Alegeri în Polonia: Partidul Legii și Dreptății speră să obțină un al treilea mandat consecutiv la guvernare, dar extrema dreaptă ar putea deține balanța puterii în noul parlament

Convocarea de către președintele Andrzej Duda a alegerilor pentru Seim (camera inferioară a parlamentului Poloniei) și Senat pentru 15 octombrie nu face decât să oficializeze o campanie electorală care s-a declanșat de fapt de mai multe luni.

În joc sunt cele 460 de mandate ale Seimului, alese prin reprezentare proporțională cu scrutin de listă regională și prag național de 5% pentru partide și 8% pentru alianțe, precum și cele 100 de mandate ale Senatului.

Scena politică poloneză a fost destul de stabilă în ultimii ani și constă practic în cinci partide sau alianțe care acoperă tot spectrul de la extrema dreaptă la stânga.

Partidul Legii și Dreptății (PiS) condus de co-fondatorul său vice-premierul Jaroslaw Kazynski (alături de fratele său geamăn, Lech, decedat în 2010 când era președintele Poloniei într-un accident de avion în Rusia), secondat de premierul Mateusz Morawiecki.

Aflat la putere din 2015, PiS încearcă să câștige un al treilea mandat consecutiv la guvernare, fapt fără precedent în Polonia după căderea regimului comunist în 1989. PiS este considerat în partid populist de dreapta care combină politicile intervenționiste în economie cu conservatorismul social și naționalismul cu accente xenofobe, mai ales în raport cu Rusia și Germania. Până la convocarea alegerilor, PiS era plasat în fruntea sondajelor de opinie cu 32 – 38%.

Coaliția Civică (KO) este o alianță de partide care merge de la centru dreapta la centru stânga, coagulată în jurul Platformei Civice, condusă de fortul prim ministru și președinte al Consiliului European, Donald Tusk.

KO este predominant liberală, mai ales în domeniul social, opunându-se politicilor conservatoare ale PiS, cu precădere interzicerea avorturilor la cerere, iar în politica externă este puternic pro-UE și pro-NATO. În sondajele de opinie KO oscilează între 26 – 32%.

Confederația (Libertății și Independenței) reprezintă un amalgam de partide conservatoare și de extrema dreaptă, care are o conducere bicefală în Slawomir Mentzen (36 de ani) și Krzysztof Bosak (41 de ani).

Acest conglomerat combină politicile economice liberale cu cele conservator sociale și naționaliste, pronunțându-se pentru interzicerea totală a avorturilor la cerere, fiind anti-UE, exprimând vederi xenofobe, antisemite, homofobe și misogine. Confederația este cotată cu scoruri de 8 – 15% în sondaje și ar putea deține balanța puterii în Seim, făcând o guvernare PiS i posibilă fară sprijinul său.

A Treia Cale este o alianță electorală între partidul Coaliția Poloneză, condus de Władysław Marcin Kosiniak-Kamysz și partidul Polonia 2050, condus de Szymon Hołownia. Ideologia este predominant creștin democrată, situată undeva între conservatorismul PiS și Liberalismul KO.

În sondajele de opinie A Treia Cale înregistrează scoruri între 5 și 11%, ceea ce pune sub semnul întrebării trecerea pragului electoral de 8%.

Stânga (Lewica) este singurul partid de parlamentar de stânga al Poloniei, care are șase co-președinți și s-a format pe rămășițele foștilor comuniști care au guvernat țara între 1944 și 1989. Acum, Stânga sprijină exact politicile opuse celor susținute de PiS și Confederația: liberalizarea avorturilor, poziție pro-LGBT, legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, separația clară între stat și Biserica Catolică.

În sondajele de opinie Stânga înregistrează intenții de vot cuprinse între 7 – 11%. Singura șansă de a bara calea către putere a PiS și Confederația este o majoritate KO – A Treia Cale – Stânga, extrem de eterogenă și cu serioase incompatibilități ideologice.

De mai multe săptămâni, comentatorii au indicat data de 15 octombrie ca fiind cea mai probabilă pentru alegeri, indicând faptul că aceasta ar cădea cu o zi înainte de sărbătorirea anuală a Papei Ioan Paul al II-lea, care este un erou național pentru mulți în Polonia, potrivit Notes from Poland.

De asemenea, PiS intenționează să organizeze în aceeași zi un referendum privind pactul privind migrația propus de UE, pe care analiștii îl văd ca pe o tactică de mobilizare a alegătorilor săi.