Al doilea document oficial în care Comisia Europeană analizează cu indulgență situația din România. Duduie anticorupția?

Raportul de marți al Comisiei Europene privind România are un ton pozitiv, chiar optimist la adresa justiției și a respectării principiilor statului de drept. Documentul laudă lupta anti-corupție, schimbările legislative din justiție și semnalează în trecere marea problemă a cumpărării presei de către partide. E al doilea raport oficial al Comisiei Europene care prezintă foarte optimist situația din România după cel din noiembrie 2022, legat de Schengen. Devenită placă turnantă pentru orice ajutor occidental în Ucraina, România beneficiază de o schimbare radicală de ton.

Raportul Comisiei Europene privind statul de drept este elaborat anual pentru toate cele 27 de state membre UE. În cazul României, e evidentă o îmbunătățire a evaluării în comparație cu Ungaria și Polonia, statele membre care dau cele mai mari bătăi de cap Bruxelles-ului în ceea ce privește respectarea standardelor democratice. În cazul Ungariei, guvernul lui Viktor Orban a beneficiat însă de clemența UE timp de aproape un deceniu, în ciuda avertismentelor venite dinspre societatea civilă și presa independentă de la Budapesta.

Comisia Europeană a analizat două mari domenii în raport: justiția și presa.

Marile semne de întrebare la capitolul justiție sunt legate de evaluarea luptei anticorupție și de impactul legilor promovate de coaliția de guvernare.

Verdictul Comisiei Europene este că ”s-au înregistrat în continuare rezultate pozitive în ceea ce privește combaterea corupției, inclusiv în cazurile la nivel înalt”. Bruxelles-ul enumeră cifrele din raportul DNA, în ciuda faptului că realitatea din teren e diferită.

DNA a redus semnificativ turația motoarelor, a ajuns din nou subiect de glume ca în epoca Adrian Năstase, când vâna controlori de tren. Sigur că la numere DNA stă bine, dar e vorba despre semnalul dat de instituție: nu mai ajunge la vârful puterii, la decidenții reali, la demnitarii care contează.

Zeci de investigații jurnalistice din ultimul ani au dat indicii solide despre corupția la vârful principalelor partide, în fruntea instituțiilor și în companiile de stat. Zeci de tunuri date la licitații și achiziții publice, angajări pe lângă lege, afaceri de partid cu banii statului, fonduri europene sau naționale sifonate pe bandă rulantă. Foarte puține dintre acestea s-au transformat în dosare penale la DNA.

Iar noul șef numit la DNA e o figură cu multe umbre: apropiat de fostul procuror general Bogdan Licu, Marius Voineag nu și-a construit un profil de luptător dur cu liderii de vârf.

Evaluarea DNA amintește de ceea ce scria aceeași Comisie Europeană în noiembrie 2022 în raportul despre pregătirea României pentru aderarea la Schengen: ”România dispune de o gestionare a frontierelor de înaltă calitate și solidă”, iar aparatură e ”state of the art”. Și asta în condițiile în care vămile din România sunt extrem de permeabile pentru criminalitatea de toate tipurile, după cum o demonstrează chiar anchetele – răzlețe, e drept – ale DNA sau Parchetului General. Unde s-a mai pomenit ca 22 de polițiști de frontieră dintr-o singură vamă să fie luați de procurori în aceeași zi, ca la Nădlac?

În ceea ce privește legile Predoiu ale justiției, Comisia Europeană le laudă, în ciuda faptului că adoptarea acestora s-a realizat fără a aștepta avizul Comisiei de la Veneția. ”S-au realizat progrese semnificative în ceea ce privește consolidarea garanțiilor pentru independența sistemului judiciar datorită unei revizuiri cuprinzătoare a legilor justiției”, scrie Comisia Europeană.

Și la capitolul presă Comisia Europeană trece rapid peste o problemă deja sistemică: autocenzura pe scară largă provocată de zecile de milioane de euro pompate de PSD și PNL în marile trusturi de presă. România e, pu și simplu, o democrație șchioapă fără presă, asta e evident de la o poștă.

Nu e suficient de evident pentru Bruxelles, care scrie în raportul despre statul de drept doar că ”finanțarea mass-mediei, în special a mass-mediei audiovizuale, de către partidele politice nu este suficient de transparentă”. E o exprimare eufemistică, o subestimare evidentă. Comisia Europeană nu asumă o poziție concretă pe această chestiune care devine critică în an electoral, ci preferă să utilizeze o poziție exprimată anul trecut de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Grav este că executivul de la Bruxelles nu a făcut nici măcar o recomandare către autoritățile din România pentru a rezolva această chestiune. Cu alte cuvinte, un cec în alb pentru PSD și PNL să continue să cumpere presa și în 2024, anul cu patru alegeri la rând.

Cu acest raport hiper-optimist, al doilea la rând, Comisia Europeană confirmă informațiile care circulă în ultimii ani în mediile diplomatice și politice.

Prima: că România e atât de importantă datorită geografiei pentru sprijinirea Ucrainei în fața invaziei ruse, că Bruxelles-ul și ceilalți parteneri occidentali sunt dispuși să închidă ochii la derapaje interne semnificative atât timp cât Bucureștiul nu periclitează susținerea Kievului.

A doua: că UE consumă o cantitate enormă de energie pentru a gestiona statele-problemă, Ungaria și Polonia, și nu mai are puterea pentru o a treia bătaie de cap. În plus, dacă birocrații UE ar accepta public că România a devenit o problemă, acea problemă ar trebui rezolvată – misiune imposibilă dacă ne uităm cum Budapesta și Varșovia sfidează de ani buni UE. Așa că Uniunea mai închide ochii la excesele Bucureștiului, cât timp păstrează aparențele.

Vom vedea dacă această atitudine lejeră a Comisiei Europene se va manifesta și la probabilul derapaj fiscal-bugetar al României în 2023 și 2024.

Cât de păguboasă poate fi această abordare ne-a demonstrat-o experiența Ungariei, unde Viktor Orban și-a construit în liniște o bază de putere aproape imposibil de demontat acum. O putere cu care a îngenuncheat presa, societatea civilă și a făcut aproape imposibilă rotația democratică la guvernare.

Ce face UE acum se numește realpolitik. Vom vedea în 2024 cât de mare va fi prețul pentru România.