Alegeri legislative în Grecia: Perspectiva unui parlament fără majoritate și a unor alegeri repetate foarte curând așa cum speră prim ministrul de centru dreapta, Kyriakos Mitsotakis

Acest scrutin menit să aleagă pe cei 300 de deputați în Vouli – parlamentul unicameral al Greciei – este primul după 30 de ani care se desfășoară potrivit reprezentării proporționale integrale. Partidul Noua Democrație (ND, conservator), condus de premierul Kyriakos Mitsotakis, are potrivit sondajelor de opinie un avantaj de 6% față de SYRIZA (stânga radicală) condus de fostul prim ministru (2015 – 2019), Alexis Tsipras. Cotidianul atenian Kathimerini explică de ce premierul Mitsotakis nu se grăbește să formeze un guvern de coaliție.

Cum ziua alegerilor a sosit în sfârșit, după o perioadă foarte lungă de campanie electorală, merită să aruncăm o privire obiectivă asupra faptelor, precum și asupra obiectivelor și așteptărilor celor trei protagoniști principali, aruncând totodată o privire asupra a ceea ce se întâmplă în ceea ce privește partidele mai mici din spectrul ideologic.

Partidul Noua Democrație, aflat la putere, vizează o victorie confortabilă care să-i permită să-și atingă obiectivul de a forma un guvern monopartid în cadrul celui de-al doilea scrutin, așteptat să aibă loc pe 25 iunie sau 2 iulie. Acest scrutin se va desfășura conform vechii legi electorale, readoptată de majoritatea ND, potrivit căreia partidul clasat pe primul loc va beneficia de o primă de 25 până la 50 de mandate în funcție de scor.

În acest context, premierul Mitsotakis, a respins posibilitatea unui parteneriat cu PASOK (socialist), chiar dacă acesta ar putea constitui numărul necesar pentru o coaliție. Și de ce nu ar face-o, când liderul Socialist Nikos Androulakis a facilitat divergența, afirmând că nu va accepta ca șeful primului partid să fie prim-ministru?

Ștacheta este fixată în jurul a 36%, ceea ce, în combinație cu înlăturarea efectivă a mai multor partide de extremă dreapta și cu măsuri pentru a împiedica intrarea în Parlament a unui al șaptelea partid, ar putea permite formarea unui guvern monopartid în noile alegeri.

Alexis Tsipras insistă să sfideze sondajele de opinie, cel puțin în mod public, în speranța că partidul său SYRIZA ar putea ieși pe primul loc. Acesta este un scenariu extrem de improbabil, la fel ca și obiectivul de a forma o coaliție cu PASOK.

Un obiectiv mai realist ar fi o înfrângere controlabilă – de doar 3%, în loc de 6%, cât prevăd sondajele – care, împreună cu obținerea în al doilea scrutin a peste 31,5% obținuți în iulie 2019, ar stabili ferm SYRIZA ca principală forță politică în cadrul centrului-stânga mai larg.

Între timp, liderul PASOK, Nikos Androulakis, s-a pus singur la colț. El conduce un partid plin de tendințe conflictuale și se confruntă cu o bătălie dificilă, în special în aceste circumstanțe.

Lucrurile sunt mult diferite astăzi față de 2015, când zona de centru era practic nereprezentată, cu o Nouă Democrație foarte conservatoare sub conducerea lui Antonis Samaras pe dreapta și o SYRIZA radicală care propovăduia sfidarea memorandumurilor cu Uniunea Europeană și a eliminării impozitelor pe proprietate pe stânga.

Atât Mitsotakis, cât și Tsipras și-au apropiat partidele mai mult de centru, limitând marja de manevră a PASOK pentru o nouă creștere. Și nu există nimic care să sugereze că cele două partide principale nu vor continua să limiteze și mai mult acest spațiu.

Celelalte partide, încercând să își păstreze locul în Parlament, apelează la alegătorii nemulțumiți.

În afară de Partidul Comunist Grec (KKE), care se așteaptă să aibă un mic impuls de popularitate, MeRA25 (stânga ultra-radicală) și Soluția Greacă (dreapta ultra-naționalistă) se află puțin peste pragul de 3% necesar pentru a intra în Parlament.

Între timp, partidul Calea către Libertate (stânga naționalistă), al lui Zoe Konstantopoulou disidentă SYRIZA, și-a sporit cota în ultimele săptămâni, trecând de 2% în sondaje. Fosta președintă a parlamentului nu se limitează nici ea la votul de stânga, deoarece retorica sa antisistemică, cererea sa fermă de compensații din partea Germaniei pentru cel de-al Doilea Război Mondial, opoziția sa față de acordul Prespa privind recunoașterea numelui Macedonia de Nord pentru țara vecină și retorica sa patriotică generală ar putea atrage și voturi de la extrema dreaptă.

În sfârșit, o altă formațiune de extremă dreapta naționalistă, Partidul Victoria, apare și ea în ultimele sondaje la peste 2% și s-ar putea dovedi un factor, dacă nu în alegerile de astăzi, poate în scrutinul repetat care pare inevitabil.