A murit criticul și istoricul literar Nicolae Manolescu, la vârsta de 84 de ani / „Cel mai important critic și istoric literar român de după Al Doilea Război Mondial. Dumnezeu să-l odihnească”

S-a stins din viață Nicolae Manolescu, la vârsta de 84 de ani. Președinte al Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu se afla internat în stare gravă la Spitalul Elias, după ce a făcut un stop cardiac.

Spitalul Elias a transmis un anunț prin care confirmă decesul academicianului Nicolae Manolescu: „Președintele Uniunii Scriitorilor, personalitate marcantă a culturii române, s-a stins din viață în după-amiaza zilei de 23 martie 2024, la Spitalul Universitar de Urgență Elias, în urma complicațiilor severe cardiace și pulmonare survenite pe fondul unor suferințe cronice preexistente”, se precizează în comunicat.

Mesajele de omagiu și condoleanțe curg pe rețele de socializare:

• Publicistul Mircea Mihăieș: „S-a stins din viață Nicolae Manolescu, cel mai important critic și istoric literar român de după Al Doilea Război Mondial. Dumnezeu să-l odihnească!”
• Jurnaliatul Cristian Tudor Popescu: „Unul dintre marii critici literari și profesori ai culturii române. Îi voi păstra amintirea vie”.
• Scriitorul Florin Toma: „A plecat dintre noi unul dintre cele mai luminate și mai erudite spirite, criticul și istoricul literar, profesorul și academicianul, președinte al Uniunii Scriitorilor, domnul Nicolae Manolescu. O mare pierdere pentru învățământul și educația, cultura și literatura din România. Dumnezeu să-i lumineze Calea!”
• Scriitoarea Doina Jela: „Din 1995, când am debutat, m-a însoțit în toți pașii esențiali, m-a susținut, mi-a fost alaturi, l-am simtit solidar si de aceeași parte a baricadei, alături, în tot ce era important de spus, de sustinut, de apărat. Golul pe care il lasă în urmă va fi greu de umplut, iar anvergura  personalității sale greu de egalat, indiferent câte pete în soare  vor căuta și găsi confrații într-o viață și operă de o incontestabilă și inegalabilă autoritate. Dumnezeu să îl aibă de acum  în paza lui”.
• Scriitoare Arina Avram: A plecat o mare stea a literelor! Dumnezeu să-l odihnească în gloria eternă. Era născut în județul Vâlcea, unde am trăit și eu împreună cu părinții mei.”
• Jurnalistul Emilian Frâncu: „Copilăria și-a petrecut-o la Râmnicu Vâlcea, oraș al cărui cetățean de onoare a devenit. A înființat Partidul Alianței Civice și am avut atunci, ca președinte al filialei județene Vâlcea din 1992, onoarea de a-i fi apropiat…A susținut, mult timp în România, conceptul de liberalism civic. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul său intrat, de acum, în nemurire!”
• Ministerul Culturii: „Ilustră personalitate a vieţii culturale româneşti”. „Am primit cu întristare vestea plecării dintre noi a domnului Nicolae Manolescu, ilustră personalitate a vieţii culturale româneşti. (…) Prin zestrea inestimabilă pe care o lasă în cufărul culturii române, memoria lui Nicolae Manolescu va rămâne vie nu doar pentru generaţiile de studenţi care l-au citit sau îl vor citi, ci şi pentru fiecare dintre noi, atunci când simţim nevoia unei lecturi de specialitate, de calitate. Condoleanţe familiei şi tuturor celor care l-au cunoscut şi l-au apreciat!”.

Nicolae Manolescu (născut Apolzan, într-o familie de profesori de liceu) a avut și activitate politică, după Revoluția din 89. A fost ambasador al României la UNESCO și în legislatura 1992-1996 a fost ales ca senator în județul Sibiu pe listele partidului OCL-(PAC). În 1992 a fost desemnat candidat la președinția României de Alianța Civică. A fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 2005.

Una dintre cărțile sale fundamentale este Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008 într-o ediție definitivă. 

