Adrian Năstase, despre Mircea Geoană: Spune că a semnat „cu mâna lui” încheierea negocierilor de aderare la UE. În realitate, rolul său a fost secundar. În 2008, după alegerile parlamentare, s-a înțeles cu echipa Băsescu și cu PNL ca Emil Boc să fie premier iar pentru el a obținut funcția de președinte al Senatului

Fost premier al României și lider marcant în istoria PSD, Adrian Năstase scrie pe blogul său că Mircea Geoană n-a avut rolul principal în negocierile care au condus la aderarea României la Uniunea Europeanp, așa cum politicianul – candidat la alegerile prezidențiale – ar pretinde atât în cartea sa cât și în ieșirile sale publice. Greutatea încheierii negocierilor pentru aderare a fost pe umerii profesorului universitar Vasile Pușcaș, la vremea respectivă negociator șef al României pentru aderarea la UE.

Fostul social-democrat Adrian Năstase spune că l-a apreciat cândva pe Geoană, dar lasă să  se înțeleagă că se îndoiește de caracterul său, dezvăluind că acesta ar fi căzut la învoială cu echipa PDL a lui Traian Băsescu și cu PNL, în 2008, după alegerile parlamentare, pentru acceptarea lui Emil Boc ca premier al României. La schimb, Geoană a obținut pentru el postul de președinte al Senatului.

Mai jos, postarea lui Adrian Năstase:

„M-au întrebat mai mulți jurnalisti de ce l-am criticat, în ultima vreme, pe Mircea Geoană. Adevărul este că eu i-am prețuit calitățile profesionale și că am lucrat foarte bine cu el, în echipa guvernamentală, în perioada 2000-2004. Pe de altă parte, i-am putut observa, începând din 2005, punctele slabe în calitate de lider politic.

Las la o parte unele nemulțumiri în plan personal ( alegerile din partid de la Congresul din 2005, deciziile de la hotelul Confort, din 2006), și subliniez faptul că la alegerile prezidențiale, din 2009, l-am susținut, în calitatea lui de candidat al PSD. Și că în circumscripția în care eram deputat în Prahova, la Mizil, a fost singurul loc din județ în care a câștigat in competiția cu Traian Băsescu. Chiar in conditiile in care, in 2008, după alegerile parlamentare si după o intelegere cu liderii PNL, peste noapte, in calitate de presedinte al PSD a facut o intelegere cu Basescu si cu PDL pentru acceptarea, ca premier, a lui Boc si obtinerea postului de presedinte al Senatului pentru el.

Ajung acum la întrebarea pe care mi-au pus-o acei prieteni si jurnalisti în legătură cu poziționarea mea față de candidatura lui Mircea Geoană.

Probabil că sunt unul dintre puținii care au citit cartea pe care a lansat-o în urmă cu ceva timp ca platformă pentru campania electorală – „Bătălia pentru viitorul României”. Las la o parte faptul că ar fi trebuit să știe că în alegerile din 2000 – care au dus la formarea Guvernului din care a făcut si el parte – eu lansasesm o carte cu un titlu asemănător, „Bătălia pentru viitor”, în care erau prezentate strategiile și politicile viitoare ale guvernării Psd pentru perioada 2000-2004.

În cartea sa, Mircea Geoană pornește de la ideea că istoria începe cu el, ca independent, menționând rezultatele guvernării din acei ani doar ca performanțe ale sale, individuale. În legătură cu obținerea unor rezultate importante, legate de NATO sau de Uniunea europeană, el uită să-și menționeze colegii, membrii echipei care au făcut posibile acele rezultate. De aceea, în carte nu există nici o mențiune despre guvernul PSD din care a făcut parte, despre PSD, ca partid al cărui președinte a fost timp de cinci ani, despre PSD, partidul care l-a sprijinit și l-a susținut în alegerile pentru Primăria Bucureștiului sau pentru președinția țării.

Vă voi da un exemplu. Și în carte dar și în mai multe rânduri, în mod public, el a subliniat că „a semnat cu mâna lui încheierea negocierilor cu Uniunea europeană”. În realitate, rolul său în cadrul acelor negocieri a fost secundar. Greutatea a fost pe umerii negociatorului șef profesorul Vasile Pușcaș, și pe umerii membrilor echipei sale dar și cu sprijinul a zeci de instituții ale statului care au colaborat, timp de patru ani, pentru finalizarea acestora. Ministerul afacerilor externe a fost integrator de program doar pe două capitole.

Echipa de negociere a fost formată la două luni după alegeri, în februarie 2001 si a fost aprobată printr-o hotărâre de guvern de la acel moment. Am adăugat textul HG-ului respectiv. Sper că veți avea răbdare să citiți pentru a înțelege felul în care, timp de patru ani, a funcționat mecanismul de negociere, perioadă în care Vasile Pușcaș mă consulta aproape zilnic în legătură cu problemele derulării negocierilor. In plus, am creat în 2002 un Comitet interministerial pentru negocieri condus de regretata Corina Coman, Consilier al primului-ministru pe probleme de integrare europeană, și care era în subordinea primului-ministru. Cărțile profesorul lui Vasile Pușcaș prezintă multe dintre detaliile negocierilor.

Sigur că nu vreau să afirm că Mircea Geoană, ca ministru de Externe, nu a avut niciun rol în aceste negocieri dar nici nu pot să accept să fie ignorat rolul Guvernului și rolul celor care au făcut eforturile determinante.

Negocierile au fost închise din punct de vedere tehnic la începutul lunii decembrie 2004 iar din punct de vedere formal încheierea negocierilor pe capitole și pe tratat a fost anunțată la Consiliul Uniunii Europene din 17-18 decembrie 2004.”