De ce sunt considerați martiri Zelea Codreanu și Ion Antonescu? Istoric: ”Se spune despre morți numai de bine, în loc de adevăr / Răul interbelic a fost recuperat ca victimă în România după ’90 / Rusia și mișcările extremiste au în comun ura față de democrație”

De ce este sunt considerați martiri Corneliu Zelea Codreanu și dictatorul militar Ion Antonescu, deși au comandat printre cele mai atroce crime ale secolului al XX-lea? ”Se spune despre morți numai de bine, în loc de adevăr”, răspunde istoricul Daniel Citirigă în emisiunea ”Breaking Fake News” a scriitorului și jurnalistului Marian Voicu și fondator Veridica, la TVR.

El mai arată că ”răul interbelic” reprezentat de legionari și legionarism ”a fost recuperat ca victimă” în România după ’90, dar și că o mare parte a societății și clasei politice refuză să accepte că România a fost parte din Holocaust, pentru că ”oamenilor le este mai ușor să accepte binele decât rău” și pentru că este mult mai simplu să spui că ”poporul din care eu fac parte nu a făcut rău”.

Nu în ultimul rând, Rusia și mișcările extremiste, incluzând neoloegionarismul din România, au în comun în primul rând ”ura față de democrație”, mai arată istoricul constănțean.

• Notă: Corneliu Zelea Codreanu a fost fondatorul Mișcării Legionare, cea mai toxică ideologie politică în România interbelică, care folosea asasinatul ca armă politică și care a ucis, printre alții, doi premieri în funcție, pe I.G. Duca și Armand Călinescu, și doi foști premieri, pe Nicolae Iorga și Gheorghe Argeșanu.

Dar cum au supraviețuit identificarea și simpatia pentru mișcarea legionară în România, mai ales după jumătate de secol de comunism? De ce ”răul interbelic” a fost recuperat în România postdecembristă ca ”victimă”?

• Notă: Simpatizanții regimului criminal legionar se strâng în fiecare an la 30 noiembrie, la troița ridicată în memoria ”Căpitanului” Codreanu, fac salutul nazist și ritualuri regionale, fără să fie sancționați de autorități, deși există o lege care interzice acest lucru, în vigoare de peste două decenii. Abia anul acesta, autoritățile au deschis dosare penale, au efectuat percheziții și au audiat persoanele care au efectuat salutul legionar și au proferat amenințări cu moartea, în contextul escaladării fenomenului extremist în România. Detalii, aici.

”(…) Legionarismul nu a fost condamnat clar niciodată. Atitudinea față de comunism a făcut frecventabilă extrema dreaptă, deși extremele, cele două, au fost la fel de toxice pentru România, crima politică, repet, a fost introdusă cu desăvârșire în perioada interbelică de către legionari, înainte de crima politică practicată la scară mare de comuniști. Apoi, faptul că extrema dreaptă a benenficiat de suportul unor intelectuali de marcă ai României, precum Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, să nu mai spun că și Nicolae Iorga, care a fost ucis de legionari, el a fost unul dintre cei care are texte naționaliste și antisemite, antisemitismul este un ingredient de bază al legionarismului… apartenența unor astfel de intelectuali la această mișcare, susținerea de către o parte a preoților ortodocși în perioada interbelică, a unor intelectuali teologi ortodocși, toate acestea au făcut ca Mișcarea Legionară să aibă și altceva în afară de acțiunile despre care spuneam și după 1990 să fie aceste nume, aceste scrieri, să fie recuperate fără un spirit critic și asta a deschis poarta ca ei să fie prezentați ca fiind parte a victimelor și nu a răului din politica interbelică”, a explicat istoricul constănțean.

Daniel Citirigă mai spune, în cazul martirizării lui Codreanu, că ”întotdeauna este vorba de o relativizare a crimei”:

• ”(…) Ceea ce a făcut rău este relativ sau este în funcție de un context și probabil de-asta este trecut la ”și altele”, în timp ce crima împotriva lui Codreanu este o crimă a Statului și atunci el poate să rămână cu această aură de erou. De altfel, cred că este cam același ingredient și în cazul lui Ion Antonescu: ”Despre morți numai de bine” și nu adevărul, cum spun istoricii. Și atunci, se ajunge la această mitizare, la mistificarea istoriei și la aura de care au nevoie acești oameni politici care, repet, au făcut crime (…)”, a mai spus profesorul de istorie.

