Adevărul despre paiele de băut. Plastic sau hârtie? O alegere deloc simplă. Cele „biodegradabile” ar conține chiar mai multe substanțe chimice veșnice și ar produce o amprentă de carbon mai mare

Probabil că ați avut această problemă: comandați un smoothie pentru a-l savura la prânz, la cafeaua rece de dimineață sau la cocktailul de vineri seară, iar acesta sosește cu un tub de hârtie viu colorat care iese din partea de sus. După câteva guri, însă, tubul se înmoaie, forțându-vă să îl scoateți și să îl lăsați pe masă într-o mizerie umedă și plină de pulpă. Paiele de hârtie au devenit aproape omniprezente în baruri și fast-food-uri, deoarece industria ospitalității s-a grăbit să renunțe la plastic ca răspuns la reacția consumatorilor. Dar, deși nu rămân în mediul înconjurător timp de 300 de ani sau cam așa ceva ca acelea din plastic, paiele de hârtie lasă mult de dorit, arată o analiză BBC.

Un studiu recent a scos în evidență și o altă problemă potențială. S-a constatat că paiele de hârtie evaluate de cercetătorii de la Universitatea din Antwerp, Belgia, conțin mai multe „substanțe chimice veșnice” – substanțe per- și polifluoroalchilice sau PFAS – decât plasticul. Aceste PFAS de lungă durată pot rămâne în mediul înconjurător timp de zeci de ani, pot contamina rezervele de apă și sunt asociate cu o serie de probleme de sănătate. (Citiți aici mai multe despre proveniența substanțelor chimice veșnice, despre durata lor de viață și despre cum am putea să le curățăm).

Cercetătorii din spatele studiului spun că rezultatele lor sugerează că paiele de hârtie – împreună cu cele din bambus, despre care s-a constatat, de asemenea, că conțin PFAS – nu sunt neapărat o alternativă mai durabilă la plastic. Nivelurile mai ridicate de substanțe chimice veșnice pe care le conțin, spun ei, ar putea fi văzute ca un semn de întrebare cu privire la cât de „biodegradabile” sunt acestea de fapt.

Se estimează că aproximativ 500 de milioane de paie de unică folosință sunt folosite în fiecare zi numai în SUA. Și, deși estimările cu privire la numărul exact de paie care ajung în mediul înconjurător sunt dificil de confirmat, ceea ce este clar este că paiele de plastic ajung peste tot. Ele sunt găsite în număr mare în cadrul acțiunilor de curățare a plajelor din întreaga lume. Au fost găsite perforând stomacurile pinguinilor și chiar blocate în interiorul nărilor unei broaște țestoase de mare Olive Ridley.

Atunci când mergeți pe o plajă, paiele de plastic sunt unul dintre cele mai comune tipuri de deșeuri pe care le veți vedea – un studiu recent efectuat pe o plajă de pe coasta indiană Gujarat din Marea Arabiei a constatat că acestea reprezentau 9% din deșeurile de acolo. Dar, de fapt, acestea reprezintă doar o mică parte din deșeurile de plastic care ajung în mediul înconjurător.

Cifrele colectate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în raportul său Global Plastics Outlook  estimează că în fiecare an se produc la nivel mondial aproximativ 380 de milioane de tone de deșeuri de plastic, din care aproximativ 23 de milioane de tone ajung în mediul înconjurător. Organizația estimează că aproximativ 1,7 milioane de tone din aceste deșeuri ajung anual în ocean, deși alte studii au estimat o cifră cuprinsă între 4,8 și 12,7 milioane de tone.

Dintre cele 380 de milioane de tone de deșeuri de plastic produse, aproximativ 43 de milioane de tone provin din produse de consum care includ materiale plastice de unică folosință din industria alimentară și a băuturilor. Aproximativ 14 milioane de tone din această cantitate, adică 3,7% din totalul deșeurilor de plastic, sunt formate din polipropilenă, principalul material utilizat în paiele de plastic.

În oceane, plasele de pescuit se numără printre cele mai răspândite forme de poluare cu plastic. Un studiu publicat în 2018 a constatat că 46% din cele 1.800 de miliarde de bucăți de plastic estimate a fi în faimoasa Mare Insulă de Gunoaie a Pacificului provin din plasele de pescuit.

De ce au devenit paiele de plastic o emblemă a problemei poluării cu plastic, dacă impactul lor este minim?

„Paiele au devenit simbolul unei alegeri pe care o poate face un individ și care are, de asemenea, un impact”, spune Erin Simon, vicepreședinte pentru deșeuri de plastic și afaceri la World Wildlife Fund. „Și, deși știm că nu este atât de simplu și că problema depășește cu mult utilizarea paielor de plastic, o criză globală precum poluarea cu plastic poate fi rezolvată doar atunci când fiecare își face partea sa.”

Desigur, renunțarea la paiele de plastic nu va rezolva problema poluării cu plastic, dar a adus problema în atenția publicului.

„În prezent, peste 460 de milioane de tone metrice de plastic nou sunt produse la nivel global în fiecare an, iar acest număr crește de la an la an”, spune Jackie Nuñez, fondator al The Last Plastic Straw și manager de advocacy și angajament al Plastic Pollution Coalition. „Dezbaterea despre plasticul de unică folosință și poluarea pe care o provoacă este acum mainstream și globală.”

