Va construi Trump un Iron Dome în jurul Americii? Ce plan are republicanul

Statele Unite nu sunt suficient de pregătite pentru o posibilă lovitură cu rachete cu rază lungă de acțiune lansată de Rusia sau Coreea de Nord, se arată într-un nou raport realizat de Atlantic Council, lucru care ii oferă președintelui ales Donald Trump șansa de a pune pe picioare versiunea americană a scutului israelian Iron Dome. Republicanul s-a angajat să construiască sistemul defensiv ca să protejeze America, dar expertii cred că planul său este mult prea ambitios.

Incapabilă de apărare

In raportul publicat de grupul de tip think tank Atlantic Council, Robert Soofer, care a fost adjunct al secretarului adjunct al apărării pentru politica de apărare nucleară și antirachetă în prima Administrație Trump, a scris ca SUA nu sunt suficient de pregătite pentru o posibilă lovitură cu rachete cu rază lungă de acțiune lansată de Rusia, China sau Coreea de Nord.

Raportul afirmă că amenințarea unor lovituri cu rază lungă de acțiune, inclusiv cele care folosesc rachete balistice intercontinentale (ICBM) cu focoase nucleare, care sa tintească teritoriul SUA este “reală și în creștere.”

Soofer a recomandat viitoarei Administrații Trump să creeze rapid stocuri de tipuri specifice de rachete interceptoare pentru a elimina un posibil atac, mai degrabă decât să se bazeze doar pe amenințarea cu represalii – pentru a se asigura că adversari ca Rusia, Coreea de Nord sau China nu atacă America continentală.

Expertul a scris că guvernul SUA ar trebui, de asemenea, să investească în interceptoare aflate in spatiu – un subiect controversat în prezent – ​​precum și în arme cu energie direcționată, care sunt acum pe punctul de a fi utilizate în diferite țări.

Toate acestea combinate, o sumă suplimentară de 4 sau 5 miliarde de dolari ar trebui să fie introdusă în partea de apărare antirachetă din bugetul anual al Missile Defense Agency (Agenția de Apărare Antirachetă), pe lângă cele 3 miliarde de dolari alocate în prezent.

“In mod combinat, aceasta ar reprezenta aproximativ 1% din bugetul Pentagonului pentru prioritatea numărul 1 a apărării naționale,” se arată în raport.

Documentul afirmă ca Washingtonul poate ataca o altă țară după ce aceasta loveste Statele Unite, dar poate bloca efectiv doar un prim atac lansat de Coreea de Nord și numai dacă folosește câteva focoase.

Acesta este unul dintre motivele pentru care, in timpul campaniei electorale recent incheiate, Donald Trump s-a angajat “să construiască un Dom de Fier” peste SUA pentru a se asigura că “nimic nu poate veni și nu poate face rău poporului nostru,” fara insa sa precizeze cum intenționează să realizeze acest lucru.

Într-un miting desfasurat recent la Phoenix, președintele ales a spus că “va îndruma armata noastră să înceapă construcția marelui scut de apărare antirachetă Iron Dome, care va fi realizat în totalitate în SUA, o mare parte din el chiar aici, în Arizona.”

Iar congresmanul Mike Waltz, pe care Trump l-a ales drept consilier pentru securitate națională, a declarat la începutul lunii că “avem nevoie de un Dom de Fier pentru America.”

Comentand pe marginea acestui subiect, Newsweek a scris ca republicanul va reveni în Biroul Oval pe 20 ianuarie, in conditiile in care lumea se află într-un loc mai periculos decât în ​​timpul primului său mandat, fiind marcată de amenintari cu utilizarea armelor nucleare și rachete balistice experimentale. Acest lucru readuce in discutie modul în care Washingtonul intenționează să protejeze teritoriul Statelor Unite.

Vorbind despre adversarii Americii, publicatia a notat ca Phenianul si-a continuat programele sale nucleare și de dezvoltare a rachetelor – probabil susținute de Kremlin -, in timp ce razboiul declansat de Moscova impotriva Ucrainei a dus relațiile dintre Rusia și SUA la cel mai scazut nivel de la sfârșitul Războiului Rece.

