Adevărul: Cum au încercat autoritățile române să mintă Comisia de la Veneția

La cel puţin trei articole importante din legislaţia penală, autorităţile româneşti au transmis Comisiei de la Veneţia versiuni diferite în limba engleză faţă de textele adoptate de Parlament, cu scopul de a prezenta variante mai moderate şi mai conforme standardelor internaţionale, scrie Adevărul.

Experţii europeni au sesizat însă „erorile” şi au analizat textul original, nu cel alterat, arată Liviu Avram într-o analiză a textelor trimise de România.

Cele trei articole traduse eronat vizează două infracţiuni din Codul penal – traficul de influenţă şi abuzul în serviciu – şi prevederea din Codul de procedură penală privind evaluarea probelor în momentul condamnării. Maniera de a „greşi” nu pare deloc întâmplătoare, arată analiza publicată de ziarul Adevărul: la primele două articole au fost eliminiate cuvinte în versiunea engleză faţă de cea românească, iar la ultimul a fost adăugat un cuvânt. Sensul „greşelilor” a fost însă, în toate cele trei cazuri, acelaşi: acela de a prezenta Comisiei de la Veneţia versiuni mai moderate şi mai conforme standardelor internaţionale, faţă de textele adoptate în realitate în Parlament.

Legiuitorul român a ales să incrimineze traficul de influenţă dacă făptaşul, în schimbul traficării influenţei sale pe lângă un funcţionar public, pretinde, primeşte sau acceptă promisiunea „de bani sau alte foloase materiale”. În varianta în engleză, textul a fost redactat astfel: „Soliciting, receiving or accepting the promise of money or other benefits” – adică doar „alte foloase”. Se observă că lipseşte cuvântul „material” între „other”(alte) şi „benefits” (foloase), aşa cum ar fi sunat o traducere corectă.

Experţii Comisiei de la Veneţia se pare că au comparat cu atenţie cele două versiuni, pentru că au semnalat într-o notă de subsol faptul că varianta în engleză lipseşte cuvântul „material”. Apoi au analizat textul ca şi cum omisiunea n-ar fi existat. „În practică, oricum, beneficiile nemateriale (cum ar fi, de exemplu, obţinerea unui loc eligibil pe lista de candidaturi a partidului) par să fie mai frecvente şi sunt o formă uzuală de corupţie. Pare evident că o abordare atât de restrictivă a infracţiunii de trafic de influenţă nu răspunde nevoii de a proteja eficient valori sociale care nu au o natură materială”, arată experţii. Aceştia adaugă că această abordare, „care nu răspunde niciunei cerinţe a Curţii Constituţionale”, intră în contradicţie atât cu Convenţia Penală Internaţională privind Corupţia, cât şi cu Convenţia ONU împotriva Corupţiei.

Citește tot articolul pe Adevărul

Foto: InquamPhotos / Octav Ganea