Al doilea vârf al epidemiei. De ce refuză Guvernul să intervină cu noi măsuri. Unde a dispărut președintele Iohannis? România, în topul țărilor cu cel mai mare număr de infectări zilnice

România înregistrează în ultimele patru săptămâni o creștere constantă a numărului de cazuri active, cu un apogeu atins săptămâna trecută, cea mai neagră de la începutul epidemiei. România contabilizează aproape zilnic 400 de noi cazuri, iar numărul deceselor a ajuns, marți, din nou la 30 într-o singură zi.

Cu aceste cifre îngrijorătoare, urcăm în topul țărilor europene cu număr mare de infectări alături de Serbia (focar în Belgrad), Portugalia (focarul de la Lisabona), Marea Britanie, Luxemburg și Suedia, cu cea mai mare rată de îmbolnăviri.

Cu toate acestea, autoritățile au dispărut din peisaj și se limitează să constate că oamenii nu mai respectă regulile. Premierul Orban a acuzat Curtea Constituțională că l-a lăsat fără instrumente, dar atacul este nedrept. În primul rând că judecătorii CCR au stabilit corect că nu pot fi restrânse drepturi printr-un ordin de ministru, prin urmare internarea cu forța, carantinarea obligatorie a unor persoane trebuie să aibă ca bază legală un proiect de lege.

Apoi, nimic nu-l împiedică pe șeful guvernului ca, în interiorul stării de alertă, să intervină punctual dacă este nevoie. De pildă, în România s-au raportat luni trei noi focare de infectări cu COVID 19, la spitalul de urgență din Ploiești, la spitaul CFR din Timișoara și la un centru de bătrâni din Slobozia.

În cazul centrului de bătrâni din Slobozia, poate se impune carantinarea localității, măsură posibilă chiar și după decizia CCR pe baza legii stării de alertă. Nu poti restrânge drepturi pe baza unui ordin de ministru, dar legea stării de alertă oferă destul instrumente de intervenție, care nu sunt folosite în aceste zile dramatice. În treacăt fie spus, Marcel Ciolacu și PSD ar face bine să pună pe agendă și să voteze rapid noua lege care permite internarea sau izolarea persoanelor infectate, altfel ne expun pe toți ceilalți unor riscuri suplimentare de îmbolnăvire cu COVID – 19.

Nici autoritățile centrale, nici cele locale n-au intervenit în vreun fel. Dimpotriva, guvernul merge pe contrasens și discută, în răspăr cu realitatea cruntă din teren, despre noi măsuri de relaxare și despre posibilitatea redeschiderii restaurantelor după 9 iulie.

Adăugați-i la toate cele de mai sus pe cei peste 500 de bolnavi de COVID – 19 plecați din spitale după decizia CCR, unii dintre ei potențiale pericole de infectare, și vom avea un tablou ceva mai complet al riscului ca epidemia să scape de sub control. Riscurile sunt cu atât mai mari, cu cât majoritatea spitalelor raportează deja că secțiile de terapie intensivă sunt depășite. Sistemul sanitar a ajuns la limită, iar medicii abia mai fac față suprasolicitării.

Și atunci de ce guvernul Orban și președintele Iohannis par să fi abandonat lupta tocmai acum, când situația se agravează? De ce discutăm despre relaxare, și nu despre noi restricții, așa cum ar fi normal? În treacăt fie spus, l-a mai văzut cineva pe șeful statului? Știe cineva unde a dispărut, de ce nu mai iese zilnic cu raportări, evaluări și avertizări, așa cum proceda înainte? Suntem într-o realitate chiar mai sumbră decât eram în timpul stării de urgență.

Răspunsul l-ați intuit deja: se apropie alegerile locale. Guvernul Orban și președintele Iohannis nu mai doresc să fie mesagerii veștilor proaste. Fug de realitate așa cum au procedat și la începutul crizei, când sperau că încă se mai pot organiza anticipate. Pe de altă parte, liderii PSD și Pro România dau dovadă în aceste zile de iresponsabilitate crasă, încurajând cetățenii să conteste orice măsură a guvernului Orban sau refuzând ostentativ să poarte mască.