Președintele rus Vladimir Putin a declarat în noiembrie că Rusia a lansat o rachetă balistică experimentală cu rază medie de acțiune în Ucraina. Autoritățile de la Kiev au catalogat inițial arma ca fiind prima utilizare a unei rachete balistice intercontinentale în luptă.

De asemenea, Moscova și-a actualizat și doctrina nucleară, coborând pragul de care Kremlinul are nevoie pentru a justifica un atac nuclear.

De partea sa, Ministerul Apărării din Coreea de Nord a declarat la sfarsitul lunii noiembrie că “provocările militare ale SUA” riscă “să cufunde situația regională într-o catastrofă iremediabilă.” Analiştii se aşteaptă ca Phenianul să continue dezvoltarea unui arsenal din ce în ce mai sofisticat, acumuland simultan mai multe stocuri de focoase convenţionale şi nucleare.

Ce este Iron Dome?

În fața acestor amenintari, Trump a promis construirea unui Iron Dome peste America, care sa protejeze teritoriul american impotriva unor atacuri cu rachete cu raza lunga de actiune. Sursa sa de inspiratie este scutul antiracheta care protejeaza Israelul si care, in ultimul an, a facut fata cu relativ succes atacurilor lansate de gruparile teroriste Hamas din Fasia Gaza si Hezbollah din Liban.

Potrivit Business Insider, Domul de Fier este de departe cel mai avansat sistem de apărare aeriană care funcționează astăzi, fiind conceput pentru a proteja împotriva unei game variate de rachete cu rază scurtă de acțiune și care operează în toate condițiile meteorologice, inclusiv în perioade cu nori, ploaie, furtuni de praf și ceață.

Iron Dome face parte din sistemul de apărare aeriană pe trei niveluri al Israelului, care mai include: David’s Sling – ce oferă apărare împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă de acțiune, rachete de calibru mare și rachete de croazieră; și Arrow-3, destinat apărării împotriva rachetelor balistice cu rază medie.

Sistemul este alcătuit dintr-o serie de 10 baterii mobile care sunt desfășurate în diferite zone din Israel, fiecare alcătuită din trei până la patru lansatoare care transportă zeci de rachete interceptoare Tamir și un radar sensibil de tipul ELM 2084 Multimission Radar (MMR), a precizat Raytheon Technologies, contractorul militar american al Iron Dome. Bateriile sunt plasate strategic în jurul orașelor pentru a intercepta amenințările îndreptate către zonele populate. Lansatoarele mobile pot fi desfășurate rapid în zonele atacate.

Radarul detectează rachetele, dronele, proiectilele de artilerie sau de mortar lansate într-o zonă de 70 de kilometri în jurul sistemului. Apoi, un calculator – sistemul de management al luptei și control al armelor (BMC) – determină traiectoria muniției. Dacă se crede că o rachetă reprezintă o amenințare semnificativă, rachetele interceptoare sunt lansate pentru a o distruge în timpul zborului. Sistemul poate face diferența între proiectilele care pot atinge zonele populate și cele care se preconizează că vor ateriza în zone nelocuite.

Două rachete interceptoare Tamir sunt trase către fiecare rachetă considerată o amenințare. Rachetele Tamir dispun de senzori electro-optici și aripioare de direcție cu focoase explozive de proximitate. Majoritatea componentelor rachetelor Tamir sunt achiziționate prin intermediul lanțului de aprovizionare Raytheon din Statele Unite.

Iron Dome a fost dezvoltat după conflictul din 2006 dintre Israel și Hezbollah. Grupul islamist ce acționează din sudul Libanului a lansat mii de rachete spre Israel, provocând pagube uriașe și ucigând zeci de cetățeni.

Un an mai târziu, Israelul a anunțat că firma sa de stat din domeniul apărării, Rafael Advanced Defense Systems, va crea un nou scut de apărare antirachetă.

SUA au contribuit la finanțarea sistemului printr-o subvenție de 200 de milioane de dolari. Sistemul a fost folosit în luptă pentru prima dată în 2011, când a distrus o rachetă trasă asupra orașului Beersheba din sudul Fâșiei Gaza, aflată sub controlul Hamas din 2007.