Mișcarea împotriva paielor din plastic a ajutat la strângerea sprijinului public care, în cele din urmă, s-a transformat în acțiuni la scară largă, la nivel înalt. În 2022, Adunarea ONU pentru Mediu a început să negocieze un Tratat global privind materialele plastice cu 170 de țări pentru a aborda poluarea cu plastic la nivel global și își propune să îl pună în aplicare până la sfârșitul anului 2024.

În ciuda impactului lor relativ redus asupra mediului în comparație cu alte forme de plastic, paiele au devenit un studiu de caz pentru impactul pe care îl poate avea o bucățică de plastic de unică folosință de-a lungul ciclului său de viață.

În mod surprinzător, în ciuda faptului că sunt fabricate din combustibili fosili, un studiu realizat de cercetători din Thailanda sugerează că paiele tradiționale din plastic fabricate din polipropilenă au o amprentă de carbon mai mică decât paiele din bioplastic (acid polilactic), care se presupune că sunt biodegradabile.

După ce au evaluat emisiile de gaze cu efect de seră care pot fi atribuite materiilor prime, fabricării și eliminării paielor, cercetătorii au constatat că paiele din acid polilactic produc mai multe emisii din cauza cantității de teren necesare pentru cultivarea și recoltarea materialelor naturale folosite la fabricarea lor. De asemenea, s-a constatat recent că paiele din acid polilactic nu sunt atât de biodegradabile pe cât s-a crezut la început.

Cantitatea de gaze cu efect de seră eliberată în timpul ciclului de viață al paielor de hârtie a fost estimată ca fiind de la aceeași cantitate cu cea a paielor de plastic până la un sfert din emisiile de gaze.

Un set de evaluări ale ciclului de viață efectuate de cercetători din Brazilia în 2020 a produs rezultate similare, constatând că paiele de hârtie au un impact relativ mai mare asupra mediului decât cele din plastic. Din nou, utilizarea terenurilor necesare pentru materiile prime – copaci – a fost principalul motiv. Cu toate acestea, studiul nu a luat în considerare impactul acestora asupra vieții marine, unde cercetătorii au recunoscut că paiele din plastic ar avea probabil un impact mai mare, deoarece paiele de hârtie se degradează rapid în apă.

Trebuie remarcat faptul că, la fel ca și paiele din plastic, cele din hârtie nu pot fi reciclate (se descompun prea mult atunci când intră în contact cu un lichid), iar o evaluare efectuată de guvernul britanic a concluzionat, de asemenea, că paiele din hârtie emit mai multe gaze cu efect de seră atunci când putrezesc la groapa de gunoi, în comparație cu cele din plastic.

Potrivit lui Shelie Miller, profesor de sisteme durabile la Universitatea din Michigan, majoritatea paielor sfârșesc prin a fi incinerate sau aruncate la groapa de gunoi. Odată ajunse la groapa de gunoi, materialele plastice se degradează lent, descompunându-se în microplastice care se pot scurge în mediul înconjurător mai larg sau chiar pot produce o contaminare chimică potențial dăunătoare. Însă cantitatea de gaze cu efect de seră produsă de paiele din plastic este relativ scăzută.

„[Evitarea] unei călătorii cu mașina în lungime totală de 72,4 km (36 km pe sens) reprezintă echivalentul [emisiilor] renunțării la sticlele de apă din plastic timp de patru ani”, spune Miller, care a făcut aceste calcule folosind modelul de reducere a deșeurilor al EPA din SUA. „Cei mai mulți dintre noi ar fi foarte îngrijorați dacă am arunca 2,5 kg de plastic în fiecare zi, dar arderea unui galon de benzină este ceva ce facem fără să ne gândim la asta.”

Dacă doriți să continuați să folosiți paie – sau trebuie să o faceți din cauza unei dizabilități – Nuñez sugerează să optați pentru paie reutilizabile, fără plastic.

Paiele din metal și sticlă sunt mult mai sigure și rezistă la uzură mai mult decât cele din plastic, dar chiar și acestea au problemele lor. Potrivit unei evaluări, un pai din sticlă este responsabil de 44 de ori mai multe emisii de gaze cu efect de seră în comparație cu unul din plastic, în timp ce paiele din oțel inoxidabil emit de 148 de ori mai mult. Paiele din bambus sunt mai bune, dar tot produc de 27 de ori mai mult dioxid de carbon decât cele din plastic.

Un alt studiu realizat în Africa de Sud a arătat că ar trebui să folosiți de 23-39 de ori un pai din sticlă și de 37-63 de ori un pai din oțel inoxidabil pentru a neutraliza impactul asupra mediului pe care acestea îl creează atunci când sunt fabricate și vândute. Din fericire, un pai reutilizabil bine făcut va funcționa perfect pentru sute de reutilizări.

Totuși, un alt avantaj major pe care cercetătorii l-au remarcat este că paiele reutilizabile nu ajung adesea în ocean.

Așadar, este departe de a fi o alegere simplă. Dovezile științifice sunt amestecate, în funcție de unde căutați răul asupra mediului. Toți experții consultați au spus că este mai bine, în schimb, să refuzați cu totul paiele dacă puteți. Apoi să vă bucurați liniștit de băutură.