Adevărata problemă din spatele fenomenului plagierii doctoratelor – cercetătorul Dacian Dolean

În spațiul public apar în mod recurent dovezi că lucrări științifice susținute în cadrul instituțiilor de învățământ din Romania au fost plagiate. Această practică este evident foarte îngrijorătoare și pune sistemul de învățământ superior din Romania într-o lumină foarte nefavorabilă. Să nu plagiezi atunci când iți scrii lucrarea de doctorat ar trebui sa fie un standard fundamental minimal în mediul academic (și se pare că unele instituții de învățământ superior din Romania nu ajung nici măcar acolo), scrie cercetătorul Dacian Dolean pe Edupedu.ro.

Cu toate acestea, discursul frecvent pe tema plagierii doctoratelor riscă să ofere publicului din România o percepție distorsionată a valorilor și competențelor pe care trebuie să le avem în vedere atunci când evaluăm o lucrare științifică. Mai precis, există riscul să presupunem că doctoratele se împart simplistic în două categorii: plagiate (rele) și neplagiate (bune). Există riscul să presupunem că atât timp cât o lucrare de doctorat nu este plagiată, ea este valoroasă. Această idee este total greșită, deoarece există multe lucrări științifice care au o valoare adaugată minimală – iar despre asta nu se prea discută în spațiul public. Faptul că există persoane care își iau diploma de doctor în România fără să aibă o contribuție relevantă și a căror lucrare nu a fost evaluată de o comisie de experți internaționali este ușor trecut cu vederea. Fenomenul plagierii lucrărilor științifice riscă să ne orbeasca atât de tare încât ne este greu să observăm adevărata problemă cu care ne confruntăm: Subminarea știintei și a importanței cercetării de bună calitate.

Trăim cu impresia că orice lucrare scrisă de un student sau un cadru didactic universitar este “științifică”. Orice suport de curs publicat sub forma unei cărți este automat perceput ca fiind “științific”. Chiar și o lucrare de gradul 1 a unui profesor de învățământ primar are o comisie “științifică”. Exista doctoranzi și cadre didactice universitare care trăiesc cu iluzia că dacă participă la o conferință care publică apoi lucrările prezentate sub forma unei colecții indexate în Web of Science (Conference preceedings) ar fi un indicator de calitate (“Am publicatii ISI!”), similar cu publicarea într-un jurnal academic evaluat riguros de o comisie de experți internaționali. Bagatelizarea științei este la ordinea zilei în România și acest fenomen are loc de fiecare dată când se folosesc cu mult prea multă ușurință termeni de “cercetător” sau “științific”. Trăim cu impresia că cercetare științifică de bună calitate e ceva ce poti face așa, în timpul liber, când apuci.

Citește articolul complet pe Edupedu.ro