O moștenire încâlcită și tulburătoare îi împinge pe români spre extrema dreaptă (New York Times)

O creștere a numărului de politicieni ultranaționaliști în România arată cât de mulți oameni ar prefera să uite trecutul fascist al țării din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, spun experții, potrivit The New York Times.

Propunerea de a redenumi un bulevard care traversează centrul capitalei României și care onorează un funcționar fascist din cel de-al Doilea Război Mondial, condamnat pentru crime de război, părea a fi un succes răsunător.

Diana Mardarovici, consilierul municipal din București care a propus schimbarea numelui străzii, s-a gândit că nimeni de la Primărie nu se va opune eliminării unui omagiu adus unei persoane care a fost implicată în confiscarea banilor, bijuteriilor și proprietăților evreilor și în alte crime pentru guvernul României aliniat nazismului.

„Am crezut că va fi o nimica toată, o nimica toată”, își amintește doamna Mardarovici. „Cu siguranță, m-am gândit, suntem cu toții de acord că naziștii sunt răi”. Propunerea ei de anul trecut nu a ajuns nici măcar la votul consiliului. „Colegii mei din Consiliul Local nu sunt naziști. Colegii mei nu urăsc evreii”, a spus ea.

„Dar ei consideră că admiterea crimelor din trecut comise de oameni pe care îi consideră eroi le știrbește din identitatea lor națională”. Episodul a fost unul dintre numeroasele eforturi eșuate din ultimii ani de a interzice numele străzilor, statuile și alte onoruri acordate fasciștilor români din anii 1930 și 1940, dintre care unii au fost cei mai cunoscuți scriitori și intelectuali ai țării, celebrați pentru dezvoltarea culturii române și opoziția față de comunism.

Trecem printr-o criză de identitate ca țară”

Mircea Vulcănescu, al cărui nume doamna Mardarovici a vrut să-l scoată de pe stradă, a fost un filosof, sociolog și economist care, deși a fost condamnat pentru crime de război după cel de-al Doilea Război Mondial, este încă lăudat pe scară largă ca un luminar al culturii române.

Unele dintre persoanele onorate au fost epurate, dar supraviețuirea altora, a spus doamna Mardarovici, ajută la explicarea modului în care un ultranaționalist, Călin Georgescu, a reușit să obțină atât de mult sprijin în încercarea de a deveni președintele României.

El a fost bine poziționat pentru a câștiga un tur de scrutin duminica trecută – până când Curtea Constituțională, citând diverse nereguli, l-a anulat. Încă nu a fost stabilită o dată pentru un nou scrutin. Un independent puțin cunoscut, Georgescu a câștigat primul tur la 24 noiembrie, exploatând resentimentele profunde împotriva străinilor, a elitelor interne, a minorităților și a celor care pătează trecutul României.

Anularea surprinzătoare a celui de-al doilea tur a deraiat campania în creștere a lui Georgescu, dar a lăsat neatinse forțele care au propulsat-o. Doamna Mardarovici s-a declarat „ușurată” că instanța a dat peste cap campania prezidențială a lui Georgescu, care a amestecat diatribe de stânga împotriva exploatării de către corporațiile străine cu cuvinte de admirație pentru fasciștii români din trecut.

Dar, a adăugat ea: „Cu siguranță, acest lucru nu va rezolva problema noastră de fond. Trecem printr-o criză de identitate ca țară”.

Românii, înconjurați de popoare slave

Stăpânite de imperiile roman, rus, austro-ungar și otoman, teritoriile care formează acum România au devenit un stat complet independent abia în 1877 și au fost chinuite de atunci de ceea ce Liviu Rotman, profesor de istorie la Școala Națională de Științe Politice și Administrație Publică din București, a numit „complexul asediului”.

Românii, încercuiți de popoarele slave din Bulgaria, Serbia și Ucraina, s-au simțit adesea asediați. Naționaliștii au susținut mult timp că românii au ajuns în regiune cu mult înaintea slavilor sau maghiarilor, cea mai mare minoritate a țării, trasându-și originile cu mai mult de două milenii în urmă. Acest lucru i-a determinat pe mulți români să treacă cu vederea aspectele neplăcute sau crimele ale celor care contribuie la o cultură națională distinctă.

După prăbușirea comunismului în 1989, pedepsele aplicate de regimul comunist lui Vulcănescu și altor criminali de război le-au conferit o „aură de eroi”, a declarat Alexandru Florian, director al Institutului Național Elie Wiesel pentru Studierea Holocaustului din România.

Numele străzilor care îi celebrau pe comuniști au fost schimbate pentru a onora oameni precum domnul Vulcănescu, România uitându-se la trecut pentru a-și afirma identitatea națională.

Vulcănescu, care a murit într-o închisoare comunistă în 1952, este amintit acum nu ca un agent al Holocaustului, ci ca un intelectual de frunte din anii 1930, o perioadă în care mulți gânditori români proeminenți au îmbrățișat un naționalism extrem impregnat de credință religioasă. Ei se vedeau ca apărându-și țara împotriva comunismului și a forțelor străine ostile care lucrau cu minoritățile interne.

„Intelectualii români erau toți naționaliști, iar întreaga cultură a fost impregnată de ideile lor”, a declarat profesorul Rotman. „Amnezia cultivată”, a spus el, a șters în mare parte amintirile despre unde au dus aceste idei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când România s-a aliat cu Germania lui Hitler.

