Alegeri Israel: al cincilea scrutin în mai puțin de patru ani. Alternative previzibile: cel mai de dreapta guvern din istoria Israelului sub Netanyahu sau continuarea blocajului politic cu coaliția lui Lapid

Electoratul israelian este chemat marți 1 noiembrie la urne pentru a cincea oară din 2019 pentru a alege cele 120 de mandate ale parlamentului unicameral al țării – Knesset – prin scrutin proporțional de listă națională, cu prag de intrare 3,25%.

Sondajele de opinie au dat în medie 60 de mandate pentru coaliția opoziției, formată din Likud (naționalist), condus de fostul premier Benjamin Netanyahu, Partidul Național Sionist/Puterea Evreilor (extrema dreaptă) condus de Bezalel Smotrich și Itamar Ben Gvir, SHAS (ultra-ortodox sefard/oriental) condus de Arie Deri și Unitatea Torei (ultra-ortodox așkenaz) condus de Ithak Goldknopf.

Actuala coaliție de guvernare formată anul trecut din șapte partide: Yesh Atid (liberal), condus de premierul interimar Yair Lapid, Unitatea Națională (centru, naționalist) condus de ministrul apărării Benny Gantz, Israel Beitenu (naționalist secular) condus de ministrul finanțelor, Avidgor Lieberman, Partidul Muncii (social democrat), condus de ministra transporturilor, Merav Michaeli, Meretz (socialist), condus de Zehava Gal-On și Ra’am (arab islamist) condus de Mansour Abbas este creditată cu 56 de mandate, restul de 4 mandate urmând a revenit alianței dintre Hadash (comunist) și Ta’al (naționalist arab) condusă de Ayman Odeh, absolvent al Facultății de Drept din Craiova.

Netanyahu speră să ajungă la numărul magic de 61 pentru a reveni la putere, pe care a deținut-o fără întrerupere între 2009 și 2021, după ce mai fusese prim ministru între 1996 și 1999, cea mai lungă perioadă în fruntea guvernului din istoria de 74 de ani a statului modern Israel.

El va trebui însă să colaboreze cu extremiștii de dreapta, creditați cu până la 15 mandate în unele sondaje, cu Likud scăzând la 30, și cu ultra-ortodocși care au și ei împreună 15 mandate. Ben Gvir în particular este faimos pentru rasismul său anti-arab/palestinian, temperat în ultima vreme din motive tactice și pe care Netanyahu îl evită în public. Numirea lui Ben Gvir (care pretinde portofoliul securității publice) în guvern, care recent a fost fotografiat scoțând pistolul la un miting din estul Ierusalimului unde era interpelat de palestinieni, ar alarma pe unii dintre aliații Israelului în frunte cu Statele Unite. În plus, aliatul acestuia, Smotrich, propune abrogarea infracțiunilor de fraudă pentru care este judecat la ora actuală Netanyahu.

La rândul său, coaliția lui Lapid nu poate spera decât că Netanyahu & co nu vor depăși 60 de mandate, dar asta nu le va permite să guverneze pentru că ar depinde de cei patru deputați comuniști/arabi cu care unii membri ai coaliției ca Gantz nu vor să colaboreze. De altfel, Gantz, care acum doi ani a fost ministru apărării și sub Netanyahu, este suspectat că ar fi dispus să sară în banca dreptei, deși el se jură că nu va colabora cu un Likud condus de Netanyahu.

În concluzie, este posibil ca cel de-al cincilea scrutin în ceva mai mult de trei ani și jumătate să nu poate rezolva criza politică din Israel care se perpetuează fără perspectiva unei soluționări. Această criză este reflecția diviziunii din societatea israeliană, iar obiectul sau mai bine zis subiectul acestei diviziuni se numește Netanyahu, cel care are șanse rezonabile să revină la putere, de data aceasta având ca partener, pe lângă tradiționalii săi aliați ultra-religioși, posibil cel mai puternic partid de extrema dreaptă din istoria Israelului.

Urnele se deschid marți la ora 7:00 (aceeași ca în România și Republica Moldova) și se închid la 22:00. Vor funcționa peste 12.000 de secții de votare, numărul alegătorilor a ajuns la o cifră record – 6.788.804 – iar în competiția pentru cel de-al 25-lea Knesset ales din 1948 sunt înscrise 39 de partide, dintre care 12 au șanse să treacă pragul electoral.