STUDIU Menținerea unui program încărcat ar putea ameliora simptomele de A.D.H.D.

În liceu, Sophie Didier a început să rămână în urmă. Îi era greu să se concentreze asupra temelor, se simțea neliniștită în clasă și adesea avea probleme pentru că vorbea prea mult, scrie The New York Times.

La 15 ani, un medic a diagnosticat-o cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție – A.D.H.D. Medicamentele au ajutat-o, dar a descoperit că și un program solicitant era important. Atât în liceu, cât și la facultate, notele ei s-au îmbunătățit atunci când jongla cu orele de lacrosse și alte activități extracurriculare. Fiind atât de ocupată, a forțat-o să respecte o rutină.

• Notă: A.D.H.D. este una dintre cele mai comune tulburări de neurodezvoltare din lume. Conform datelor din ultimii ani, citate de revista Forbes, 129 de milioane de copii și 366 de milioane de adulți suferă de A.D.H.D. la nivel mondial.

„M-am simțit mai organizată atunci”, își amintește Didier, care acum are 24 de ani și locuiește în Kansas City. „Ca și cum aș fi avut un control mai bun asupra lucrurilor.”

Cercetările au arătat că simptomele A.D.H.D. se pot schimba în timp, ameliorându-se și apoi agravându-se din nou sau invers. Și, potrivit unui studiu publicat recent, faptul de a avea responsabilități și obligații suplimentare este asociat cu perioade de A.D.H.D. mai ușoară. Acest lucru ar putea însemna că a fi ocupat a fost benefic, au spus cercetătorii. De asemenea, ar putea însemna doar că persoanele cu simptome mai ușoare au fost capabile să facă față mai multor solicitări, au adăugat ei.

Adesea, persoanele cu A.D.H.D. „par să se descurce cel mai bine atunci când există un termen limită urgent sau când miza este mare”, a declarat Margaret Sibley, profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Facultatea de Medicină a Universității Washington din Seattle și care a condus studiul.

Studiul, publicat online în octombrie în Journal of Clinical Psychiatry, a urmărit 483 de pacienți din Statele Unite și Canada care aveau fiecare o combinație de simptome A.D.H.D. neatente și hiperactive-impulsive. Cercetătorii au urmărit participanții timp de 16 ani, începând de la o vârstă medie de 8 ani. Ei au constatat că aproximativ trei sferturi dintre pacienți au prezentat fluctuații ale simptomelor lor, în general începând în jurul vârstei de 12 ani, care au inclus fie o remisie completă, fie parțială a simptomelor.

Dr. Sibley a declarat că aceste perioade de remisie au fost mai susceptibile de a apărea în timpul perioadelor solicitante din viață. De exemplu, cei care lucrau sau frecventau școala cu normă întreagă, creșteau copii, trăiau independent sau aveau obligații financiare față de alte persoane în afară de ei aveau șanse mai mari de ameliorare a simptomelor.

Dr. Craig Surman, directorul programului clinic și de cercetare în A.D.H.D. pentru adulți de la Massachusetts General Hospital, care nu a fost implicat în studiu, a avertizat că nu toate persoanele care suferă de această tulburare vor găsi util să rămână ocupate. Modul în care simptomele lor vor răspunde depinde de faptul dacă abilitățile și punctele forte ale unei persoane se aliniază bine cu ceea ce se așteaptă de la ea ca student, angajat sau asistent.

O limitare a studiului realizat de Dr. Sibley a fost aceea că cercetătorii au înregistrat „cerințele de mediu” ale fiecărei persoane la intervale de doi ani, în loc să le examineze mai frecvent. În plus, participanții nu au fost întrebați despre abilitățile de adaptare pe care le-au dobândit de-a lungul anilor – de exemplu, exerciții fizice regulate sau practicarea unui sport, ambele putând ajuta la îmblânzirea simptomelor A.D.H.D.

Douglas Tynan, un psiholog clinician pentru copii și adolescenți cu sediul din Delaware, a remarcat nu doar nivelul de activitate este important. Cei cu A.D.H.D. pot avea dificultăți cu sarcinile plictisitoare, cum ar fi treburile casnice, indiferent de cât de ocupați sunt. Pentru aceste persoane, utilizarea strategiilor pentru a rămâne organizate, cum ar fi listele de sarcini, este, de asemenea, necesară, nu numai atunci când se trece de la o activitate la alta, ci și atunci când se revine la o activitate deja în desfășurare, explică el.

Abby Balderson, în vârstă de 44 de ani, care locuiește în Virginia Beach, a declarat că a încercat să își construiască viața într-un mod care să o ajute cu A.D.H.D., care a fost diagnosticată în copilărie.

Pentru a funcționa bine, ea are nevoie ca ziua ei să fie planificată, cu scurte momente de relaxare în timpul tranziției de la o parte a zilei la alta. De asemenea, ea funcționează mai bine cu o oră de culcare și de trezire constantă.

„Nu există foarte mult haos”, a spus dna Balderson, care a reușit să își reducă doza de Concerta în urmă cu câțiva ani. „Când programul meu este cel mai aglomerat și cel mai previzibil, cred că A.D.D.-ul meu funcționează cel mai bine”.

Cheia, afirmă Dr. Sibley, este să îți dai seama ce funcționează pentru tine.

„Dacă reușiți să puneți în aplicare lucrurile potrivite în viața dumneavoastră, puteți maximiza probabilitatea de a vă ține la distanță simptomele de A.D.H.D.”, a adăugat ea.