Ordonanța de urgență nr. 31/2002, o lege care a hibernat 22 ani (Op-ed de Alexandru Florian)

Pe 25 noiembrie, după primul tur al alegerilor prezidențiale, Institutul „Elie Wiesel” dădea presei o declarație, iar în încheiere afirma cu îngrijorare: „credem că vine un moment când multe practici și mentalități trebuie resetate”.

Întrebat într-o emisiune tv, despre faptul că Institutul „Elie Wiesel” apreciază că, în condițiile în care Călin Georgescu a ieșit pe locul I la primul tur, România ar trebui să se trezească, prof.univ. Adrian Cioroianu răspundea printr-o întrebare retorică: cum să se trezească, de la ce să se trezească?

Joi, 5 decembrie, mitingul pentru democrație și împotriva fascismului din București organizat de societatea civilă, la care au participat câteva mii de persoane, a fost un prim semn că ceva se întâmplă în România. Vineri, 6 decembrie, deși începuse votul pentru al doilea tur al alegerilor prezidențiale, Curtea Constituțională a spus, Stop-joc! Apoi președintele României a limpezit situația: noul parlament se va întruni la termen, președintele actual își continuă activitatea, până la noile alegeri prezidențiale. Astfel, vor urma toate procedurile pentru a avea un guvern stabil și prooccidental, pentru a ne consolida democrația. Pe 6 decembrie trezirea a fost totală. Viața politică și instituțiile au început resetarea. Glonțul teroarei, al arbitrariului, al extremismului intern sprijinit din afară ne-a trecut pe lângă ureche și a explodat în neant.

Sâmbătă, 8 decembrie, mass media anunța mai multe acțiuni ale poliției și jandarmeriei determinate de posibila încălcare a OUG 31/2002, “privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”.

În fapt am asistat la începerea procedurilor de cercetare penală asupra unor persoane sau organizații care s-ar putea face vinovate de promovarea în public a memoriei Mișcării legionare, organizație fascistă care a activat în România interbelică. Ea a avut o organizație paramilitară și a comis crime împotriva populației evreiești, a unor lideri politici sau personalități democrate. Pe înțelesul tuturor a fost o organizație teroristă, pentru care politica se rezuma la a impune, prin represiune și crimă, valorile totalitare la care aspira.

Iată că România are de mult timp o lege care să apere democrația de derapajele extremiste. Această lege nu și-a îndeplinit însă misiunea preventivă. Acum ea a fost activată pentru a evita dezastrul, moartea democrației. Unele dintre persoanele sau organizațiile aflate astăzi în vizorul cercetării penale au fost menționate public de ani buni de către Institutul “Elie Wiesel”.

Prima analiză privind manifestările antisemite și mesajele de negare a Holocaustului am publicat-o în 2007. Pe vremea aceea ne concentram pe felul în care se exprimă politicieni, mass media sau lideri de opinie. De-a lungul timpului au fost formulate și plângeri penale. Dar, a prevalat mentalitatea că avem de-a face cu manifestări marginale și, nu-i așa, și extremiștii au dreptul să se exprime, frustrările nu trebuie ținute în frâu. Da, dar aceste manifestări Nu trebuie să treacă dincolo de Lege.

Ceea ce este memorabil în decizia Curții Constituționale din 6 decembrie este tocmai faptul că a conștientizat pericolul, a înțeles că de la vorbă la faptă mai este un singur pas. Iar la 8 decembrie, democrația putea să moară în România cu propriile arme. Acțiunea din aceste zile a MAI, efortul Ministerului public de a se trezi sunt binevenite. Cercetarea cu celeritate și comunicarea deschisă cu societatea civilă sunt necesare pe mai departe.

Dar să nu uităm că respectarea OUG 31/2002 este abia la început.

Primăria Cluj-Napoca refuză de ani buni să schimbe denumirea străzii Radu Gyr. La Timișoara, în plin centru, se află strada Nicolae Paulescu, poate cel mai virulent ideolog antisemit și anticreștin al perioadei interbelice. La București, primarul general nu a reacționat la solicitarea de a schimba numele străzii Mircea Vulcănescu, persoană condamnată pentru crime de război. Trimisă în judecată, primăria pierde procesul. Dar o ambiție dincolo de legile din România, îl face pe primar să aleagă calea apelului în loc să pornească procedurile de schimbare a titulaturii.

La Segarcea o unitate de învățământ preamărește memoria lui Vintilă Horia, persoană condamnată pentru crime de război.

Academia Română, o altă instituție pe care mulți o privesc ca deținând barometrul valorilor, dar cu siguranță nu și pe acelea ale eticii justiției democrate, pare că ocrotește imaginea publică a unor persoane condamnate pentru crime de război sau legitimează manifestările naționalismului extrem.

Sâmbătă, 7 decembrie, europarlamentarul AUR Claudiu Târziu, conform presei, le lua apărarea persoanelor vizate de anchete pentru apartenență la extremism. El recurge la o manipulare grosolană încercând să pună semnul egal între condițiile de detenție ale legionarilor în regimul comunist și procedurile instituțiilor abilitate astăzi cu cercetarea încălcării legilor. Sub aripa ocrotitoare a imunității parlamentare, reprezentanți AUR au rostogolit mesaje antisemite și prolegionare, au incitat timp de patru ani în parlament.

Prevenția înseamnă reactivitatea societății civile și a clasei politice față de mesajul incitator la ură. Reacția legii presupune acțiunea poliției, jandarmeriei, parchetului, a sistemului de justiție atunci când este solicitat.

Alexandru Florian este președintele Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”. Opiniile sale nu reprezintă poziția redacției G4Media