STUDIU Tot mai multe „puncte fierbinți” inexplicabile apar pe glob/ Nord-vestul Europei, zona cea mai puternic afectată de valurile de căldură din ultimii ani

Cel mai cald an înregistrat pe Pământ a fost 2023, cu 2,12 grade F peste media secolului al XX-lea. Acesta a depășit recordul anterior stabilit în 2016. Până în prezent, cele mai ridicate 10 temperaturi medii anuale au avut loc în ultimul deceniu. Și, cu cea mai caldă vară și cea mai caldă zi, anul 2024 este pe cale să stabilească încă un record, scrie Sciency Daily.

Aceste fapte sunt deja bine cunoscute, dar în acest marș ascendent al temperaturilor medii, apare un fenomen nou și surprinzător: regiuni distincte înregistrează valuri de căldură repetate, atât de extreme, încât depășesc cu mult ceea ce poate prezice sau explica orice model de încălzire globală. Un nou studiu oferă prima hartă mondială a acestor regiuni, care apar pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. În ultimii ani, aceste valuri de căldură au ucis zeci de mii de oameni, au secat culturile și pădurile și au declanșat incendii devastatoare.

„Marjele mari și neașteptate cu care extremele recente la scară regională au depășit recordurile anterioare au ridicat întrebări cu privire la măsura în care modelele climatice pot furniza estimări adecvate ale relațiilor dintre schimbările temperaturii medii globale și riscurile climatice regionale”, se arată în studiu.

„Este vorba despre tendințe extreme care sunt rezultatul unor interacțiuni fizice pe care s-ar putea să nu le înțelegem complet”, a declarat autorul principal Kai Kornhuber, cercetător adjunct la Observatorul Lamont-Doherty al Pământului din cadrul Școlii de Climatologie Columbia. „Aceste regiuni devin sere termale temporare”. Kornhuber este, de asemenea, cercetător principal la Institutul Internațional pentru Analiza Sistemelor Aplicate din Austria.

Studiul a fost publicat recent în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.

Studiul analizează valurile de căldură din ultimii 65 de ani, identificând zonele în care căldura extremă accelerează considerabil mai repede decât temperaturile mai moderate. Acest lucru se traduce adesea prin temperaturi maxime care au fost depășite în mod repetat, deseori cu rezultate dramatice. De exemplu, un val de nouă zile care a lovit nord-vestul Statelor Unite și sud-vestul Canadei în iunie 2021 a doborât recorduri zilnice în unele localități cu 30 de grade C. Aceasta a inclus cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată în Canada, 56,7 grade Celsius, în Lytton, Columbia Britanică. Orașul a ars din temelii a doua zi în urma unui incendiu de vegetație provocat în mare parte de uscarea vegetației pe fondul căldurii extraordinare. În statele Oregon și Washington, sute de persoane au murit din cauza căldurii și a altor probleme de sănătate.

Aceste valuri de căldură extremă au lovit cu precădere în ultimii aproximativ cinci ani, deși unele au avut loc în urmă cu aproape trei decenii. Printre regiunile cele mai afectate se numără centrul populat al Chinei, Japonia, Coreea, Peninsula Arabică, estul Australiei și unele părți dispersate ale Africii. Alte regiuni includ Teritoriile de Nord-Vest ale Canadei și insulele sale din zona arctică înaltă, nordul Groenlandei, extremitatea sudică a Americii de Sud și zone dispersate din Siberia. Zone din Texas și New Mexico apar și ele pe hartă.

Potrivit raportului, semnalul cel mai intens și mai consistent vine din nord-vestul Europei, unde secvențe de valuri de căldură au contribuit la aproximativ 60 000 de decese în 2022 și 47 000 de decese în 2023. Acestea au avut loc în Germania, Franța, Regatul Unit, Țările de Jos și alte țări. Aici, în ultimii ani, cele mai calde zile ale anului se încălzesc de două ori mai repede decât temperaturile medii de vară. Regiunea este deosebit de vulnerabilă, în parte pentru că, spre deosebire de locuri precum Statele Unite, puțini oameni au aer condiționat, deoarece în mod tradițional acesta nu era aproape niciodată necesar. Epidemiile au continuat; chiar în luna septembrie a acestui an, au fost stabilite noi recorduri de temperatură maximă în Austria, Franța, Ungaria, Slovenia, Norvegia și Suedia.