Date biografice:

• S-a născut într-o familie de profesori de liceu. Tatăl său, Petru Apolzan, care a fost la un moment dat și inspector școlar, era originar din Sibiel, cu ascendență în Apoldu de Jos. Mama sa, Sabina, centenară, profesoară de limba franceză, a fost profesoara lui Virgil Ierunca. În anul 1953, după arestarea părinților săi din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern și a luat numele acestuia, Manolescu.
• În 1956 Nicolae Manolescu a absolvit studiile preuniversitare la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu. În 1962 devine licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București. În 1974 obține titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din București. Teza de doctorat a stat la baza cărții sale Contradicția lui Maiorescu, o incursiune critică, un eseu biografic și psihanalitic, un exercițiu de hermeneutică necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă.
• Cariera didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București începe în 1963; este numit profesor titular în 1990. Predă, de asemenea, și studenților străini. Debutează cu cronica literară în Gazeta literară, acceptând întocmai clișeele dogmatismului realist-socialist, potrivit analizei lui Marian Nițescu. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub conducerea lui George Ivașcu.
• A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară. Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală“ („Poeții noștri au conștiința că exprimă un umanism superior și, din această perspectivă, ei simt nevoia să reconsidere universul, traducând în mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului… etc.“, „Laudă creației“, Contemporanul, nr. 44, 1. nov. 1963), demonstrează același M. Nițescu.
• Cronicar al revistei România literară din 1972 până în 1989. În 1997 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 2005 este președinte al Uniunii Scriitorilor din România.
• În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele în anul 1966.
• În anul 2008 a publicat Istoria critică a literaturii române, care poartă subtitlul 5 secole de literatură , în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini pînă în zilele noastre, prima fiind cea scrisă de G. Călinescu.
• Într-un interviu publicat la 04.04.2022, Nicolae Manolescu povestește cum a ajuns să fie critic literar. El a știut că menirea lui este să devină profesor de literatură, dar nu și-a dat seama de cariera de critic literar până la sfârșitul facultății, când profesorul George Ivașcu i-a oferit să scrie pentru Contemporanul. La început, Nicolae Manolescu a fost neîncrezător și a declarat că vrea să scrie proză, însă profesorul i-a spus că are structura unui critic literar și i-a dat trei cărți pentru primul său articol. După trei săptămâni, Nicolae Manolescu a revenit cu articolul și a primit critica de la profesor, declarându-i să scrie câte un articol pe săptămână. Acesta a acceptat și a continuat să scrie pentru Contemporanul timp de 32 de ani, cu o pauză și apoi încă 3-4 ani.
• Nicolae Manolescu a menționat că în biografia sa există două persoane care l-au influențat decisiv. În ceea ce ține de literatură, a fost George Călinescu, iar în materie de carieră, cea universitară, a fost George Ivașcu.
• Nicolae Manolescu este membru fondator al Alianței Civice. Devine președinte al Partidului Alianța Civică (PAC) (iulie 1991). Partidul a fost membru al Convenției Democrate Romane, pe listele căreia Nicolae Manolescu a fost ales, în septembrie, ca senator.
• În legislatura 1992-1996, Nicolae Manolescu a fost ales senator PAC de Sibiu. În cadrul activității sale parlamentare, a fost membru în Comisia Parlamentului României pentru Integrarea Europeană și în Comisia pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. În 1992, PAC împreună cu PL’93, au înființat Alianța Naționala Liberală (ANL). La Congresul extraordinar al ANL, Nicolae Manolescu a fost desemnat candidat la președinție. Nicolae Manolescu și-a depus candidatura la președinție pe 20 septembrie 1992.
• În 1998 P.A.C., partidul înființat de Nicolae Manolescu, fuzionează cu PNL, într-o tentativă de unificare a mișcării liberale. În anul 2000, Nicolae Manolescu demisionează din funcția de președinte al Consiliului Național al P.N.L. și se retrage din viața politică  (Sursă date biografice: wikipedia.org)