A treia încercare

Când a simțit că-i fuge partidul de sub picioare, l-a dat jos pe Grindeanu fără scrupule prin moțiune de cenzură, o premieră politică. Tudose s-a predat inexplicabil, deși avea toate armele în mână să-l zboare pe Dragnea din partid. Acum, pericolul vine tot din interior. Este mult prea devreme pentru a evalua dacă va supraviețui sau nu unui nou atac. Merită însă o privire mai atentă la mișcările de trupe din jurul liderului PSD înaintea moțiunii de cenzură anunțate de opoziție împotriva guvernului Dăncilă.

• Devine tot mai clar că plângerea penală depusă de Orban n-a avut drept țintă imediată suspendarea premierului Dăncilă, ci obținerea unui efect politic pe termen mediu: frăgezirea PSD înainte de moțiunea de cenzură. Altfel, plângerea reprezintă o mutare politică greșită, cu prea multe efecte negative, așa cum am explicat deja aici.
• Victor Ponta a început operațiunea de racolare a pesediștilor nemulțumiți. Scăderea PSD în sondaje crește numărul celor care nu se vor mai regăsi pe viitoarele liste electorale. Majoritatea traseiști, caută de pe acum o barcă de salvare și sunt gata să migreze din nou dintr-un partid în altul dacă li se oferă o perspectivă. Cum PRO România nu există ca partid și nu dispune de infrastructură, Ponta poate rupe din PSD în jur de 10, maxim 20 de oameni. Vezi aici pe larg.
• Relațiile dintre Tăriceanu și Dragnea a intrat demult în faza de răceală cronică. Cei doi nu-și mai vorbesc, iar tensiunile dintre PSD și ALDE s-au înmulțit: de la balta lui Bădălau, care s-a războit la Giurgiu cu fostul ministrul energiei, Toma Petcu, până la criticile virulente formulate de Varujan Vosganian împotriva planurilor PSD în privința Pilonului II de pensii.
• ALDE a crescut în sondaje, furând public de la PSD. Cu achitarea lui Călin Popescu Tăriceanu în dosarul de mărturie mincinoasă, președintele Senatului a câștigat o libertate de mișcare politică mult mai mare. Cauza lui Dragnea în materie de justiție nu mai este de azi și cauza lui Tăriceanu. Detaliu important.
• Traian Băsescu a declarat că va vota o moțiune de cenzură susținută de opoziție, dar PMP este în destructurare și nu mai contează foarte mult ce spune fostul președinte. Singura întrebare este cine va reuși să-i racoleze oamenii, câți mai are prin Parlament: PSD sau ALDE?
• UDMR nu se va implica niciodată, din mai multe motive, în schimbarea unui premier sau președinte de partid. Din acest motiv, Dragnea poate conta până la un punct pe maghiari. Atât UDMR, cât și Viktor Orban de la Budapesta vor profita la maxim de un lider vulnerabil, gata să le ofere orice pentru în momente critice. Am văzut asta cu toții la negocierile din timpul votului din Parlament împotriva guvernului Grindeanu.
• Nisipurile mișcătoare din Parlament îl pot înghiți sau salva din nou pe liderul PSD. Dacă Dăncilă pică la moțiune, Dragnea riscă să piardă tot: guvern, partid, putere, libertate, bani. Dacă supraviețuiește, se va legitima iarăși drept cel mai puternic om din România. Și nu doar atât: este la un milimetru distanță de acapararea puterii totale. Miza lui în acest moment este să amâne cu orice preț un verdict pe data de 29 mai în dosarul angajărilor fictive. Dacă va reuși să intre în vacanța parlamentară fără o condamnare, ne putem aștepta la ordonanțe simple în domeniul justiției pe durata verii, când capacitatea de reacție publică și instituțională este mult redusă.
• Sediul puterii lui este în Parlament. Liderul PSD nu va putea fi dat jos cu anchete, dosare sau mizând pe faptul că Viorica Dăncilă va ceda. Odată cu plângerea penală a lui Orban, cauza lui Dragnea a devenit și cauza ei, s-a radicalizat, iar șansele de a pleca de bunăvoie s-au redus semnificativ.
• Singurul mod de a-l lăsa pe Dragnea fără putere este prin spargerea scutului parlamentar din jurul lui, așadar prin moțiune de cenzură, prin negocieri politice asumate de opoziție. Aceasta ar fi o modalitate democratică și perfect legitimă, iar a doua, prin vot, în 2020. Mă tem însă că, la viteza cu care distruge țara, până atunci nu vor rămâne pe aici prea mulți care să voteze împotriva lui.
  Prin urmare, aritmetica parlamentară elementară ne arată că președintele Klaus Iohannis și partidele din opoziție vor fi obligate la o nouă soluție imorală, la fel cum Băsescu a apelat la Voiculescu în 2005 sau la Oprea în 2009 dacă vor să oprească dezastrul mai repede. Altfel, există desigur varianta să mai aștepte doi ani.