Abandonul școlar în universitate: proporțiile fenomenului invocat pentru a contesta decizia de întoarcere din online în sălile de curs / Care era situația înaintea pandemiei Covid-19 și cum stau lucrurile acum

Decizia Ministerului Educației ca universitățile să reia cât mai rapid predarea cu prezență fizică, după încetarea stării de alertă, a adus în discuția publică o chestiune evitată, în bună măsură, în dezbaterile privind învățământul superior: măsura în care studenții abandonează studiile. Aceasta a fost invocată, ca posibil efect negativ major al trecerii inopinate din online în offline, atât de lideri universitari, cât și de organizații studențești. Un nou raport, realizat sub umbrela instituției care se ocupă cu finanțarea învățământului superior (UEFISCDI), aduce la zi informații ce dau dimensiunea fenomenului de abandon al studiilor universitare, conform atât datelor oficiale, dar și intențiilor exprimate de studenți.

Chestiunea abandonului este una sensibilă, având în vedere, pe de o parte, creșterea numărului de studenți în pandemie, după o perioadă de scădere a participării la învățământul superior, în ultimul deceniu, în condițiile în care obiectivele europene sunt de creștere a numărului de persoane care merg la facultate, iar pe de altă parte faptul că finanțarea universităților de la bugetul de stat se face în bună măsură în baza numărului de studenți înscriși în programele lor.

Context:

Decizia Ministerului Educației, ca universitățile să-și treacă activitățile online înapoi în săli și amfiteatre, după o scurtă perioadă de tranziție, ca urmare a ieșirii din starea de alertă a stârnit riposte din partea unor lideri universitari și a unor asociații studențești. Amenințarea abandonului școlar, în rândul studenților forțați să se adapteze rapid, să își caute/schimbe locurile de muncă și să găsească o cazare, a fost invocată repetat.

Citește articolul complet pe Edupedu.ro