G4Media.ro

Alegeri prezidențiale în Franța / Emmanuel Macron: „referendum asupra laicității și Europei”,…

foto: Emmanuel Macron Twitter/Marine Le Pen Twitter

Alegeri prezidențiale în Franța / Emmanuel Macron: „referendum asupra laicității și Europei”,  Marine Le Pen: „Macron sau Franța”

Campania electorală pentru cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Franța de duminică s-a încheiat, cu sondajele de opinie indicând un avantaj în medie de 9 – 10% în intențiile de vot pentru președintele în exercițiu Emmanuel Macron, 44 de ani (Republica în Mișcare – LREM, centru) în fața contra-candidatei sale Marine Le Pen, 53 de ani (Reunirea Națională – RN, dreapta populistă).

Scrutinul este o repetare în privința candidaților a celui de acum cinci ani, când Macron a câștigat cu 66% – 34%. Acum însă situația e cu totul alta – Macron are în urmă cinci ani de mandat prezidențial în care a avut de făcut față unor încercări fără precedent: protestele sociale ale “vestelor galbene”, pandemia de Coronavirus și recent războiul lansat de Rusia împotriva Ucrainei.

Le Pen și-a moderat discursul, abandonând promisiunea de ieșire din Uniunea Europeană și concentrându-se pe chestiuni sociale, încercând să apară ca o Mamă a Națiunii și o apărătoare a categoriilor defavorizate, deși adversarii săi și numeroși comentatori au acuzat-o că a făcut doar o schimbare de formă, că fondul discursului ei rămâne unul de extrema dreaptă.

Macron s-a clasat pe primul loc în turul 1 cu 27,84%, urmat de Le Pen cu 23,15% și Jean-Luc Melenchon (Franța Nesupusă – LFI, stânga populistă) cu 21,95%, ceea ce i-a determinat pe cei doi candidați rămași în cursă să vizeze cu predilecție alegătorii acestuia din urmă, în majoritate tineri și din categoriile defavorizate.

În singurul său miting de campanie dintre cele două tururi desfășurat la Marsilia, fieful lui Melenchon, Macron a vorbit aproape exclusiv despre ecologie și combaterea încălzirii globale, o temă de predilecție a lui Melenchon și o preocupare a multor tineri francezi.

Le Pen a insistat asupra unor politici economice aparent de stânga, cum ar fi reducerea TVA la 100 de produse de bază și păstrarea actuală a vârstei de pensionare, 60 – 62 de ani, față de planul lui Macron de a o mări progresiv până la 65 de ani.

Dezbaterea televizată de miercuri 21 aprilie, întinsă pe o durată de aproape trei ore, nu s-a încheiat cu un K.O. politic, deși Macron nu a ratat ocazia să-i reamintească lui Le Pen de apropierea sa din trecut față de președintele Rusiei, Vladimir Putin, de faptul că în 2014 a acceptat anexarea Crimeii și de creditul de 9 milioane de euro contractat de RN de la o bancă din Rusia.

Le Pen se arată o candidată patriotă, față de globalistul Macron, adeptul unei UE puternice în care Franța și Germania constituie motorul. Politicile propuse de Le Pen, cum ar fi preferința națională în domeniul locativ și al pieței muncii, ca și repatrierea aprobată prin referendum al politicii de imigrare contravin în mod clar tratatelor UE la care Franța este parte după cum a atras atenția Macron și nu numai el.

Președintele Macron a avertizat că propunerea lui Le Pen de a interzice portul vălului islamic în public va duce la război civil, fiind în plus o măsură inaplicabilă în practică. Le Pen l-a acuzat pe Macron de aroganță, un părere împărtășită de mulți francezi, mai ales în rândul electoratului lui Melenchon, unde un procent important intenționează să se abțină de la vot sau să voteze alb.

Dar indiferent de rezultatul votului de duminică, situația politică a Franței este departe de a fi clarificată. Pe 12 și 19 iunie vor avea loc alegerile pentru Adunarea Națională (desfășurate prin scrutin majoritar uninominal cu două tururi în 577 de circumscripții), unde fără o majoritate președintele Republicii, care altfel dispune de prerogative considerabile, unice pentru un șef de stat din UE, nu-și poate pune în aplicare programul.

Actuala situație politică, în care partidul pro-prezidențial, centrist, LREM, este flancat de două partide populiste, RN la dreapta și LFI la stânga, este fără precedent pe fondul prăbușirii partidelor clasice – Les Republicains (centru dreapta) și Partidul Socialist). Așa încât după turul 2 al prezidențialelor urmează practic tururile 3 și 4.