De când a fost lansat pentru prima dată în 2011, cu sprijin substanțial din partea SUA, experții afirmă că Iron Dome a oprit mii de rachete cu o rată de succes de aproximativ 90%.

Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) estimează că producerea unei baterii de rachete costă 100 de milioane de dolari. Susținătorii sistemului afirmă însă că acesta este considerat rentabil deoarece nu lansează rachete decât dacă proiectilele inamice reprezintă o amenințare pentru zonele populate.

Criticii se referă însă la prețurile de producție ale Domului de Fier. De altfel, una dintre cele mai controversate chestiuni legate de Iron Dome o reprezintă costurile sale – dintre care unele au fost acoperite de Statele Unite.

În 2014, SUA au semnat un acord de coproducție cu Israel pentru a produce unele dintre componentele Iron Dome în America. Acordul a oferit, de asemenea, accesul Statelor Unite la informații despre sistemul militar. De atunci, SUA au cheltuit aproximativ 3 miliarde de dolari pentru a sprijini sistemul din Israel, care include costurile sale de coproducție, bateriile, interceptoarele și întreținerea generală, o mișcare care a fost constant criticată de unele voci de la Washington.

Operarea sistemului este și ea costisitoare în sine. Fiecare interceptor tras de Domul de Fier are costuri semnificative, prețul unei singure rachete fiind între 40.000 – 50.000 de dolari.

Cu toate acestea, experții afirmă că eficacitatea sa a fost atât de impresionantă în trecut, încât Statele Unite și-au comandat propria versiune a Domului de Fier pentru a completa sistemul său de apărare antirachetă Patriot. (Patriot funcționează într-un mod similar cu Iron Dome, dar este menit în primul rând să intercepteze avioane, rachete de croazieră și rachete balistice, mai degrabă decât arme cu rază scurtă de acțiune). De asemenea, Germania pare că ia în calcul să achiziționeze acest sistem. Unele relatări de presă au indicat și că Israelul lua in considerare la un moment dat trimiterea sistemului său de apărare în Ucraina.

Dacă Domul de Fier s-ar dovedi a fi mai puțin eficient sub foc puternic, provenit de la mii de rachete trase simultan – așa cum s-a întâmplat în timpul atacului Hamas din octombrie 2023 – acest raport cost-beneficiu s-ar putea însă schimba. Comentatorii cred că rentabilitatea sistemului de apărare antiaeriană este una dintre întrebările esențiale la care trebuie să răspundă factorii de decizie din Congresul american și din Knesset.

În 2012, Israelul a susținut că bateriile Iron Dome au interceptat 84% dintre rachetele lansate de Hamas din Gaza, reacționând de 573 de ori și doborând 421 dintre ele.

Cu toate acestea, în 2013, un expert în domeniul apărării, profesorul Theodore Postol de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), a spus că, de fapt, Iron Dome ar fi lovit doar 10% dintre țintele sale și, foarte posibil, nu a doborât nici una

Eficiența sistemului a fost chestionată de altfel încă o dată în urma atacului-surpriză lansat de gruparea Hamas in octombrie 2023. Dacă în 2021, armata israeliană a afirmat că Iron Dome a avut o rată de succes de 90% atunci când Hamas a tras 3.000 de rachete din Fâșia Gaza, la începutul conflictului actual, grupul terorist susține că a copleșit scutul israelian de apărare lansând 5.000 de rachete în 20 de minute, toate vizând sudul și centrul Israelului, inclusiv Tel Aviv și Ierusalim.

De partea lor, oficialii israelieni afirmă insa că, cel mai probabil, Hamas a lansat jumătate din acest număr. (Prin comparație, în 2014, aproximativ 4.000 de rachete au fost lansate de ambele părți pe parcursul întregului război de 50 de zile).

Situatia actuala

Cum pot intercepta SUA in acest moment posibilele atacuri cu rachete cu rază lungă de acțiune?

În prezent, Statele Unite nu au un sistem unitar de interceptare a atacurilor ICBM pe scară largă lansate din Rusia sau China, deși ar fi capabile să distruga un număr mic de rachete pe care Coreea de Nord le-ar putea trimite impotriva SUA, in ceea ce expertii au numit “o abordare ad-hoc.”

