Alegeri legislative Franța: „Atenuarea tonului radical al mesajului” – ce este „strategia cravatei” adoptată de partidul Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă), ajuns în pragul majorității absolute?

Politologul Jean-Yves Camus analizează, într-un interviu la franceinfo, definiția „strategiei cravatei” adoptate de RN și de alte partide de extremă dreaptă din Europa în ultimele decenii, ca modalitate de a-și „îndulci imaginea”.

În cuvintele prim-ministrei Italiei, Giorgia Meloni, „demonizarea” extremei drepte nu mai funcționează. Ea s-a bucurat luni, 1 iulie, la o zi după ce RN a obținut un rezultat istoric în primul tur al alegerilor legislative din Franța. Partidul condus de Marine Le Pen și Jordan Bardella a obținut un succes major, zdrobind, în special, partidul majorității prezidențiale… cu un stil foarte șlefuit.

Și pe bună dreptate: extrema dreaptă și-a „netezit imaginea” – printr-o înfățișare „prietenoasă” – care contrastează cu radicalismul declarațiilor sale de-a lungul anilor, explică politologul Jean-Yves Camus. Aceasta este ceea ce se numește „strategia cravatei”, pe care, în opinia sa, RN a adoptat-o după 2022 și alegerea, atunci record, a 89 de deputați de extremă dreapta. Cu toate acestea, nu este nimic nou: această strategie a fost deja susținută de alte partide înainte de RN.

franceinfo: Care este strategia cravatei?

Jean-Yves Camus: Este o strategie care face parte integrantă din strategia mai largă de demonizare (a RN), care urmărește ca candidații și aleșii RN să adopte, în special prin vestimentație, codurile politicii de masă. Este o încercare de a atenua tonul radical al mesajului lor.

Când a început acest lucru?

Jean-Yves Camus: Este o strategie care a existat întotdeauna în toate partidele de extremă dreapta din lume. În Italia, când mișcarea socială neofascistă italiană exista pe baza unei apologii a regimului Mussolini, vorbeam despre strategia bastonului și a costumului din trei piese. Asta se întâmpla în anii 1970 și consta în a explica faptul că acești militanți și cadre erau într-adevăr respectabili în aparență, dar că continuau să aibă o strategie de confruntare cu stânga și extrema stângă. Astăzi, în cadrul RN, această strategie a violenței nu mai este, evident, aceeași ca în anii 1970, dar există încă această idee că militantul de extremă dreapta sau liderul de extremă dreapta este respectabil în aparență, dar rămâne un om sau o femeie a violenței, pentru adversarii săi.

Mai funcționează această strategie astăzi?  

Jean-Yves Camus: Codurile vestimentare s-au schimbat în mod natural, așa că RN se uită la codurile dominante și le adoptă. Este o strategie care, fără îndoială, contribuie la uniformizarea imaginii partidului, fără a uita că costumul este neutru.

De exemplu, când te uiți la felul în care este îmbrăcată lidera partidului, Marine Le Pen, la felul în care se prezintă. În sondajele de opinie, mulți francezi ne spun că „ne putem recunoaște în ea”, pentru că nu există excese, bogăție vestimentară, costuri vestimentare? Practic, ea este îmbrăcată ca orice altă femeie din generația ei care are o altă activitate decât conducerea unui partid politic, ceea ce poate contribui la o anumită empatie.