Cum i-a sedus Georgescu pe români

Un raport din 2004 al unei comisii conduse de Elie Wiesel, născut în România și laureat al Premiului Nobel, a estimat că între 280.000 și 380.000 de evrei au murit în România și în zonele aflate sub controlul său în timpul războiului.

Această amnezie a făcut ca mulți oameni să fie ușor „seduși” de Georgescu, a spus profesorul Rotman. Spre deosebire de alți naționaliști proeminenți și adesea zgomotoși din România, Georgescu, un fost agronom multilingv, s-a prezentat ca un purtător de cuvânt sobru al oamenilor obișnuiți înrădăcinați în țară și în valorile Bisericii Ortodoxe.

„Georgescu nu este un politician gălăgios și vulgar, ci poate convinge cu adevărat oamenii”, a declarat Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie la Universitatea din Viena. Schmitt este, de asemenea, autorul unei biografii a lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mișcării Legionare antisemite din România în anii 1930 și al aripii sale paramilitare, Garda de Fier. Georgescu, a spus Schmitt, „este un indicator al măsurii în care propaganda legionară a pătruns încet în societatea românească”.

Georgescu, vorbind recent la televiziunea română, a respins ca „false” informațiile potrivit cărora ar susține cauza legionară.

Admirația pentru Corneliu Zelea Codreanu

Dar declarațiile anterioare ale lui Georgescu, dezgropate de mass-media românească după victoria sa șocantă din primul tur, arată că el laudă Mișcarea Legionară și imită discursurile lui Ion Antonescu, liderul fascist al României din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Celebrarea publică a Mișcării Legionare este interzisă. O serie de legi și decrete de la începutul anilor 2000 au făcut ilegală onorarea criminalilor de război condamnați sau promovarea urii împotriva minorităților.

Predarea despre Holocaust este obligatorie în școlile de stat de anul trecut. Dar acest lucru nu a împiedicat câteva zeci de naționaliști extremiști să se adune pe 30 noiembrie într-o pădure de lângă București pentru a comemora aniversarea morții din 1938 a fondatorului mișcării, Corneliu Zelea Codreanu.

Unul dintre cei prezenți, un student în vârstă de 20 de ani care și-a dat doar prenumele, Alexandru, a declarat că s-a despărțit de prietena sa deoarece aceasta participase la un protest antifascist. „De ce este rău să fii numit nazist?”, s-a întrebat el. Procurorii au deschis săptămâna trecută o anchetă penală în legătură cu comemorarea din pădure.

Georgescu, ultranaționalistul care candidează la președinție, a stat departe de astfel de evenimente. Dar și-a exprimat admirația pentru Codreanu, descriind în 2020 mișcarea sa legionară drept „cea mai puternică esență și expresie a sănătății și liberului arbitru al poporului român”.

Multe țări din Europa Centrală și de Est, unde teroarea fascistă de dinainte și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a făcut loc tiraniei comuniste după 1945, s-au raliat pentru a-i apăra pe criminalii de război ca patrioți pentru că s-au opus comunismului.

Ucraina îl onorează pe Stepan Bandera, un naționalist responsabil pentru masacrarea evreilor și polonezilor. Letonia are o zi de comemorare pentru membrii Legiunii Letoniei, o ramură a Waffen-SS-ului nazist german. Mulți maghiari își venerează propriul lider din timpul războiului, amiralul Miklos Horthy, un aliat al lui Hitler.

În România, în timp ce liderii comuniști postbelici, în special Nicolae Ceaușescu, au vorbit despre lupta împotriva fascismului, ei au îmbrățișat, de asemenea, un naționalism etnic cu accente adesea fasciste. Printre altele, Ceaușescu i-a persecutat pe maghiari în căutarea „românizării” și a susținut în liniște reabilitarea liderului fascist din timpul războiului, Antonescu, care a fost executat în 1946.

Naționalismul extrem îngreunează reconcilierea istorică în România

Andrei Ursu, autorul unor cărți despre serviciul de securitate al lui Ceaușescu, a declarat că poliția comunistă din România și agențiile de informații erau pline de naționaliști de linie dură. După prăbușirea comunismului într-o revoluție sângeroasă în 1989, a spus el, acestea au promovat carierele politice ale unor antisemiți și xenofobi turbați. Aceasta a ajutat la deschiderea drumului pentru candidatura lui Georgescu la președinție, a spus el.

De asemenea, faptul că naționalismul extrem a intrat în curentul intelectual majoritar îngreunează o reconciliere istorică în România. Mai mulți dintre cei mai celebri scriitori din ceea ce este considerată o epocă de aur a literaturii române între cele două mari războaie ale secolului trecut, inclusiv Emil Cioran și Mircea Eliade, au fost cândva fasciști entuziaști.

„Nu-i poți anula. Ei sunt prea importanți. Dacă îi anulăm pe toți fasciștii, vom rămâne cu Nadia Comăneci”, gimnasta, «și Dracula», a declarat Liviu Ornea, scriitor evreu și profesor de matematică la Universitatea din București.

În octombrie, Florian, directorul Institutului Holocaustului, s-a simțit încurajat când un tribunal a ordonat guvernului Bucureștiului să schimbe numele străzii care îl onorează pe Vulcănescu, ca răspuns la un proces intentat de institutul său. Apoi, după ce Georgescu a câștigat turul inaugural al alegerilor prezidențiale, Primăria a răspuns în această lună la hotărâre: Ea va face apel în speranța de a păstra numele fascistului.