Potrivit informatiilor, SUA au in prezent 44 de interceptoare la sol (GBI) desfășurate pe intreg teritoriul – 40 sunt în silozuri în Alaska, cu alte patru la baza forțelor aeriene Vandenberg din California, ca parte a sistemului Ground-Based Midcourse Defense.

În jurul anului 2028, Pentagonul va adăuga 20 de interceptori de generație următoare, sau NGI, celor 44 de GBI.

Orice racheta dusmana care nu este eliminata de acești interceptori va fi vizata probabil de sistemul Aegis al Marinei SUA. Aegis poate proteja aproximativ o treime din SUA in orice moment, a declarat Soofer pentru Newsweek.

Missile Defense Agency și Marina americana au testat racheta SM-3 IIA împotriva unei rachete false ICBM în noiembrie 2020. Sistemul a lansat rachete SM-3 Block IIA spre racheta ICBM.

Generalul Glen VanHerck, fostul șef al Comandamentului de Nord al SUA (NORTHCOM) și al Comandamentului de Apărare Aerospațială din America de Nord (NORAD), care acopera SUA și Canada, a spus in fata Congresului în martie 2023 că era “încrezător în capacitatea noastră actuală de a apăra tara împotriva unei amenințari cu rachete balistice limitate” venite din partea Phenianului, dar s-a declarat “preocupat de capacitatea viitoare și capabilitatea de a răspunde”. Este “esențial” ca SUA să desfasoare NGI-urile, a spus el la acea vreme.

Raportul publicat de Atlantic Council sustine ca, pe termen scurt, Administrația Trump ar trebui să crească stocurile de rachete SM-3 Block IIA. Pentagonul ar trebui, de asemenea, să mărească numărul de GBI disponibile, a afirmat Soofer.

Pe termen lung, SUA ar trebui să investească în tehnologia spațială, inclusiv în interceptoare aflate in spatiu, și să ia in considerare arme cu energie direcționată, cum ar fi laserele, a adaugat expertul.

Soofer s-a referit si la faptul ca Domul de Fier al Israelului a fost conceput pentru a bloca atacurile cu rachete cu rază scurtă de acțiune, care nu reprezintă principala amenințare la adresa teritoriului american. De altfel, experții resping un design analog pentru SUA ca fiind nepractic – apărarea Israelului este foarte diferită de cea a SUA din mai multe motive, nu în ultimul rând dimensiunea țării și cine se afla in spatele atacului.

Expertul a afirmat ca propunerile din raportul său ar putea fi o modalitate practică de a adapta conceptul Iron Dome pentru SUA. Dacă American Iron Dome este un eufemism pentru apărare mai cuprinzătoare, atunci SUA au nevoie de mai multe straturi de aparare, a spus el.

GBI-urile, care protejează singure teritoriul SUA, ar trebui să fie integrate cu rachetele SM-3, plus interceptoarele trase de THAAD și toată tehnologia asociată, cum ar fi radarele, potrivit raportului.

De asemenea, SUA au nevoie de mai multe rachete SM-3 și de a crește producția, a spus Soofer. În prezent, SUA fabrică aproximativ 12 dintre cele mai recente versiuni de SM-3 în fiecare an, dar probabil că ar putea dubla acest lucru, a afirmat expertul.

Newsweek a reamintit ca sistemele THAAD au ajutat la eliminarea rachetelor balistice ale Iranului în cele două valuri de atacuri asupra Israelului în aprilie și octombrie anul trecut. Fiecare rachetă costă aproximativ 25 de milioane de dolari – aproximativ un sfert din fiecare GBI, o rachetă mult mai capabilă, avansata si cu rază lungă de acțiune.

SUA dezvoltă deja NGI, gigantul apărării Lockheed Martin fiind ales să continue dezvoltarea interceptorului, prezentat de producător drept o rachetă care “va revoluționa apărarea antirachetă a teritoriului SUA.” Sistemul este conceput special pentru a proteja teritoriul american de rachetele balistice intercontinentale care ar putea fi lansate de Iran și Coreea de Nord, a spus Lockheed Martin.

Expertii afirmă ca GBI-urile interceptează un ICBM în mijlocul zborului, când rachetele sunt în afara atmosferei, în timp ce rachetele Aegis sau THAAD ar lovi când un ICBM coboară spre tinta.

