Alegeri în UE: care sunt principalele erori strategice?

Noul studiu ECFR care acoperă 12 state concluzionează că extrema dreaptă supraestimează problema imigrației, iar pro-europenii apără un palmares neapreciat de alegători, potrivit Rador Radio România, care citează o analiză Le Point.  Dacă este ușor de admis că dreapta europeană va asista la întărirea partidelor suveraniste și naționaliste la alegerile europene din iunie, atunci temele de campanie alese de partidele tradiționale ar putea fi cele greșite.

Sondajele efectuate în 12 țări de ECFR (Consiliul European pentru Relații Externe), un laborator de idei, indică de exemplu că imigrația, de obicei o temă populară pentru extrema dreaptă, nu ar fi atât de importantă pe cât ar fi de așteptat. Potrivit sondajelor efectuate în cele 12 țări acoperite de studiu, doar 15% din cei chestionați au identificat imigrația drept principala criză a ultimului deceniu. Sondajele au fost efectuate online în ianuarie pe un eşantion de 17.023 de adulți de către Datapraxis și YouGov în douăsprezece țări: Austria, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Spania și Suedia.

Partidele politice tradiționale sunt tentate să își lanseze campania cu două sloganuri: apărarea gestionării de către UE a crizelor recente și contracararea extremei drepte prin adoptarea unei poziții ferme față de imigrație, lucru care se reflectă în pactul privind azilul și migrația în curs de adoptare finală în Parlamentul European.

„Cele două strategii riscă să se întoarcă împotriva lor”, analizează Mark Leonard și Ivan Krastev, coordonatorii studiului ECRF. „Migrația nu este atât de importantă pe cât cred mulți factori de decizie, iar alegătorii au convingeri puternice despre motivațiile liderilor lor, ceea ce înseamnă că ceea ce contează cel mai mult este cine vorbește, nu ce spune. Și concentrarea pe bilanțul pozitiv al Comisiei ar putea fi contraproductivă, ajutând partidele anti-UE, deoarece opinia publică europeană are o percepție negativă asupra poziției UE în răspunsul la crize”.

În două țări criza migrației este considerată principala criză a deceniului: Germania (pentru 29% dintre respondenți) și Austria (24%). Germanii au primit un număr foarte mare de refugiați sirieni. Austriecii sunt în mod tradițional mai închişi față de migrație. În Franța imigrația este percepută doar ca a doua criză a deceniului (19% din respondenți) după criza climatică, în fruntea preocupărilor a 26% din respondenți. De asemenea, și olandezii poziționează criza climatică pe primul loc, cu 21%.

Totul este o chestiune de context. Polonia, evident, identifică războiul din Ucraina drept principala criză (36%). Criza din 2008 a lăsat urme adânci în Italia (33%) și bineînțeles în Grecia (37%), precum și în Portugalia (35%).

În schimb, partidele pro-europene ar greși să creadă că istoricul Uniunii Europene în fața crizelor recente (Covid-19 sau războiul din Ucraina) a lăsat o impresie bună asupra populației. Reacția solidară faţă de pandemie, achiziția în comun de vaccinuri, care nu a lăsat în urmă nicio țară europeană, nu i-au convins pe respondenți. Aceasta este cealaltă concluzie a acestui sondaj.

În privința pandemiei părerile sunt împărțite cu privire la rolul pozitiv (31%) sau negativ (35%) al UE. Când intrăm în detaliu pe fiecare țară, cele mai multe opinii negative se înregistrează în România (50% față de 20% păreri pozitive), în Austria (44% față de 24%), în Germania (36% față de 24%), în Ungaria (39% % față de 27%). Amintiți-vă că în Ungaria premierul Viktor Orban a cerut și vaccinuri rusești și chinezești. În Franța opiniile sunt destul de echilibrate: 32% opinii negative față de 30% opinii pozitive, dar predomină indiferența (38%). Cei mai recunoscători pentru vaccinurile europene sunt, de departe, portughezii (56%) și spaniolii (42%).

Dezbaterea dintre „sfârșitul lumii” și „sfârșitul lunii” e și ea soluționată tranșant: europenii preferă o reducere a facturii la energie (41%) mai degrabă decât o reducere a emisiilor de carbon (25%). Pe țări, cei mai grăbiți să-și vadă facturile mai mici sunt grecii (49% față de 18% pentru reducerea emisiilor de carbon), românii (45%), polonezii (48%), germanii (50%), clar supărați de sfârșitul gazului rusesc ieftin… În schimb, suedezii sunt în mod tradițional mai preocupați de reducerea emisiilor de carbon (37% față de 32% pentru reducerea facturilor la energie). Pentru francezi, reducerea facturilor la energie este o prioritate cu 40%, cu mult înaintea reducerii carbonului (22%).

Acestea fiind spuse, partidele naționaliste și suveraniste sunt ele însele foarte dezbinate și nu fac front unit în fața numeroaselor provocări cu care se confruntă Europa. Tensiunile dintre Marine Le Pen și partenerii ei germani din AfD au apărut în arena publică din cauza „re-migrației”. Criza din Ucraina îi împarte și ea în susținători ai unei linii anti-Kremlin (polonezii PiS, Democrații Suedezi) și cei care susțin o reglementare pașnică rapidă, chiar dacă aceasta înseamnă concesii teritoriale, precum Fidesz al lui Viktor Orban, FPÖ din Austria sau AfD din Germania.

De asemenea, viitoarea extindere a UE este un măr al discordiei geopolitice între cei care o susțin (Polonia, Ungaria) și cei care se tem de ea (Adunarea Naţională [RN] – partidul Marinei Le Pen).

Atât de mult încât chiar dacă dreapta naționalistă și dreapta suveranistă vor reuși să adune peste 20% din hemiciclul european în viitorul mandat, voturile lor riscă să rămână dispersate în funcție de anumite subiecte cruciale. (Traducerea: Rodezia Coste)