A avut Hitler sânge evreiesc? Teorie cu argumente sau speculație cu caracter antisemit? Istoricii dezmint o astfel de ipoteză

Afirmația ministrului de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, potrivit căreia liderul nazist Adolf Hitler ar fi avut sânge evreiesc a fost făcută pentru prima oară în public de Hans Frank, avocatul personal al Fuhrer-ului.

Cu puțin timp înaintea executării sale pentru crime de război și împotriva umanității după condamnarea sa de către Tribunalul de la Nurnberg, Frank, fost guvernator nazist al Poloniei ocupate între 1939 și 1945 și-a scris memoriile, publicate șapte ani mai târziu, în care făcea afirmația că Hitler i-ar fi cerut în 1930 să investigheze ascendența sa evreiască, în urma amenințărilor nepotului său, William Patrick Hitler de a da în vileag acest lucru.

Dar psihologul american Leonard Sax a reluat într-un articol publicat în 2019 în Journal of European Studies afirmația lui Frank. „Frank a pretins că a descoperit în 1930 dovezi că bunicul patern al lui Hitler era un evreu care locuia în Graz, Austria, în gospodăria în care era angajată ca bucătăreasă bunica lui Hitler” și că în 1836 bunica lui Hitler, Maria Anna Schicklgruber, a rămas însărcinată, a explicat Sax.

„Frank a scris în memoriile sale că a efectuat o investigație, așa cum ceruse Hitler, și că a descoperit existența unei corespondențe între Maria Anna Schicklgruber – bunica lui Hitler – și un evreu pe nume Frankenberger care locuia în Graz. Potrivit lui Frank, scrisorile lăsau să se înțeleagă că fiul de 19 ani al lui Frankenberger o lăsase însărcinată pe Maria Anna în timp ce aceasta lucra în gospodăria Frankenberger: …că copilul nelegitim al soților Schickelgruber [sic] fusese conceput în condițiile în care Frankenberger trebuia să plătească o pensie alimentară.”

Sax scrie în studiu că, potrivit scrisorilor din memoriile lui Frank, „Frankenberger Senior a trimis bani pentru întreținerea copilului din copilărie până la împlinirea vârstei de 14 ani”.

„Motivația plății, potrivit lui Frank, nu a fost caritatea, ci, în primul rând, preocuparea că autoritățile se vor implica: ‘Evreul a plătit fără un ordin judecătoresc, deoarece era îngrijorat de rezultatul unei audieri în instanță și de publicitatea aferentă’ „, se arată în scrisori.

Cu toate acestea, Sax a menționat că acuratețea afirmațiilor lui Frank și a memoriilor sale „au fost puse la îndoială”. El a adăugat că „istoricii contemporani a respins în mare măsură afirmațiile lui Frank cu privire la un posibil bunic evreu pentru Adolf Hitler”.

Majoritatea istoricilor sunt de acord că nu a existat nicio prezență evreiască în Graz între expulzarea evreilor din regiunea Styria la sfârșitul secolului al XV-lea și restabilirea vieții comunitare în anii 1860. Totuși, citând dovezi de arhivă, Sax a susținut că în Graz exista o „comunitate evreiască mică, acum stabilită” încă din 1850 și că, deși nu există dovezi directe ale existenței unei vieți evreiești acolo când a fost conceput tatăl lui Hitler, Alois, în 1836, „afirmația că în Graz nu trăia niciun evreu înainte de 1856 nu poate fi susținută”.

Istoricii au respins de mult astfel de afirmații. Întrebat despre descoperirile lui Sax, Sir Richard Evans, autorul „Trilogiei celui de-al Treilea Reich” și fost președinte al Colegiului Wolfson al Universității Cambridge, a răspuns că „chiar dacă au existat evrei care trăiau în Graz în anii 1830, în momentul în care s-a născut Alois, tatăl lui Adolf Hitler, acest lucru nu dovedește absolut nimic despre identitatea bunicului patern al lui Hitler”.

Memoriile lui Frank sunt „notorietate ca fiind nesigure”, a declarat Evans pentru The Times of Israel.