În altă ordine de idei, crimele legionarilor erau legitimate de aceștia în ochii societății, în mare parte prin invocarea pericolului reprezentat de comunism. Dar cât de veridică era lupta legionarilor împotriva comunismului?

• ”Legionarii și comuniștii sunt extremele prin care se suțineau una pe cealaltă. Extremele acestea nu apar din întâmplare aproape concomitent. Revoluția bolșevică este cea care, după ce țăranii au fost împroprietăriți, este cea care aduce pericolul bolșevizării și comunizării proprietăților și societății. Și atunci este evident că nu întâmplător atunci apar fascismul, apare nazismul, iar în România apare legionarismul”.

Pe de altă parte, în România există un segment important din societate, inclusiv din clasa politică, care neagă Holocaustul sau minimizează rolul României în uciderea în masă a evreilor și romilor în anii ’40. Autorul Holocaustului în România este dictatorul militar Ion Antonescu, mareșalul considerat ”ultimul mare erou” de extremiști. De ce o mare parte din societate refuză, însă, să accepte că România a fost parte a Holocaustului, cum se explică asta?

• ”Se explică pentru că oamenilor le este mai ușor să accepte binele decât rău, este mult mai simplu să spui ”Poporul din care eu fac parte nu a făcut rău”. Din punctul meu de vedere istoria nu se ocupă de ceea ce am fi vrut noi să fie, nu cred că vreun istoric român și-ar fi dorit ca România să fie parte a Holocaustului, care este cea mai mare tragedie pentru secolul XX (…) Istoria se ocupă cu ce a fost. Iar din punctul ăsta de vedere, pentru România lucrurile sunt foarte clare. Sunt dovezi în arhivele noastre suficiente, sunt memorii, sunt oameni care au trăit acolo și care au dat interviuri și toți descriu în mare parte aceleași lucruri. De ce nu acceptă lumea lucrul acesta? Cred că este vorba de educație. În perioada comunistă despre Holocaust nu s-a discutat, comuniștilor nu le convenea să mai existe și alte victime ale fascismului în afară de comuniști. Apoi, după 1990, s-a reactivat un discurs naționalist, în rândul istoricilor de multe ori. Au fost prezentați în culori doar pozitive liderii legionarilor și Ion Antonescu. Pentru a fi o discuție publică a durat, după părerea mea, până când s-a scris raportul Elie Wiesel (2004, n.red.) și Statul român a acordat o atenție mai mare studierii Holocaustului”, mai spune Daniel Citirigă.

Dar ce legătură ideologică este între Rusia și mișcările extremiste? Și care este ”dușmanul” lor comun?

• ”Dușmanul comun: Democrația. Tot ceea ce este democratic, tot ce se bazează pe stat de drept, pe piață liberă, pe libertate de exprimare. Ce-mi place mie foarte mult, acea formulă din Declarația de Independență a Americii, în care se spune ”Aceste adevăruri, dreptul la viață, la liberă exprimare și la căutarea fericirii sunt inalienabile” – cred că acesta este dușmanul comun pe care Rusia lui Vladimir Putin, cât și toate mișcările extremiste le au în comun, chiar dacă sunt extrema dreaptă, chiar dacă sunt extrema stângă. În momentul în care iubești libertatea, iar ceilalți iubesc moartea, cum spuneau legionarii, că ”noi iubim moartea”, asta este în comun și la radicalii islamiști, și la Moscova, și la Beijing, și la simpatizanții legionari din România sau la cei naziști din Germania. Cu toții au în comun ura față de modernitate, față de un om care vrea să-și aleagă singur cum vrea să trăiască și față de reguli”, a mai explicat istoricul Daniel Citirigă, în emisiunea ”Breaking Fake News”, moderată de Marian Voicu la postul public de televiziune TVR.

Istoricul Daniel Citirigă este specializat în Istoria relațiilor internaționale și în Istoria contemporană a României. Este decanul Facultății de Istorie și Științe Politice (Universitatea ”Ovidius”, Constanța).