Actrița Firuța Apetrei, de la Teatrul Bacovia din Bacău: Actorii mai în vârstă ar trebui să iasă la pensie când le vine vremea și să rămână colaboratori, nu angajați. Așa se pot elibera locuri pentru tineri

Școlile ar trebui să aibă un facilitator pentru a îndruma tinerii în domeniul pe care și l-ar dori să îl urmeze, să primească sfaturi, să se întâlnească cu persoane care au o mai mare experiență în domeniul ales, dar care să aibă și oportunitatea de a căpăta experiență în domeniul ales, potrivit unui studiu realizat de agenția BiG Media Relații Publice.

Bianca Babașa și Firuța Apetrei, actrițe ale Teatrului Municipal Bacovia, Bacău, explică pentru G4.Media, prin prisma actorului la început de drum și prin cea a actorului înainte de pensionare, ce înseamnă această profesie prin ochii diferențelor de vârstă.

Cele două actrițe vorbesc și despre cât de greu este de profesat în actorie, asta pentru că numărul de locuri disponibile pentru actori este mult mai mic față de numărul studenților care termină această specializare.

Firuța Apetrei, actor la secția de drama a Teatrului Municipal Bacovia, spune, chiar cu doi ani înainte de pensionare, că actorii cu o mai mare experiență ar trebui să se concentreze pe generațiile noi, cele care au mult de suferit, iar pentru rolurile personajelor de până în 25 de ani să fie primite fete la început de drum, care să aibă șansa să colaboreze cu instituția și să se plieze pe rol în funcție de vârstă.

“Sunt care au terminat facultatea de peste 5 ani și nu fac nimic care să aibă legătură cu meseria sau cu pasiunea lor și sunt talentați”, explică ea.

Actrița este de părere că nu seniorii ar trebui să fie cei protejați, ci tinerii, cei care au viziune, dar nu au informații suficiente pentru a-și exercita profesia: “Tinerii nu au experiență, nu apucă să facă rolurile pentru vârsta lor că nu au unde.”

Din perspectiva omului care a avut șansa să profeseze în alegerea făcută, Firuța Apetrei mai pune problema locurilor insuficiente din teatrele din țară, în comparație cu numărul de studenți care termină această specializare în fiecare an.

“Ajung angajați independenți, iar absolvenți nu au avut posibilitatea să pună piciorul pe scena unui teatru profesionist”, mai adaugă Firuța Apetrei.

Deși instituțiile de cultură suferă din cauza numărului mic de actori care trebuie să cuprindă toate rolurile pieselor săptămânale, teatrele sunt susținute financiar de Primărie și Consiliu, care nu dispun de mărirea acestor locuri, ceea ce înseamnă că nici tinerii nu au unde să profeseze sau să capete experiență.

“Numărul de locuri din organigrama teatrelor s-a redus. Teatrele sunt susținute financiar de Primărie sau Consiliul Județean și nu aprobă mărirea numărului de angajați. Teatrele suferă de lipsa actorilor pe tipologii, vârste, caractere.”, mai adaugă aceasta.

O altă problemă o reprezintă cea a costumelor, regiei, echipamentului folosit, a spațiului și a dreptului de autor, mulți tineri fiind nevoiți să lucreze independent, o soluție de moment, însă nu stabilă financiar, mai explică Firuța Apetrei pentru G4.Media.

Întrebată cum vede profesia pentru tânăra generație, aceasta mai adaugă: “Actorii mai în vârstă ar trebui să iasă la pensie când le vine vremea și să rămână colaboratori nu angajați. Așa se pot elibera locuri pentru tineri. Spune asta un om, adică eu, care mai are doi ani până la pensie. Dacă va fi nevoie de vârstă și experiența mea într-un rol, pot veni pe colaborare fără să ocup un loc de care ar trebui să se bucure un tânăr. Și vârsta e o problemă. Sunt atâtea locuri în teatre ocupate de actori pensionari care au cumul de pensie plus angajare.”

“Cum e posibil ca tinerii, în loc să fie angajați sunt colaboratori, iar pensionarii, in loc să fie colaboratori sunt și angajați și pensionari?”, încheie aceasta.

Din perspectiva tânărului proaspăt angajat, Bianca Babașa, actor la secția de drama a Teatrului Municipal Bacovia, este de părere că tinerii care termină această facultate, deși nu au loc în teatre, pot juca independent, ca mai apoi să fie remarcați. Tot din spusele ei, actoria este o profesie ca oricare alta, în care unii au mai mult noroc, iar alții nu.

“Seniorii trebuie să le fie model prin profesionalism, disciplină și experiență.”, adaugă Bianca.

Din perspectiva actorului tânăr în relația cu profesia pe care o exercită, aceasta este de părere că legătura dintre o persoană la început de drum și una cu experiență se construiește în timp, pe baza modului de lucru dintre generații. Tot aceasta este de părere că experiența acumulată în timp de la colegii de scenă reprezintă principala mulțumire pe care ei o pot aduce seniorilor, iar perspectivele diferite, cele care se întâlnesc la mijloc, aduc un grad de satisfacție ambelor vârste.

Alexandru Arșinel (82 de ani), cu o carieră longevivă în teatrul românesc, joacă pe scena teatrului Constantin Tănase, în pofida vârstei sau a problemelor de sănătate și a renunțat târziu la funcția de conducere a acestuia.

”Eu acum doi ani am făcut o cerere de a mă retrage din funcția de director considerând că poate să o preia mai departe cu pricepere și cu avânt, și cu mine lângă el, Vasile Moraru. Am trecut prin câteva momente în care nu m-am simțit bine și nici acum nu mă simt bine, dar asta nu însemnă că nu aș mai putea sa joc.

Am condus acest teatru timp de 20 de ani, dar sunt în conducerea lui de 40-50 de ani. Mă rog, așa a hotărât, contractul urma ca să se prelungească, de fiecare dată de către directorul teatrului. Nu se ocupă primarul, dar la începutul anului a ieșit de la primărie că toate funcțiile sunt aprobate de către primarul general. Și domnia sa a hotărât să nu mai prelungească decât două luni de zile”, a spus Alexandru Arșinel pentru un post tv.