusiei în Bosnia-Herţegovina îngrijorează NATO, a afirmat fostul secretar general al Alianței, Jens Stoltenberg, în noiembrie 2023.

Dodik este la conducere în Republica Srpska din 2010. El este la al doilea mandat, iar anterior, a fost prim-ministru, timp de două mandate, între 1998 și 2001 și între 2006 și 2010.

Influența lui Putin amenință să se extindă și în Cehia

Liderilor Europei Centrale favorabili Kremlinului, precum Viktor Orbán și Robert Fico, li se va alătura anul viitor o figură cunoscută: Fostul prim-ministru ceh Andrej Babiš, care este din nou în creștere în sondajele naționale, scrie Politico.

Deși Babiš, un cameleon politic miliardar, este mai puțin înrădăcinat ideologic decât Orbán sau Fico, el și-a orientat partidul ferm spre dreapta și se face ecoul retoricii omologilor săi din Ungaria și Slovacia.

La fel ca Orbán, Babiš afirmă că, dacă Donald Trump ar fi președintele SUA, nu ar exista un război rusesc în Ucraina și crede că o victorie electorală a candidatului republican în noiembrie ar asigura pacea. La fel ca Fico, mogulul ceh și-a exprimat anterior preferința pentru reducerea sprijinului acordat Ucrainei, care se opune invaziei la scară largă a Kremlinului.

Înalți oficiali cehi au încercat să îl discrediteze pe Babiš – un magnat controversat al agriculturii care a fost prim-ministru din 2017 până în 2021 – ca fiind în mâna lui Orbán de când partidul său Acțiunea Cetățenilor Nemulțumiți (ANO) s-a alăturat noii facțiuni de extremă-dreapta a liderului maghiar, Patrioții anti-migrație, în această vară la Bruxelles.

„Mișcarea ANO este doar marioneta lui Orbán”, a declarat ministrul ceh de externe Jan Lipavský pentru Politico. Acesta a adăugat că „și-au găsit în mod clar prieteni printre naționaliștii pro-ruși și xenofobii” din Parlamentul European.

Dar alegătorii cehi se întorc la Babiš în număr mare, conform rezultatelor recentelor alegeri regionale, înaintea unui vot parlamentar la nivel național în 2025.

Fostul prim-ministru și partidul său de opoziție, ANO, au obținut o victorie zdrobitoare în 10 din cele 13 regiuni ale țării, cu 35% din voturi în septembrie, în creștere semnificativă față de 21% la ultimele alegeri regionale din 2020. A fost un semnal de alarmă pentru actuala coaliție de guvernare – și pentru Bruxelles.

Actualul guvern al prim-ministrului Petr Fiala, un conservator care sprijină Ucraina, are o cotă de popularitate record de 24%, cea mai scăzută dintre toate guvernele cehe din 2013, din cauza unei comunicări deficitare și a unei promisiuni încălcate de a nu crește taxele.

Acest lucru sporește șansele lui Babiš de a prelua puterea, deoarece popularitatea sa rămâne stabilă în pofida implicării sale în numeroase scandaluri, inclusiv într-un caz de conflict de interese prelungit privind subvențiile UE plătite conglomeratului său agricol, în care a fost în cele din urmă achitat.

De când a pierdut alegerile parlamentare din 2021, Babiš, în vârstă de 70 de ani, a adoptat o retorică înflăcărată, emblematică pentru liderii de extremă dreapta, de la a da vina pe UE pentru prețurile ridicate la energie până la a pune la îndoială ajutorul militar acordat Ucrainei sau a răbufni împotriva migrației ilegale, pe care vrea să o rezolve prin desfășurarea de forțe armate de-a lungul plajelor din sudul Europei.

De-a lungul anilor, partidul său flexibil a fost descris ca fiind de toate felurile, de la stânga la populist, tehnocrat, catch-all, conservator și de extremă dreapta.

În momentul în care Babiš și-a pierdut candidatura pentru a deveni președinte al Cehiei în 2023, el a amplificat teama de război între NATO și Rusia, repetând un discurs popular pentru Moscova și aliatul său de la Budapesta, Orbán.

Legătura cu Patrioții de la Bruxelles – Partidul Poporului Austriac, de extremă dreapta, este, de asemenea, membru și a ieșit învingător în alegerile naționale de luna trecută – a fost picătura care a umplut paharul pentru membrii mai liberali ai ANO.

Generalul Petr Pavel, președintele proeuropean al țării care a câștigat cursa prezidențială împotriva lui Babiš în 2023, se va dovedi un obstacol pentru magnat dacă acesta va încerca în mod deschis să orienteze Cehia spre est. Totuși, în cele din urmă, președinția cehă nu are puteri executive, lăsând o marjă de manevră politică prim-ministrului.

În timp ce UE pare ambivalentă cu privire la recenta ascensiune a forțelor populiste de extremă dreaptă pe continent, creșterea blocului favorabil Moscovei va face mai dificilă obținerea unui consens cu privire la chestiuni precum ajutorul acordat Ucrainei, sancțiunile împotriva Rusiei sau migrația.