Alegeri parlamentare Franța: Partidul Reunirea Națională condus de Marine Le Pen a căpătat respectabilitate. Brandul RN a fost de-diabolizat  

Tradiția Franței ca partidele mainstream să se unească pentru a învinge Reunirea Națională (RN), de extremă dreapta, a eșuat pentru prima dată duminică, 19 iunie, permițând intrarea a 89 de deputați din 577 în Adunarea Națională, scrie cotidianul de centru-stânga Le Monde.

Alegerile legislative franceze din 2022 marchează sfârșitul unui ciclu – normalizarea RN. Procesul a început în urmă cu mai bine de 10 ani, când Marine Le Pen a devenit lidera Frontului Național (predecesorul RN). Finalizarea așa-numitei sale strategii de „de-diabolizare” a fost posibilă prin dispariția, practic, a „frontului republican„, tradiția franceză prin care partidele mainstream (și alegătorii lor) își unesc forțele împotriva candidaților de extremă-dreapta în turul al doilea al alegerilor. RN nu mai pare să fie bau-bau al vieții politice franceze, în ochii unei părți a francezilor.

Acest fenomen nu este nou. La fiecare scrutin care trece, au apărut tot mai multe semne care indică desuetudinea frontului republican. Dar alegerile legislative de anul acesta au arătat-o cel mai clar. În circumscripțiile în care RN a fost prezent în turul doi, transferurile de voturi de la candidații eliminați nu au fost întotdeauna în beneficiul adversarului RN. De asemenea, mulți francezi s-au refugiat în abținere sau au ales să voteze pentru partidul de extremă dreapta.

Potrivit institutului de sondaje Ipsos, în duelurile din turul 2 dintre alianța stângii NUPES și RN, alegătorii din primul tur ai coaliției pro-prezidențiale Ensemble (Împreună) s-au abținut (sau au votat alb sau nul) în proporție de 72%. Aproximativ 16% au votat pentru stânga și 12% pentru RN.

„O tendință de bază”

În aceeași situație, majoritatea alegătorilor conservatori de la Republicani (LR) s-au abținut, de asemenea, (53%). Dar au fost mai deschiși să voteze pentru RN: 35% dintre ei au făcut această alegere, față de 12% care au optat pentru candidatul NUPES.

În schimb, în duelurile dintre Ensemble și RN, doar 15% dintre alegătorii de dreapta s-au abținut, dar 34% au ales candidatul RN și 51% au votat pentru candidatul pro-Macron. În mod clar, pentru alegătorii de dreapta, frontul republican nu mai este valabil dacă implică votul pentru un candidat de stânga.

La stânga, frontul republican a fost mai rezistent, dar este în continuare în declin. Atunci când alegătorii NUPES au avut de ales între Ensemble și RN, 45% dintre ei s-au abținut, 37% au votat Ensemble și 18% au ales RN. Între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale care i-au opus pe Emmanuel Macron și Marine Le Pen, 41% dintre alegătorii lui Jean-Luc Mélenchon au votat pentru președintele în exercițiu, 21% pentru lidera RN și 38% s-au abținut, potrivit unui sondaj electoral Ipsos-Sopra Steria (22 aprilie). În ceea ce îi privește pe alegătorii lui Valérie Pécresse (LR), 50% au declarat că au vrut să voteze pentru Emmanuel Macron, 22% pentru Le Pen și 28% au lipsit de la secțiile de votare.

Cum se poate explica această evoluție rapidă? „Diabolizarea atât a RN, cât și a NUPES a contribuit la banalizarea RN”, a declarat Brice Teinturier, de la Ipsos. „Există, de asemenea, o tendință de fond pe care am putut-o observa deja în timpul alegerilor prezidențiale. Frontul republican se diminuase deja.”

De asemenea, Teinturier a subliniat că unul dintre motivele pentru care votul pentru blocarea extremei drepte a fost mai eficient în timpul alegerilor prezidențiale este că aceste alegeri se referă mai mult la candidatul individual. Astfel, este mai simplu să se facă apel la blocaj împotriva unui candidat cunoscut decât împotriva unor candidați la postul de deputat care nu sunt neapărat la fel de cunoscuți, mai ales dacă alegătorii sunt convinși că deputatul lor nu va face parte din majoritate. Prin urmare, riscul este minim.

„De-diabolizarea prin procură”

Alți factori explică de asemenea slăbirea frontului republican în decurs de câteva săptămâni. Campania pentru alegerile legislative a fost polarizată între liderul Nupes, Jean-Luc Mélenchon, și președintele Macron, lăsând spațiu pentru ca Le Pen și partidul său să avanseze în tăcere. Ceea ce a fost perceput ca o campanie dificilă și neclară a RN a fost de fapt o dorință de liniștire, o campanie axată pe probleme locale. Un pic ca la alegerile prezidențiale, unde candidata RN a păstrat tăcerea când a apărut rivalul ei de extremă dreapta, Eric Zemmour. La fel a procedat și în cazul duelului dintre NUPES și Ensemble.

Așa cum se întâmplă adesea, Le Pen și partidul său au beneficiat de erorile tactice ale adversarilor lor. Fără a fi nevoită să modifice substanța propunerilor sale, în special în ceea ce privește imigrația și islamul, lidera naționalistă a beneficiat de un fel de „de-diabolizare prin procură”. Acest lucru se întâmplase deja în timpul mandatului prezidențial de cinci ani, ca atunci când ministrul de interne Gérald Darmanin îi reproșase că este „prea blândă” față de islam.

O parte a stângii i-a definit de mult timp pe Macron și pe Le Pen drept un „cuplu”, două fețe ale aceleiași monede, adversari ai unui pericol echivalent – ștergând statutul special al RN în opinia publică. În plus, timp de cinci ani, stânga și-a concentrat atacurile și asupra președintelui, ignorând progresul continuu al lui Le Pen. Ei erau convinși că o victorie a extremei drepte era puțin probabilă.

Lucrurile s-au accelerat între cele două tururi ale alegerilor legislative. De data aceasta, nume mari din coaliția prezidențială au comparat NUPES cu RN, vorbind despre noțiunea vagă de „extreme” și nu au reușit să dea instrucțiuni de vot sistematice împotriva partidului de extremă dreapta. Procedând astfel, au banalizat RN, punându-l pe picior de egalitate cu alianța stângii.

La rândul ei, stânga a subestimat valul Le Pen. Limitându-se la sloganul „nici un vot pentru extrema dreaptă”, NUPES, și în special La France Insoumise (Franța Nesupusă, stânga populistă, partidul principal al NUPES, n.r.), nu au fost suficient de explicite, lăsând oamenii să creadă că abținerea ar putea fi o soluție la problema RN. În ceea ce privește partenerii LFI (Verzii, Partidul Socialist și Partidul Comunist), care au respectat întotdeauna tradiția de a cere un vot împotriva extremei drepte, aceștia nu au putut, sau nu au vrut, să își facă auzită propria poziție.

Sursa foto: Facebook