Dar cu cât un ICBM poate fi eliminat mai devreme, cu atât apărarea împotriva lui este mai bună, afirma specialistii.

In cazul regimului din Coreea de Nord, de exemplu, americanii ar putea copia strategia pe mai multe niveluri implementată de guvernul de la Seul, care implică inclusiv lovituri preventive asupra instalațiilor nucleare ale Coreei de Nord și asupra instalațiilor de rachete, dacă există semne că Phenianul intenționează să le folosească.

Coreea de Sud are apoi sistemul său de apărare aeriană și antirachetă (Korea Air and Missile Defense System) pentru a intercepta atacurile, împreună cu un plan denumit Korea Massive Punishment and Retaliation (KMPR), lovituri de precizie sau folosirea comandourilor pentru a elimina oficialii nord-coreeni și centrele de comandă vitale.

Rețeaua de apărare aeriană, plus KMPR, sunt sabia și scutul Seulului, cred expertii.

O altă opțiune ar fi lansarea de rachete interceptoare din spațiu, acestea putand fi un element cheie pentru un dom de fier in SUA, a spus Soofer, argumentând că inarmarea spațiului este acum inevitabilă.

Președintele ales pare să gândească și el așa. Trump a spus în timpul mitingului din Arizona că “Ronald Reagan a vrut să o facă acum mulți, mulți ani, dar nu aveau cu adevărat tehnologia. Dar ei o au acum, poți elimina un ac din cer,” a spus el.

Reagan, președintele republican care a condus Washingtonul în anii 1980, în perioada in care Războiul Rece se apropia de sfârșit, a promovat ceea ce el a numit Inițiativa de Apărare Strategică (Strategic Defense Initiative – SDI), denumită popular Războiul Stelelor.”

Reagan intenționa ca SDI, parțial bazată în spațiu, să intercepteze rachete balistice intercontinentale lansate de Uniunea Sovietică în diferite etape ale zborului rachetei.

SM-3 și GBI ar fi suficiente pentru a învinge un stoc relativ limitat de ICBM al nord-coreenilor, a spus Soofer. Dar împotriva Rusiei sau Chinei, interceptoarele din spațiu ar fi singura modalitate de a aborda amenințarea pe care ele o reprezintă.

Soofer a sugerat că Pentagonul trebuie să pună “mai mult accent pe investițiile în capacități revoluționare viitoare, cum ar fi senzorii spațiali, SBI-uri (interceptoare bazate in spațiu) și opțiuni non-cinetice (cum ar fi energia direcționată) pentru a depăși dezvoltarea capacităților adversare.”

Sprijinul în detectarea și identificarea amenințărilor provenite de la senzorii din sateliții care sunt în curs de dezvoltare ar putea “îmbunătăți substanțial” modul în care SUA ar putea elimina focoasele reale de proiectilele false în următorul deceniu, a declarat Soofer.

Probleme

Raportul lui Soofer s-a referit si la faptul că apărarea antirachetă a Statelor Unite a avut parte întotdeauna si de critici, care au punctat diferitele dezavantaje cu care s-ar putea confrunta scutul americanilor.

# Unii analiști susțin că acesta ar fi prea costisitor, ca este dificil din punct de vedere tehnologic să prezici cum vor arăta forțele unui inamic peste cateva decenii și că ar putea submina ideea unei distrugeri asigurate reciproc înainte de a declanșa o nouă cursă a înarmărilor.

# Scutul israelian este menit sa elimine proiectilele cu raza scurta si medie, ceea ce face ca el sa nu fie potrivit pentru America. Un eventual Iron Dome american va trebui sa fie adaptat amenintarilor reprezentate de rachetele cu raza lunga.

# Una dintre problemele mari este dimensiunea uriasa a teritoriului american. Defense One a scris ca fiecare sistem Iron Dome poate apăra o zonă de aproximativ 400 de kilometri pătrati, lucru care inseamnă ca americanii ar trebui să desfășoare peste 24.700 de baterii Iron Dome pentru a apăra America continentală. La 100 de milioane de dolari pe baterie, costul ar fi de aproximativ 2.470.000.000.000 de dolari.

