Adevărul despre Hamas se află în statutul său – un document fondator care promovează uciderea tuturor evreilor / The Forward

Ați citit vreodată Carta Hamas? Merită să faceți o pauză de la știrile tragice și neîncetate care vin dinspre Israel pentru a înțelege mai bine documentul fondator al grupului al cărui atac i-a aruncat pe israelieni și palestinieni în iadul lor actual.

Documentele fondatoare sunt aspiraționale. A fost nevoie de mai bine de 100 de ani pentru ca Statele Unite să înceapă să se ridice la înălțimea lui „Toți oamenii sunt creați egali”. Iar Israelul, chiar și în interiorul granițelor sale de dinainte de 1967, încă se îndreaptă cu greu spre susținerea „egalității sociale și politice depline a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, credință sau sex”, promisă în Declarația de Independență.

În mod similar, o citire atentă a cartei Hamas, creată în 1987 și revizuită în 2017, explică multe despre decizia sa de a măcelări civili evrei nevinovați în 2023 și de a declanșa o reacție care, în mod inevitabil, a luat, de asemenea, vieți palestiniene nevinovate.

Hamas a fost fondat în 1987 ca partid fundamentalist islamic – o ramură, de fapt, a Frăției Musulmane din Egipt. În 2006, la un an după ce Israelul și-a retras forțele armate și coloniștii din Fâșia Gaza, în ceea ce este cunoscut sub numele de dezangajare, Hamas a câștigat alegerile legislative, învingând partidul rival Fatah al lui Mahmoud Abbas, cu 74 de mandate față de 45. Un an mai târziu, Hamas a lansat o campanie militară sângeroasă împotriva Fatah și a preluat controlul total asupra Fâșiei Gaza.

După preluarea puterii de către Hamas, Israelul a impus o blocadă asupra Gaza, controlând călătoriile și comerțul în și dinspre enclava de coastă. Hamas, pe care Statele Unite, Israelul, Uniunea Europeană, Canada, Egiptul și Japonia o desemnează drept organizație teroristă, a comis până în 2006 atacuri teroriste în Israel care au provocat 506 morți și mii de răniți. După blocadă, numărul atacurilor a scăzut vertiginos.

Dar Hamas nu și-a schimbat niciodată aspirațiile de a prelua controlul asupra întregului Israel prin uciderea evreilor săi – un obiectiv pe care îl veți vedea clar când veți citi carta Hamas, așa cum am făcut-o eu marți.

Prima versiune a cartei, adoptată în 1988, începe cu un preambul. Numai că în loc de „Noi, poporul”, scrie: „Israelul va exista și va continua să existe până când Islamul îl va nimici, așa cum i-a nimici și pe alții înaintea lui”.

Cele 36 de articole care urmează sunt susținute de citate din Coran și de lecții ale profetului Mahomed… așa cum sunt interpretate de islamiștii militanți din Hamas.

După ce stabilește primatul islamului, carta se axează pe eliminarea evreilor din Palestina istorică. „Nimic în naționalism nu este mai semnificativ sau mai profund decât în cazul în care un inamic ar trebui să calce pe pământ musulman”, afirmă articolul 12.

Descrierea evreilor din cartă se face ecoul unor clișee antisemite milenare.

„Cu banii lor, ei au preluat controlul asupra mass-mediei mondiale”, spune articolul 22, „agențiile de știri, presa, editurile, posturile de radio și televiziune și altele”.

Documentul de 9.000 de cuvinte îi învinovățește pe evrei pentru revoluțiile franceză și comunistă, pentru Primul și al Doilea Război Mondial, pentru Clubul Rotary și Organizația Națiunilor Unite, ” pentru a le permite să conducă lumea prin intermediul lor”.

„Nu există niciun război care să nu se desfășoare nicăieri”, scrie în document, „fără ca ei să nu fie implicați.”

Carta dispune uciderea evreilor, bazându-se pe un hadith sau pe o vorbă profetică: „Ziua Judecății nu va avea loc până când musulmanii nu se vor lupta cu evreii și nu-i vor ucide. Atunci, evreii se vor ascunde după stânci și copaci, iar stâncile și copacii vor striga: „O, musulmanule, există un evreu care se ascunde în spatele meu, vino și omoară-l”.”

În 2017, Hamas a publicat o cartă revizuită, care își îndulcește oarecum retorica islamistă. Deși menține dreptul la Palestina „de la râu la mare”, această nouă versiune acceptă ideea unui stat palestinian în teritoriile ocupate de Israel de la Războiul din 1967 – așa-numita soluție cu două state.

Analiștii spun că pierderea continuă a popularității grupului în rândul locuitorilor din Gaza – chiar și în 2006 a obținut doar o pluralitate din totalul voturilor exprimate, 44% – a forțat aceste schimbări.

Noua cartă afirmă că conflictul Hamas este cu sionismul, nu cu evreii.

„Palestina este un teritoriu care a fost confiscat de un proiect sionist rasist, antiuman și colonial, care a fost fondat pe o promisiune falsă (Declarația Balfour din 1917)”, se arată în versiunea din 2017.

„Cu toate acestea”, continuă carta, „sioniștii sunt cei care identifică în mod constant iudaismul și evreii cu propriul proiect colonial și cu entitatea lor ilegală”.

Carta îi învinovățește pe europeni pentru „antisemitism și persecutarea evreilor” și spune că sionismul este o relicvă a colonialismului european care „trebuie să dispară din Palestina”.

În mod esențial, carta codifică angajamentul Hamas față de violență, pe care o numește „rezistență armată”.

„Rezistența la ocupație cu toate mijloacele și metodele este un drept legitim garantat de legile divine și de normele și legile internaționale”, declară documentul. „În centrul acestora se află rezistența armată, care este considerată alegerea strategică pentru protejarea principiilor și drepturilor poporului palestinian.”

Antisemitismul violent și vicios încorporat în cartă – și, prin urmare, în centrul Hamas – ridică întrebări incomode.

De ce a sprijinit premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, finanțarea Hamas de către Qatar? A fost, așa cum susține autorul israelian Yossi Klein Halevi în acest nou articol din The Atlantic, pentru a susține Hamas ca o contrapondere la Autoritatea Palestiniană mai moderată și pentru a împiedica orice speranță de a găsi o soluție cu două state?

De ce Netanyahu și liderii militari israelieni și-au relaxat vigilența de-a lungul frontierei cu Gaza, având în vedere intențiile declarate ale adversarilor lor?

Dacă doar 45 % dintre locuitorii din Gaza au declarat într-un sondaj din 2023 că ar vota pentru Hamas, de ce sunt pedepsiți toți locuitorii fâșiei – ca să nu mai vorbim de copiii lor – pentru decizia sa?

Oare ura și violența din cartă vor fi foaia de parcurs spre pieirea Hamas?

Într-un eseu publicat în 2014 în The Atlantic, Jeffrey Goldberg, redactorul-șef al revistei, a numit Carta Hamas „un apel sincer și deschis la genocid, încorporat într-unul dintre cele mai profund antisemite documente pe care le veți citi în această parte a Protocoalelor bătrânilor Sionului”.

El și-a intitulat eseul cu o întrebare: „Ce ar face Hamas dacă ar putea face orice dorește?”.

Acum știm răspunsul.

Autorul articolului, Rob Eshman, este editorialist senior la Forward, publicație evreiască din Statele Unite.