A fost găsită o copie rară a unui celebru poem de dragoste al lui Shakespeare la Universitatea Oxford

O copie rară scrisă de mână a unuia dintre cele mai faimoase poeme de dragoste scrise vreodată a fost descoperită după sute de ani. Dr. Leah Veronese a descoperit versiunea Sonetului 116 al lui William Shakespeare ascunsă într-o colecție de poezie din secolul al XVII-lea la Universitatea din Oxford, relatează BBC News.

Manuscrisul a fost găsit printre documentele lui Elias Ashmole, fondatorul Muzeului Ashmolean din Oxford.

Prof. Emma Smith, expert în Shakespeare la Oxford, a declarat că „descoperirea interesantă” îi va ajuta pe cercetători să înțeleagă popularitatea Bardului în deceniile de după moartea sa.

Dr. Veronese a descoperit că sonetul figura într-un miscelaneu – un tip de manuscris care conține o selecție de texte ale diferiților autori pe diverse teme – depozitat la Biblioteca Bodleian.

„În timp ce răsfoiam manuscrisul, poemul mi s-a părut o versiune ciudată a Sonetului 116”, a explicat cercetătorul universitar. Când m-am uitat în catalog (compilat inițial în secolul al XIX-lea), poemul era descris, nu în mod inexact, ca fiind „despre constanța în dragoste” – dar nu îl menționează pe Shakespeare”.

În versiunea lui Ashmole, părți din Sonetul 116 – cunoscut și sub numele de Let me not to the marriage of true minds – Lăsați-mă să nu mă căsătoresc cu mințile adevărate – au fost modificate și au fost adăugate versuri suplimentare.

Dr. Veronese a declarat că primul vers modificat și lipsa menționării lui Shakespeare sunt motivele „pentru care acest poem a trecut neobservat ca o copie a Sonetului 116 în toți acești ani”.

Sonetul se află în miscelaneu alături de lucrări „cu încărcătură politică” din anii 1640 – deceniul războiului civil englez, purtat între regaliști și parlamentari.

Ashmole a fost un susținător puternic al monarhiei, iar versurile adăugate sonetului ar putea fi interpretate ca un apel la loialitate religioasă și politică.

Versurile adăugate „pot transforma” sonetul dintr-o „meditație asupra iubirii romantice într-o declarație politică puternică”, au declarat cercetătorii.

Prof. Smith a spus: „Let me not to the marriage of true minds este acum unul dintre cele mai faimoase sonete ale lui Shakespeare, dar nu pare să fi fost foarte popular în propriul său timp”.

„Ceea ce Dr. Veronese arată în investigația sa asupra acestei noi versiuni este că sonetul fiind înțeles în contextul politicii regaliste – departe de rolul său în nunțile moderne”, a adăugat ea.