„Misterele” solare ar putea fi cercetate cu ajutorul eclipselor artificiale: Misiunea Proba-3, a Agenției Spațiale Europene, va fi lansată săptămâna viitoare

Au început pregătirile finale pentru o misiune spațială care va utiliza sateliți în formații strânse pentru a crea eclipse solare artificiale deasupra Pământului, transmite The Guardian.

Misiunea Proba-3 este prima încercare a Agenției Spațiale Europene de a zbura în formație precisă pe orbită și prevede ca două nave spațiale să se învârtă în jurul planetei într-un aranjament care să nu se abată mai mult de un milimetru, aproximativ grosimea unei unghii umane.

Dacă totul este în regulă, nava spațială va decola de la Centrul spațial Satish Dhawan din Sriharikota, pe coasta Golfului Bengal, miercuri, la ora locală 16:08 (10:38, ora Regatului Unit). După o călătorie de patru luni, sondele vor ajunge pe o orbită eliptică care se va apropia la 370 de mile de Pământ înainte de a se îndepărta la peste 37 000 de mile.

„Este un experiment în spațiu pentru a demonstra un nou concept, o nouă tehnologie”, a declarat Damien Galano, managerul proiectului Proba la ESA. „Este foarte provocator pentru că trebuie să controlăm foarte bine traiectoria de zbor a celor două nave spațiale”.

Dacă sateliții vor funcționa conform planului, ei se vor alinia cu Soarele astfel încât nava spațială principală să arunce o umbră atent controlată asupra partenerului său, permițând instrumentelor de pe acesta din urmă să măsoare corona solară, stratul exterior al atmosferei sale.

În mod tradițional, oamenii de știință au studiat coroana solară în timpul eclipselor solare, atunci când luna blochează suficient din strălucirea soarelui pentru a face coroana vizibilă de pe Pământ. Această activitate îi obligă pe oamenii de știință să urmărească eclipsele din întreaga lume, adesea pentru doar câteva minute de observare sau chiar deloc dacă vederea este obturată de nori.

Misiunea Proba-3, în valoare de 200 de milioane de euro (166 de milioane de lire sterline), promite să transforme înțelegerea coroanei de către oamenii de știință prin producerea a 50 de eclipse solare artificiale pe an, fiecare având o durată de șase ore. Nava spațială principală transportă un disc ocultător lat de 1,4 metri pentru a bloca soarele văzut de cea de-a doua navă spațială, transformând cele două nave într-un instrument lung de 150 de metri numit coronograf.

Datele obținute în urma misiunii ar trebui să elucideze misterul de lungă durată privind motivul pentru care coroana este mult mai fierbinte decât soarele însuși; suprafața soarelui are o temperatură de aproximativ 5 500C, însă coroana poate ajunge la milioane de grade.

Printr-o mai bună înțelegere a coroanei, oamenii de știință speră să își îmbunătățească previziunile privind vremea solară, ejecțiile de masă coronală – când impulsuri de plasmă și câmp magnetic izbucnesc în spațiu – și furtunile solare, care pot avaria nave spațiale și provoca întreruperi de curent și pene de curent pe Pământ.

Sateliții vor orbita în jurul planetei o dată la 19,7 ore timp de doi ani. Timp de șase ore pe fiecare orbită, sateliții vor zbura în formație, folosind senzori optici și LED-uri intermitente pentru a se localiza reciproc, precum și un sistem laser de precizie pentru a regla automat distanța și orientarea lor. Primele imagini ale misiunii ar trebui să apară în martie 2025.

Dincolo de obiectivele principale ale misiunii, oamenii de știință de la ESA și-au rezervat timp pentru a testa manevre care ar putea fi utile în viitor pentru repararea sateliților defecți sau pentru eliminarea de pe orbită a hardware-ului și a resturilor „necooperante”.

Zborul în formație ar putea inaugura o nouă eră a observatoarelor și instrumentelor spațiale, prin faptul că mai multe nave spațiale lucrează împreună în configurații precise. „Dacă am putea avea mai mulți sateliți aproape unul de celălalt într-o formație absolută, exactă, precisă, am putea asambla instrumente mai mari compuse din mai mulți sateliți”, a declarat Dietmar Pilz, director de tehnologie la ESA. Aceste instrumente multi-satelit ar putea fi utilizate pentru a studia criza climatică, obiectele din sistemul solar și planetele mai îndepărtate din jurul stelelor îndepărtate.

„Știm cu toții că lansatoarele au crescut în putere și în masele pe care le pot aduce în spațiu”, a declarat Pilz, „dar indiferent de ceea ce faci, există întotdeauna o limită”.