„Nu există nicio dovadă contemporană că mama lui Hitler a fost vreodată în Graz sau că acolo a trăit o familie evreiască numită Frankenberger. A existat o familie în Graz numită Frankenreiter, dar nu era evreiască. Nu a fost găsită nicio corespondență între tatăl lui Hitler și bunica paternă. Nici nu există vreo dovadă pentru afirmația lui Frank că nepotul vitreg al lui Hitler știa despre asta și îl șantaja pe Hitler, așa cum a susținut Frank.”, mai spune Evans.

Multe dintre aceste argumente au fost prezentate de istoricul britanic Ian Kershaw în cartea sa publicată în 1998 „Hitler 1889-1936: Hubris”. În aceasta, el a remarcat că „fiul lui Leopold Frankenreiter și presupusul tată al copilului… pentru care Frankenreiter era aparent dispus să plătească pensie alimentară timp de 13 ani avea 10 ani la momentul nașterii lui Alois”.

„M-am gândit la faptul că neonaziștii se simt jigniți de sugestia că Hitler a avut un bunic evreu, pentru că îi urăsc pe evrei”, a declarat Sax pentru The Daily Mail într-un articol despre cercetările sale.

„Evreii sunt adesea jigniți de sugestia că Hitler a avut un bunic evreu, pentru că îl urăsc pe Hitler. Dar acum, când a trecut aproape o viață de la sfârșitul celui de-al Treilea Reich, poate că suntem în sfârșit liberi să ne întrebăm – nu ce este ofensator sau ce nu este ofensator – ci ce este adevărat? Și ce înseamnă acest lucru pentru înțelegerea noastră despre Adolf Hitler și despre Holocaust?”.

Dar istoricii profesioniști ai Holocaustului răman sceptici.

„Bunica lui Hitler (din partea tatălui său) nu era căsătorită și, prin urmare, având în vedere rolul său distructiv și acțiunile sale hidoase, zvonurile și afirmațiile de acest gen sunt aproape firești”, a declarat pentru The Times of Israel Havi Dreifuss, istoric al Holocaustului din Europa de Est la Universitatea din Tel Aviv. „Cu toate acestea, nu sunt sigur dacă (sau cât de mult) [această discuție] este o contribuție la domeniu și la înțelegerea noastră a Holocaustului.”

Potrivit lui Evans, speculațiile privind ascendența lui Hitler au persistat atât de mult timp „pentru că unii oameni au considerat că antisemitismul său profund și ucigaș este greu de explicat dacă nu existau motive personale în spatele acestuia. Aceasta pare să fie motivația pentru care Dr. Leonard Sax, un psihiatru, nu un istoric, și-a făcut afirmațiile”, a spus el.

Dar speculațiile cu privire la evreitatea lui Hitler nu își au originea numai în memoriile lui Frank.

În 1933, London Daily Mirror a publicat o fotografie a unei pietre funerare dintr-un cimitir evreiesc din București, pe care erau inscripționate câteva caractere ebraice și numele Adolf Hitler, dar acest Hitler bucureștean nu putea fi bunicul liderului nazist. Totuși, la vremea respectivă, această imagine l-a îngrijorat suficient de mult pe Hitler încât acesta a făcut să fie redactată legea nazistă care definește evreimea pentru a-l exclude pe Iisus Hristos și pe el însuși.

În 2010, ziarul britanic The Daily Telegraph a relatat că a fost realizat un studiu în care au fost prelevate mostre de salivă de la 39 de rude cunoscute ale lui Hitler pentru a le testa originea ADN și a constatat, deși neconcludent, că Hitler ar putea avea origini evreiești. Ziarul a relatat: “Un cromozom numit Haplogrupul E1b1b1 care a apărut în probele [lui Hitler] este rar în Europa de Vest și se găsește cel mai frecvent la berberii din Maroc, Algeria și Tunisia, precum și printre evreii așkenazi și sefarzi … Haplogrupul E1b1b1b1, care reprezintă aproximativ 18-20% din cromozomii Y așkenazi și 8,6-30% din cromozomii Y sefarzi, pare să fie una dintre principalele linii fondatoare ale populației evreiești. Acest studiu, deși științific prin natura sa, nu este concludent.”