Scrutinul are loc duminică 24 aprilie în Franța, în departamentele de peste mări și în oficiile diplomatice ale Franței din străinătate. Urnele se închid la 19:00 ora locală, cu excepția marilor orașe unde se închid la ora 20:00, când va fi anunțat pe baza voturilor numărate până atunci câștigătorul alegerilor.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

9 comentarii

  1. Macron a avut timp 5 ani sa arate ce poate si a aratat.Suprimarea libertatii,vaccinare obligatorie,federalizarea UE etc.Poate e timpul sa schimbe macazul si incepand cu Franta sa redevenim independenti ,suverani si sa transformam UE dintr-o dictatura intr-o uniune de state suverane.Sa limitam puterile dictatoriale ale UE doar la libera circulatie a marfurilor si a cetatenilor europeni exclusiv.Restul e treaba fiecarui stat in parte

  2. Totul depinde de singurele alegeri care conteaza: legislativele (in iunie viitor) Nu conteaza presedintele, daca nu are parlamentul de partea sa. Oricine castiga maine, nu va face absolut nimic, daca in urma legislativelor, iese J-L Melenchon 😉

    Ca presedinte, doua variante:
    -Macron (social-democrat LREM/LR/PS/Modem)
    -Le Pen (stanga nationala, fostul program al partidului comunist francez, din vremea lui G Marchais)

    Dupa legislativele din iunie, trei variante:
    -social-democratia LREM-LR-PS-Modem
    -stanga nationala+dreapta conservatoare RN-Reconquete-DLF
    -stanga immigrationista LFI-PC-EELV

    Repet, singurele alegeri care conteaza (ptr francezi, in viata lor de zi cizi, sunt legislativele, ca si ptr romani, in Romania) Presedintele, nu are nici o putere in politica interna. Zero absolut, deoarece in a Va republica franceza, ca si in Romania dealtfel, politica interna, o face (doar) primul ministru, cu ajutorul parlamentului)

    • V-aș ruga să încetați cu dezinformările.

    • Nu e prima oară în aceste zile când individul face afirmații in contradicție cu realitatea și lipsite de sens. Am demonstrat pe larg de ce nu are dreptate și că susținerea cu așa zisa lipsă de putere a președintelui în Franța e falsă, nu mai reiau. Mă refer la două aspecte care arată că acest comentator nu cunoaște nici măcar cât de cât, acolo, politica in general și cu cea franceză, in particular, dar vorbește doar ca să se bage in seamă:
      1. Le Pen nu are nicio legătură cu stânga așa numită națională, deși stânga, dacă e națională, nu mai e stânga.
      2.LR n-are treabă cu social democrația.
      Despre restul fabulațiilor și combinațiilor fanteziste, nici n-are rost să ne mai pierdem vremea sa discutam

  3. N-ai inteles nimic din sistemul francez, asa ca iti spun eu cum sta treaba.
    1. Le pen nu e stanga nationala (?) ci extreme dreapta
    2. Melenchon e extrema stanga
    3. Presedintele are o putere/influenta uriasa, la fel ca in USA. Practic presedintele e cel care stabileste politicile, propune legi etc, guvernul e chiar guvernul „lui” avand doar rolul sa execute programul/politicile presedintelui. Daca ai fi urmarit debat-ul, ai fi vazut la ce nivel de detalii pot intra candidatii, deoarece nu au un rol decorativ ca in RO.

    E adevarat ca daca primul ministru nu este din acelasi partid ca presedintele vor fi sicane fiecare urmarind alte obiective, ca insa tot presedintele e cel care hotaraste directia si poate schimba PM-ul oricand.

    • E discutabil dacă Marine Le Pen (mai) este extrema dreaptă, dar Jean Luc Melenchon în mod cert nu e extrema stângă, ci stânga populistă. Candidați extremei stângi au fost Nathalie Arthaud și Philippe Poutou, iar candidatul extremei drepte a fost Eric Zemmour. Constituția Franței acordă prerogative considerabile președintelui Franței, iar practica a confirmat aceste prerogative, făcând din apărare și politica externă un domeniu rezervat.
      În perioadele de coabitare – Mitterrand – Chirac (1986 – 1988), Mitterand – Balladur (1993 – 1995) și Chirac – Jospin (1997 – 2002) președintele nu a avut libertate de acțiune în domeniul politicii interne, ci numai libertate de frânare – refuzul lui Mitterrand de a semna ordonanțele privind modificarea legii electorale (1986), dar nu i s-au putut impune numiri în serviciul public și a continuat să reprezinte Franța pe plan internațional în primul rând la summit-urile UE. Prim ministrul Franței, cu excepția perioadelor de coabitare, nu este mai mult decât un șef de cabinet al președintelui Republicii, mai ales că președintele prezidează toate ședințele de cabinet care au loc în fiecare miercuri la Palatul Elysee

  4. Deci presedintele are puterea sa tina Rusia aproape(huooo) sau sa o zvarle cat colo.La acest scrutin,la multi francezi le va veni in minte razboaiele Frantei.