Afacerea pandemiei: dezmembrarea navelor de croazieră și vânzarea lor la fiare vechi/ Ce se mai poate cumpăra de pe un vas de lux

Carnival Fantasy a fost o navă de croazieră faimoasă la lansarea sa în 1990, când un număr de 2.000 de pasageri era incredibil pentru o navă de croazieră, însă astăzi Fantasy atrage un gen diferit de căutători de comori, transmite Bloomberg, citată de Agerpres.

În luna iulie, nava în vârstă de 30 de ani a făcut ultima sa călătorie până în şantierul naval de la Aliaga, Turcia, unde va fi dezmembrată sub privirile cumpărătorilor din diferite industrii interesaţi să obţină preţuri reduse pentru diferite obiecte de la cabluri electrice şi până la tacâmuri.

Pentru operatorul navei de croazieră aceasta este o oportunitate pentru a recupera cel puţin o parte din valoarea unui activ. Carnival Fantasy a fost construită iniţial pentru aproximativ 225 milioane de dolari iar companiile de reciclare care cumpără nava cu bani gheaţă se ocupă de identificarea oricărui obiect de valoare.

La şantierul de la Aliaga, afacerile cu reciclarea navelor de croazieră trec printr-o perioadă de boom în condiţiile în care lângă Carnival Fantasy sunt alte două nave din clasa Fantasy, construite la finele anilor 1990, iar lângă ele două foste nave Royal Caribbean. Toate aceste nave ar fi fost retrase la pensie în următorii ani chiar şi în condiţii normale însă pandemia de coronavirus a accelerat procesul, proprietarii navelor care nu sunt folosite pierd bani şi caută să îşi reducă pierderile.

În ultimele sale rezultate trimestriale, Carnival Corporation a anunţat că intenţionează să vândă 18 nave mai puţin eficiente în 2020, ceea ce înseamnă o reducere cu 12% a flotei sale. „Aceste nave ne provocau pierderi importante”, a spus recent directorul general de la Carnival, Arnold Donald.

Principala valoare a unei nave este oţelul din care este compusă suprastructura sa. De exemplu, nava Carnival Fantasy are 15.000 de tone în suprastructura sa, iar acest oţel ar putea fi vândut la fier vechi pentru 4,7 milioane de dolari pe baza preţurilor globale actuale dar trebuie ţinut cont şi de alţi factori precum preţurile locale sau cererea locală. Deşeurile din oţel şi metal de la aceste nave vor merge la o topitorie unde va fi produsă armătură pentru proiectele de construcţii din întreaga lume. De asemenea, o parte din oţelul de la navele dezmembrate anterior a ajuns şi la industria producătoare de automobile din Turcia, devenind parte a unui automobil Toyota sau Ford.

Aluminiul, cuprul şi oţelul inoxidabil sunt şi ele recuperate şi revândute, alături de alte materii prime. De exemplu, punţile din lemn de tec ar putea ajunge în magazinele, restaurantele şi casele din Turcia. Cumpărătorii vin la şantierul de la Aliaga pentru tot felul de obiecte. Chiar şi toaletele se vând la un preţ mult mai mic decât cel din magazin, iar o navă de croazieră are câteva mii de cabine astfel că la final rezultă o sumă substanţială.

Potrivit lui Orbay Simsek, vicepreşedintele companiei Ship Recycling Company, există o piaţă chiar şi pentru tacâmuri, dulapuri şi pături. Practic tot ceea ce poate fi vândut se vinde.

„Cu cât pandemia va dura mai mult, cu atât mai multe nave de croazieră vor ajunge la reciclare şi, după părerea mea, vor avea o vârstă din ce în ce mai mică. Chiar dacă va apărea un vaccin câţi dintre noi se vor simţi confortabil să urce la bordul navelor de croazieră”, susţine ManWo Ng, profesor de management maritim la Universitatea Old Dominion din Virginia.