Dezmățul cu salariile bugetarilor, o bombă amorsată de PSD. Cine o detonează?

Cheltuielile cu salariile bugetarilor au explodat. O arată chiar statisticile guvernului PSD. Întrebarea corectă nu e dacă vor începe tăieri de posturi și desființări de instituții, ci când. PSD știe foarte bine că a amorsat o bombă cu ceas care riscă să arunce în aer bugetul, dar are o dilemă politică. Dacă guvernul PSD începe reforma, își periclitează masiv șansele la cele patru tururi de alegeri. Dacă nu o face, riscă să sară în aer deficitul bugetar și să piardă de sub control economia.

Cifrele seci furnizate de Ministerul Finanțelor arată că în primul trimestru al anului cheltuielile de personal au crescut cu 25,7% față de perioada similară din 2018. Cu un sfert! Iar baza de raportare de anul trecut crescuse și ea cu 18% față de 2017, și tot așa. E vorba despre efectul legii salarizării unitare a bugetarilor, care a mărit salariile la nivelurile fără precedent, decuplându-le total de productivitate și de media din mediul privat, adică economia reală.

Creșterile de salarii nu sunt în sine o problemă dacă sunt făcute cu cap, să ne înțelegem. Nimeni nu poate nega necesitatea reală a creșterii salariilor la profesori, medici, asistente. Nimeni nu poate cere servicii de calitate de la birocrați dacă ei trăiesc de azi pe mâine.

Dar o creștere de salarii în mediul bugetar trebuia făcută obligatoriu în paralel cu reforma unei birocrații hipertrofiate, umflate de PSD până la niveluri – record. Tot guvernul PSD, prin Ministerul Finanțelor, ne dă cifrele: în februarie 2019 avem 1,23 milioane de bugetari, cu 32.000 mai mulți decât în luna mai 2017. Și asta în condițiile în care populația scade vertiginos, cu un proces de îmbătrânire accelerat și milioane de români plecați peste granițe.

Reforma nu înseamnă numai subțierea masivului aparat birocratic, ci și impunerea unor criterii clare de performanță, în funcție de care să fie făcute salarizarea și creșterea în grad.

PSD nu a făcut reforma. A ales calea ușoară, dar periculoasă pe termen lung: a păstrat toți birocrații și a mai angajat în administrația centrală zeci de mii de rude, amante și lipitori de afișe de la partid. A transformat administrația centrală într-un monstru bugetofag care amenință în mod real echilibrele macro. Acum, ANAF pur și simplu nu poate strânge suficienți bani pentru a hrăni această caracatiță de neamuri și amante.

PSD nu doar că a angajat zeci de mii de neaveniți în administrația centrală. A mai găsit o soluție ca să hrănească gurile celor dependenți de partid: detașările. Guvernul și ministerele sunt pline de nepoate, verișori, neveste și ibovnice trimise prin detașare la București pe bani mulți de la Videle, Neamț ori Slatina. Fie că sunt aduși din firme obscure sau din administrația locală, detașații au mărit și ei anvelopa salarială a instituțiilor unde au fost aduși pe pile.

În plus, PSD a oprit informatizarea marilor instituții (ANAF, ministere), reforme girate de Banca Mondială și care ar fi scăzut costurile operaționale și numărul de angajați necesari.

Ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, vorbește de aproape jumătate de an de restructurarea administrației. Doar vorbește, pentru că de făcut nu are cum să facă, i-ar sări tot partidul în cap. Deja a fost avertizat în interiorul PSD că dacă mai continuă cu discuțiile în public despre tăieri de posturi se vor simți rapid efectele la alegerile din 26 mai.

Cu toate avertismentele, Teodorovici caută soluții să mai scadă cheltuielile, potrivit surselor G4Media.ro. Una dintre ele e încetarea tuturor detașărilor pe salarii enorme care împovărează bugetele instituțiilor centrale, dar mișcarea e pusă în stand-by cel puțin până după alegerile europarlamentare.

O altă soluție explorată de Teodorovici e desființarea unor instituții / agenții guvernamentale prin comasare, plus tăierea posturilor bugetate în multe instituții, dar neocupate. La Palatul Victoria se discută și despre soluția aplicată de guvernul Boc în plină criză, și anume ocuparea posturilor eliberate natural (demisie, pensionare, deces, emigrare etc) într-un anumit procent, de 1 la 4 de exemplu (o angajare la 4 plecări).

Cert e că preocuparea PSD e reală. Sentimentul urgenței a crescut după ce Ministerul Finanțelor a publicat execuția bugetară pe primele trei luni. Deficitul bugetar crește pentru că veniturile nu pot ține pur și simplu pasul cu cheltuielile.

Adăugați la fotografia de moment și creșterea alocațiilor pentru copii, dar și promisa lege a pensiilor și veți înțelege de ce pentru PSD e un moment critic. De unde bani?

Dacă PSD amână creșterile promise, va pierde procente importante în alegeri, fără îndoială. Dacă nu face reforma sau doar o mimează, va fi nevoit să taie și mai drastic din investiții, oricum la pământ, și va adăuga încă o frână în calea dezvoltării. Ar mai fi o a treia cale: să crească încasările la buget, dar greu de intuit o soluție-minune (amnistia fiscală poate strânge rapid câteva miliarde de lei, dar insuficient pentru necesarul la pensii și alocații).

Dar știm că PSD nu a făcut niciodată reforme, și nici actuala conducere a partidului nu e una cu mari pusee reformiste. Așa că, cel mai probabil, PSD va rostogoli cartoful fierbinte până în 2020, urmând să-l pună în brațele unui viitor guvern, care să facă reforma dureroasă. Așa s-a întâmplat și după alegerile din 1996, și după cele din 2009. PSD cheltuiește, restul repară.

PS: Ce ironie, reforma administrației a început cu singurul bugetar neremunerat – Anca Alexandrescu, consilier al premierului, dar loială lui Liviu Dragnea. Un pas mare pentru buget ar fi concedierea celuilalt jandarm al lui Dragnea instalat la Palatul Victoria, Darius Vâlcov, omul căruia îi datorăm multe dintre derapajele fiscale și economice din ultimii doi ani. Sursele guvernamentale vorbesc despre o posibilă debarcare a acestuia după alegerile europarlamentare.