A murit poeta Angela Marinescu

Poeta şi prozatoarea Angela Marinescu a murit la vârsta de 82 de ani, transmite News.ro. Voci importante din lumea literară o omagiază. Ea a refuzat Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în 1981. I s-au acordat numeroase premii, printre care Premiul „Nichita Stănescu” în 1990 şi Premiul Uniunii Scriitorilor în 2000, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia în 2006, iar volumul „Jurnal scris în a treia parte a zilei. SOLDAT. Urme ale trecutului pe câmpul de luptă” a fost apreciat drept Cartea anului 2019.

Angela Marinescu s-a născut în 1941 la Arad. O tuberculoză gravă i-a marcat tinereţea între 15 şi 26 de ani. S-a decis să studieze medicina şi psihologia. A debutat cu poeme în revista „Tribuna” de la Cluj, în 1965, iar editorial, în 1969, cu volumul „Sânge albastru”.

A publicat 13 volume, în majoritate volume de versuri, „Cocoşul s-a ascuns în tăietură” (1996) şi „Fugi postmoderne” (2000). A publicat un volum de eseuri „Satul în care mă plimbam rasă în cap”, 1996.

În luna septembrie 2006, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în sala Teatrului Dramatic din Botoşani, i-a fost decernat Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia.

A publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: „Păsările pe cer ţipă”, Casa de pariuri literare, 2021, „Jurnal scris în a treia parte a zilei. Soldat. Umbre ale trecutului pe câmpul de luptă”, Editura Fractalia, 2019, „Cocoşul s-a ascuns în tăietură” (1996), „Fugi postmoderne” (2000), „Îmi mănânc versurile” (2003), „Limbajul dispariţiei” (2006), „Întâmplări derizorii de sfârşit” (2006) şi „Probleme personale” (2009).

Creaţia Angelei Marinescu a exercitat şi exercită o largă influenţă în estetica poeziei contemporane.

A folosit şi semnătura Angela Marcovici. A fost căsătorită cu scriitorul Gavril Matei (1943-2008), având împreună un fiu, eseistul Alexandru Matei.

Poeta Ruxandra Cesereanu: „Când acum aproape cincisprezece ani i-am luat un interviu Angelei Marinescu, am punctat, printre altele, şi ceea ce critica literară numea poezia „neagră” a autoarei: o poezie care exorcizează nevroze şi traume şi care exprimă aproape perfect stările extreme de tensiune şi anxietate care există în noi. Angela nu a fost iritată de portretul meu, ci doar de formula „poezie neagră” pe care o resimţea ca pe un corset. Drept care a replicat în următorul fel: „/…/ iubind prea mult viaţa, nu mă satisface viaţa, ci ceva dincolo sau dincoace de viaţă. Ca un sinucigaş ce se sinucide din prea multă vitalitate. Îţi execuţi vitalitatea (din cap) cum poţi”.

Scriitorul Dan Lungu: „Zi de doliu în literatura română, ne-a părăsit o mare-mare poetă. Odihnă în pace, Angela Marinescu!”.