Alegeri legislative Franța, turul 2: Rezultatele finale complete arată fărâmițarea completă a spectrului politic care riscă să facă țara neguvernabilă. Ce poate face președintele Macron?

După rezultatul șoc de duminică seara care arătat că alianța stângii s-a clasat pe primul loc, blocul pro-prezidențial a rezistat mai bine decât prevedeau sondajele de opinie, iar dreapta populistă și extremă a obținut un rezultat sub așteptări, deși constituie un record istoric, toată lumea a constat că în noua Adunare Națională nu există o majoritate absolută care să poată guverna Franța în mod eficient.

Iată rezultatele în detaliu:

Noul Front Popular (NFP, Alianța stângii): 182 deputați, dintre care

• Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală) 75
• Partidul Socialist (PS) 66
• Verzii (EELV) 33
• Partidul Comunist (PCF) 9

Diverși stânga și disidenți NFP: 11 deputați

Ensemble (Împreună, Alianța centristă): 163 deputați, dintre care

• Renaștere (centru) 99
• Modem (centru) 33
• Orizonturi (centru-dreapta) 26
• Diverși centru  5

Republicanii și aliații (centru dreapta): 68 deputați, dintre care

• Republicanii (LR) 38
• Diverși Dreapta (DVD) 27
• Uniunea Democraților și Independenților 3

Reunirea Națională (RN) și aliații: 143 deputați dintre care

• RN (dreapta populistă/extremă) 126
• LR raliați la RN 17

Alții: 10 deputați

TOTAL: 577 deputați

Cum majoritatea absolută este 289, niciunul dintre cele trei mari blocuri nu ajunge măcar aproape de această cifră, chiar și alianța stângii, cu cei câțiva disidenți nu trece de 200 de deputați.

NFP a pretins postul de prim ministru, dar nu are un candidat, iar LFI, partidul cel mai numeros în acest bloc, nu mai este majoritar în alianță. În plus, președintele Emmanuel Macron, care în campania electorală a calificat LFI drept “extrema stângă”, a declarat că acest partid nu poate parte dintr-o coaliție de guvernare. Programul de guvernare NFP include promisiuni ca anularea reformei sistemului de pensii cu revenirea la vârsta de pensionare de 60 de ani, plafonarea prețurilor la produsele de bază sau mărirea salariului minim legal la 1.600 euro net, este complet incompatibil cu cel al Ensemble sau RN.

O coaliție formală de guvernare NFP – Ensemble este greu de realizat fără LFI, iar LR nu dorește să participe la niciun fel de guvern. LR și PS sunt partidele care au avut cel mai mult de suferit din punct de vedere politic, atunci când Macron a fost ales pentru prima oară în 2017 și a atras oameni din ambele mari partide istorice ale Franței.

Cum președintele Macron nu are dreptul să dizolve Adunarea Națională în următoarele 12 luni, soluțiile de guvernare sunt foarte limitate în actuala conjunctură. Această situație politică este fără precedent în cea de-a Cincea Republică, fondată de Charles de Gaulle în 1958, în un președinte omnipotent era cheia de boltă a sistemului instituțional, cu condiția să aibă o majoritate în Adunarea Națională. Sistemul a fost testat în 1986, 1993 și 1997 când președintele a fost nevoit să coabiteze cu un guvern și un parlament de altă culoare politică. În 1988 și 2022 Franța a fost condusă de guverne minoritare.

Acum ne aflăm în Terra Incognita – teritoriu politic necunoscut – în care un președinte a cărui autoritate se scurge cu fi fiecare zi – a dizolvat Adunarea Națională și s-a trezit cu una nouă fără majoritate, cu trei blocuri total incompatibile, la mai puțin de trei săptămâni de la debutul Jocurilor Olimpice pe care le va găzdui Franța. Președintele Macron este singurul responsabil de această situație pe care va trebui să o rezolve. O soluție ar fi demisia, pe care deja a respins-o, promițând să-și ducă mandatul până la capăt, în 2027. Ce va urma, deocamdată nimeni nu poate prezice.