# In plus, Statele Unite ar putea sa fie nevoite să faca fata mai multor scenarii. Astfel, Coreea de Nord ar putea lansa cateva rachete – în mod deliberat sau accidental -, fiind insa limitată de stocurile sale actuale.

Fortele Rusiei sau Chinei insă, actionand singure sau combinate, împreună cu arsenalele lor nucleare și convenționale semnificative, ar putea efectua un atac copleșitor asupra SUA.

Astfel, un atac venit de la Beijing sau Moscova – sau ambele – ar implica sute sau mii de rachete balistice și de croazieră, precum și arme electromagnetice și bruiaj, a declarat William Alberque de la Henry L. Stimson Center, adaugand ca “amploarea (atacului) ar fi pur și simplu nebunească.”

# Beijingul și Moscova ar putea opta și pentru a ataca SUA cu o lovitură limitată pentru a “constrânge” Washingtonul, susține raportul lui Soofer. Acest tip de operațiune ar fi conceput pentru a determina SUA să renunțe la o luptă sau să refuze să susțină un aliat, dar nu să și provoace Washingtonul să-și folosească armele nucleare sau să organizeze un atac pe scară largă, de răzbunare.

Grupul think tank britanic Royal United Services Institute (RUSI) a susținut anul trecut că inamicii SUA ar putea folosi lovituri nucleare sau convenționale limitate, pe care SUA nu sunt pregătite să le respingă, “cu scopul de a înspăimânta, dar nu a înfuria Washingtonul.”

# Beijingul sau Moscova ar putea lovi, de asemenea, forțele nucleare și centrele de comandă ale SUA pentru a stopa represaliile nucleare copleșitoare care ar urma, potrivit raportului lui Soofer. Aceasta înseamnă că rachetele ar trebui să protejeze bazele și forțele cheie pe care SUA le-ar folosi pentru a riposta, sugerează documentul.

Raportul spune că apărarea antirachetă nu ar trebui să se concentreze pe “protecția absolută a poporului american,” ci să se asigure că Rusia sau oficialii chinezi se îndoiesc că atacul pe care l-ar putea organiza, indiferent de cum va arăta el, va reuși.

# Americanii sunt intr-o cursa contracronemetru. Rusia și China își construiesc propriile apărări împotriva rachetelor de croazieră și rachetelor balistice cu rază lungă de acțiune, se arată în raport. “Apărarea împotriva ICBM-urilor și rachetelor de croazieră americane ar putea oferi Rusiei și Chinei un avantaj asimetric, deoarece o extindere a apărării antiaeriene și antirachetă din Rusia și China ar avea un impact probabil asupra echilibrului militar în anumite situații, complicând opțiunile limitate ale SUA,” a argumentat Soofer.

Potrivit expertilor, Moscova și Beijingul lucrează împreună la sateliți de avertizare timpurie și folosesc dominația Rusiei în apărarea aeriană combinată cu expertiza spațială a Chinei.

De exemplu, sistemul de apărare aeriană S-500 al Rusiei nu se referă doar la interceptarea aparatelor care zboară la altitudini mari, ci și la rachete și la protejarea spațiului. Moscova dezvoltă, de asemenea, Nudol, sau A-235 PL-19, un sistem conceput să oprească rachetele balistice și să contracareze sateliții, precum și noi modalități de a “orbi” sateliții inamici în spațiu.

De partea ei, China construiește noi capacități ofensive masive pentru a depăși apărarea antirachetă limitată a Statelor Unite și construiește alte capacități speciale pentru a distruge capacitățile de apărare antirachetă ale SUA, astfel încât apararea americanilor sa devină ineficientă.

Moscova si Beijingul creează un sistem care va îngreuna sarcina SUA de a viza și atinge țintele rusești și chineze, au spus expertii, subliniind insă că aceste apărări se concentrează pe protejarea comandanților lor militari și a centrelor nucleare, mai degrabă decât a centrelor de populație și a orașelor mari.

Surse: Atlantic Council, Newsweek, Business Insider, BBC, AP, Defense One, rtx.com, rafael.co.il, idf.il, armscontrolcenter.org, rusi.org