Ajunsă în acest punct, România riscă să-și complice singură situația pe termen lung. Guvernul și opoziția, prin comportamentul lor, nu-i ajută deloc pe cetățeni, oferindu-le mici satisfacții de moment. Dimpotrivă, refuzând să adopte noi restricții sau contestându-le mereu, le fac un rău și mai mare.

În momentul în care media infectărilor în ultimele două săptămâni va fi mai mare, orice stat membru UE va fi liber, conform recomandărilor OMS, să recomande carantinarea persoanelor care provin din România sau chiar să le interzică intrarea în țară. Austria, Slovenia și Germania au interzis deja accesul călătorilor din Serbia pe teritoriul țării lor.

Apoi, România riscă să iasă de pe lista țărilor considerate sigure de UE, ceea ce va avea ca efect limitarea libertății de mișcare a cetățenilor săi, cu consecințe economice nefaste pe termen lung.

Este de înțeles până la un punct ezitarea guvernului de a impune noi restricții, dorința de a reporni economia și de a evita un alt dezastru, poate chiar mai periculos decât cel sanitar: crah-ul economic. De acord, guvernul este prins între ciocan și nicovală, pus în fața unei alegeri imposibile.

Repornirea tuturor sectoarelor din economie la turația obișnuită presupune creșterea mobilității, ceea ce sporește riscul de noi infectări. Mai multe infectări înseamnă mai multe decese, sufocarea spitalelor și o criză sanitară de proporții. Pe de altă parte, impunerea de noi restricții aduce tensiuni sociale crescânde, șomaj, sărăcie. Ca politician aflat la putere, ce alegi între două rele? Cum e mai bine?

Dificil de luat o decizie. Revenirea la starea de urgență sau la închidere totală va fi greu de acceptat de către populație. Dar ceva trebuie făcut, după exemplul Spaniei, care a recurs la măsura unor carantinări sau închiderea punctuală a unor regiuni sau orașe. A ignora complet realitatea sau a fugi de ea din calcule electorale reprezintă cea mai proastă soluție. Abandonul de acum se va întoarce, în cele din urmă, împotriva Guvernului când numărul cazurilor de infectare va fi foarte mare.

Dacă România va continua pe acest drum, va pune în pericol redeschiderea școlilor din toamnă, cu consecințe grave nu doar pentru copii, ci și pentru întreaga economie. Vor fi numeroase cazurile când unul dintre părinți va trebui să rămână acasă. Apoi, greu de crezut că într-o țară lovită de un nou vârf se mai pot ține alegeri locale în septembrie. La cum arată relaxarea totală care a pus stăpânire pe țară, numărul cazurilor va crește, nu o să scadă.

Francezii și sârbii s-au încăpățânat să le țină, iar rezultatulele le-am văzut cu toții. La două săptămâni de la alegerile din Serbia, Belgradul a devenit focar și a fost închis. Țara este azi una dintre cele mai lovite de coronavirus, la fel s-a întâmplat și în Franța. Dacă guvernul va continua cu măsuri de relaxare din calcule pur electorale, e foarte posibil să nu deschidem nici școli și să nu ținem nici alegeri peste două-trei luni.

Vom fi atunci, foarte probabil, în situația Spaniei sau Italiei din martie-aprilie, cu toate că într-o primă fază România a gestionat decent criza generată de coronavirus. Dar ne-am înecat deja la mal, cu puterea și opoziția calculând de zor voturile unor alegători, cu ochii pe sondaje. Or, nimic n-ar trebui să fie mai important decât viața și sănătatea oamenilor. Ele nu pot fi jucate la ruletă de o mână de politicieni inconștienți, care s-au aruncat în valul tot mai mare al negaționiștilor, conspiraționișitlor și covido-scepticilor din societate.

Iar când realitatea le va demonstra că au greșit, s-ar putea să fie mult prea târziu. Președintele Klaus Iohannis nu mai candidează. El ar trebuie să arate în aceste zile ceva mai mult curaj și asumare, așa cum a procedat în cele două luni după declararea stării de urgență.