Adevărul: Biografia necenzurată a „Patriarhului Roşu“. Averea uriaşă, luxul şi amantele lui Justinian Marina

Patriarhul Justinian Marina a condus timp de trei decenii Biserica Ortodoxă Română. A fost un personaj ieşit din comun, cu o viaţă tumultoasă, plină de controverse, arătau note informative mai puţin cunoscute despre acesta, scrie Adevărul.

Patriarhul Justian Marina (1901, Suieşti, judeţul Vâlcea – 1977, Bucureşti) a condus Biserica Ortodoxă Română între anii 1948 şi 1977 şi s-a numărat printre prersonalităţile controversate ale Bisericii, lucru datorat şi perioadei regimului comunist traversate de români. A fost cel mai longeviv patriarh din istoria României, iar unii istorici l-au prezentat ca fiind în relaţii strânse cu liderii comunişti ai vremii, în special cu Gheorghe Gheorghiu Dej, fiind supranumit şi „Patriarhul Roşu”.

Justinian Marina a fost acuzat că a contribuit la suprimarea Bisericii Greco-Catolice din România şi ar fi acceptat prigoana regimului asupra preoţilor catolici. Alţi istorici şi teologi l-au considerat drept providenţial pentru Biserică în funcţia ocupată în anii terorii regimului comunist.

Ar fi întărit Biserica Ortodoxă şi a condus-o spre supravieţuire, susţineau aceştia, folosindu-şi calităţile diplomatice şi recurgând la compromisuri acceptabile în faţa puterii din acele vremuri. Mărturii din anii ’50 păstrate în arhivele Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) şi Radio Europa Liberă (RFE), necunoscute românilor până în ultimii ani, oferă detalii preţioase despre activitatea celui mai puternic lider religios din primele decenii de comunism.

(…)

Viaţa de lux a patriarhului

O altă notă informativă despre „Patriarhul Roşu”, păstrată în aceleaşi arhive ale RFE, provenea de la un refugiat care a lucrat ca bijutier în atelierele Patriarhiei, din aprilie 1949 până în august 1951 şi oferea o biografie mai puţin ştiută a şefului BOR, văzut ca un personaj excentric.

„Marina era un preot de parohie puţin important din regiunea Vâlcea când într-o zi a găzduit la el un fugar ce îi ceruse adăpost în biserică. Evadatul era Gheorghe Gheorghiu Dej, astăzi lider al comuniştilor. Marina imediat îl ascunsese în clopotniţa casei sale parohiale.

Când Gheorghiu Dej a devenit secretar general al Partidului Comunist, vicleanul Marina a ştiut că vense momentul să ceară compensaţii pentru deranjul său. L-a vizitat pe Dej şi i-a cerut să fie promovat, solicitarea fiindu-i acceptată, iar după câţiva ani, Comitetul Central al Partidului Comunist Român l-a numit pe Marina şef al Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru a fi eligibil acestui post, Marina a trebuit să intre pentru o scurtă perioadă într-o mănăstire. După ce a petrecut trei luni slujind drept călugăr, a avansat la rangul de mitropolit în 1947. La acel moment erau 16 oficiali ai Bisericii mult mai calificaţi decât Marina pentru postul de patriarh, printre ei episcopul Firmilian şi Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului. Votul Sfântului Sinod este de obicei şi cel final, dar Marina a primit numirea direct de la Partidul Comunist Român”, se arăta în nota informativă din 1951.

Marina era un dictator absolut, temut de toţi preoţii săi, care, cu excepţia celor doi vicari ai Patriarhiei, Antim şi Teoctist. Preoţii trebuiau să îngenuncheze atunci când acesta trecea pe lângă ei şi trebuiau să îi sărute mâna. Inducea ideea că era un om religios, dar viaţa sa privată arăta contrariul, afirma fostul bijutier din atelierele Patriarhiei.

„Un mare iubitor de pofte lumeşti, Marina şi-a luat o tânără doctoriţă de 27 de ani ca amantă. Ea locuieşte împreună cu el la palatul Patriarhiei. Prezenţa sa este un secret deschis doar membrilor suitei sale. Marina deţine o moşie în afara Bucureştilor, estimată la 2,5 milioane de lei, iar atelierul de tâmplărie al Patriarhiei este ocupat cu mobilarea luxoasei sale case.

Mobilă de dormitor în valoare de 600.000 de lei este fabricată pentru patriarh, designul său fiind pregătit de cei mai buni designeri şi va fi una dintre cle mai fine piese ale atelierelor României contemporane. Patriarhul Marina păstrează legături strânse de prietenie cu liderii comunişti români, în special cu Gheorghe Gheorghiu Dej, a cărui maşină este trimisă adesea la patriarh pentru a-l aduce la conducătorul poporului român. În ocazii formale, Marina foloseşte propria maşina, un Buick, care i-a fost oferit de guvern”, se arăta în documentul păstrat în arhivele RFE.

Iubitele patriarhului

Viaţa intimă a patriarhului era tumultoasă, potrivit relatării din 1951, care aparţinea unui repatriat în Roma, care l-ar fi cunoscut pe Justinian. „Patriarhul Justinian, ce fusese preot cunoscut sub numele de marina, s-a născut în Băbeni, pe râul Olteţ.

Şi-a început cariera de preot la ţară în satul său şi, mai târziu, ca rezultat al activităţii sale politice în Partidul Naţional Ţărănesc, a fost transferat la Biserica Sf. George din Rîmnicu Vâlcea. A avut succes în a-şi face prieteni în cercurile politice ce frecventau parohia sa, iar prin aceştia şi-a câştigat o poziţie respectată.

În 1940, soţia sa a murit, iar preotul a devenit Don Juanul oraşului. Oamenii ştiau despre relaţia sa cu o văduvă bogată ce locuia pe Strada Călăraşi (acum Libertăţii). În casa lui parohială, preotul l-a ascuns temporar pe Gheorghe Gheorghiu Dej în timpul regimului Antonescu.

Acest lucru a condus la ascensiunea rapidă a sa în poziţia de patriarh. O altă afacere de dragoste a lui Justinian a fost cu văduva Poldy, o nemţoaică al cărui soţ nu s-a mai întors niciodată de pe frontul rusesc. Când a devenit patriarh a adus-o pe aceast femeie în Bucureşti, cu el.

Astăzi, Justinian este implicat într-o nouă idilă cu o anume Neamţu, fiica unui poliţist din Râmnicu Vâlcea. A adus-o să locuiască împreună cu el în reşedinţa patriarhală şi a plasat întreaga ei familie sub protecţia sa. Moralitatea lui Justinian este departe de a fi exemplară.

Se ştie că a participat la orgii cu băutură la Dragoslavele, cu fiul său şi prietenele acestuia. Justinian se deplasează adesea la o mănăstire din Moldova, unde stareţa este una dintre fostele amante ale sale, numită în funcţie chiar de acesta”, se arăta în documentul păstrat în arhivele RFE, din 1951.

Citește integral pe Adevărul.ro

Sursa Foto: fototecaortodoxiei.ro