Cercetătorii numesc tendințele statistice „lărgirea cozii”, adică apariția anormală a temperaturilor la extremitatea superioară, sau dincolo de ceea ce ar fi de așteptat în cazul unor simple schimbări ale temperaturilor medii de vară. Dar fenomenul nu se întâmplă peste tot; studiul arată că temperaturile maxime din multe alte regiuni sunt de fapt mai scăzute decât ar prevedea modelele. Printre acestea se numără zone întinse din partea central-nordică a Statelor Unite și din partea central-sudică a Canadei, unele zone ale Americii de Sud, mare parte din Siberia, nordul Africii și nordul Australiei. Căldura crește și în aceste regiuni, dar temperaturile extreme cresc cu o viteză similară sau mai mică decât media globală.

Creșterea temperaturilor generale face ca valurile de căldură să fie mai frecvente în multe cazuri, însă cauzele izbucnirilor de căldură extremă nu sunt pe deplin clare. În Europa și Rusia, un studiu anterior condus de Kornhuber a pus valurile de căldură și seceta pe seama oscilațiilor curentului jet, un fluviu de aer care se deplasează rapid și care înconjoară continuu emisfera nordică. Blocat de temperaturile friguroase istorice din nordul îndepărtat și de cele mult mai calde din sud, jet stream-ul se limitează în general la o bandă îngustă. Dar zona arctică se încălzește, în medie, mult mai rapid decât majoritatea celorlalte părți ale Pământului, iar acest lucru pare să destabilizeze jet stream-ul, determinându-l să dezvolte așa-numitele valuri Rossby, care aspiră aer cald din sud și îl „parchează” în regiuni temperate care, în mod normal, nu înregistrează temperaturi extreme timp de zile sau săptămâni la rând.

Aceasta este doar o ipoteză și nu pare să explice toate extremele. Un studiu al valului de căldură fatal din 2021 din nord-vestul SUA și sud-vestul Canadei, condus de Samuel Bartusek, student absolvent al Universității Lamont-Doherty (coautor și al ultimei lucrări), a identificat o confluență de factori. Unii păreau a fi legați de schimbările climatice pe termen lung, alții de întâmplare. Studiul a identificat o perturbare a jet stream-ului similară undelor Rossby despre care se crede că afectează Europa și Rusia. De asemenea, s-a constatat că decenii de creștere lentă a temperaturilor au dus la uscarea vegetației regionale, astfel încât, atunci când a venit o perioadă de vreme caldă, plantele au avut mai puține rezerve de apă pentru a se evapora în aer, un proces care ajută la moderarea căldurii. Un al treilea factor: o serie de valuri atmosferice la scară mai mică care au adunat căldura de la suprafața Oceanului Pacific și au transportat-o spre est pe uscat. La fel ca în Europa, puțini oameni din această regiune nu au aer condiționat, deoarece în general nu este necesar, ceea ce probabil a dus la creșterea numărului de decese.

Deși Statele Unite bogate sunt mai bine pregătite decât multe alte locuri, căldura excesivă ucide totuși mai mulți oameni decât toate celelalte cauze meteorologice combinate, inclusiv uraganele, tornadele și inundațiile. Conform unui studiu publicat în luna august a acestui an, rata anuală a deceselor a crescut de peste două ori din 1999, urmând ca în 2023 să se înregistreze 2 325 de decese legate de căldură. Acest lucru a dus recent la apeluri pentru ca valurile de căldură să primească nume distincte, la fel ca uraganele, pentru a sensibiliza publicul și a motiva guvernele să se pregătească.

„Datorită naturii lor fără precedent, aceste valuri de căldură sunt de obicei legate de efecte foarte grave asupra sănătății și pot fi dezastruoase pentru agricultură,vegetație și infrastructură”, a declarat Kornhuber. „Nu suntem construiți pentru ele și s-ar putea să nu fim capabili să ne adaptăm suficient de repede”.