Alegeri prezidențiale Franța: Poate câștiga Marine Le Pen? Mai este ea o candidată de extrema dreaptă sau a evoluat către dreapta populistă?

Candidata partidului Reunirea Națională (RN) a urcat lent în ultima lună, dar constant, în sondajele de opinie ajungând la 22%, cu 5 puncte procentuale în urma președintelui Emmanuel Macron (Republica în Mișcare -LREM, centru), în intențiile de vot pentru primul tur de scrutin care va avea loc duminică 10 aprilie.

Sondajele pentru turul 2 îi dau intenții de vot de 47%, față de 34% cât a obținut Le Pen în 2017 când Macron a devenit președinte.

Aceste sondaje au provocat îngrijorare, dacă nu chiar panică în tabăra prezidențială. Macron a avertizat la mitingul său de sâmbătă din sala La Defense din suburbia Parisului că sondajele, care până acum l-au dat toate câștigător, nu trebuie să creeze impresia că Le Pen nu poate câștiga. Același lucru l-a spus și Edouard Philippe, primul premier al lui Macron din perioada 2017 – 2020.

Contracandidații lui Le Pen situați la centru sau stânga, în frunte cu Macron, spun că Le Pen nu s-a schimbat, că sub aparența unei noi moderații, are același discurs de extrema dreaptă, xenofob și rasist. Dar cât de adevărate sunt aceste acuzații?

Programul electoral al lui Le Pen, prezentat în condiții grafice excelente, insistă chiar din primele pagini asupra “prezervării poporului francez de scufundarea migratorie”. În acest sens candidata RN prevede convocarea unui referendum în vederea modificării Constituției pentru ca politica imigrației să fie numai de competența statului francez și nu a unui organism supra-național, adică a Uniunii Europene.

De asemenea, Le Pen consacră câteva paragrafe combaterii fenomenului islamist în Franța, care potrivit ei a luat amploare în absența atitudinii ferme a statului. Aceasta este una dintre liniile de forță ale programului ei.

Programul prevede și teme mai vechi, cum ar crearea unei Alianțe Europene a Națiunilor care să înlocuiască treptat Uniunea Europeană, retragerea Franței din comandamentul integrat NATO sau o politică de securitate și penală mai aspră.

În domeniul economiei Le Pen menționează “localismul și patriotismul economic” ca principii de reorientare, școala care trebuie să redevină “creuzetul integrării în țara noastră”, dar și protecția persoanelor cu dizabilități.

Marine Le Pen este un lider diferit al RN, față de tatăl ei, Jean Marie Le Pen, care a condus partidul, numit Frontul Național, până în 2010. Nu mai folosește limbajul abraziv, adeseori provocator al tatălui ei și pare mult mai interesată de chestiunile sociale, fără a abandona temele identitare. Înseamnă aceasta că ea nu mai este o exponentă a extremei drepte, așa cum în mod clar era tatăl ei?

“Marine Le Pen nu bifează anumite criterii care ar include-o în categoria extremei drepte. În special cel al antisemitismului. Dar din ce în ce mai multe partide de extremă dreapta nu mai au această dimensiune: Geert Wilders din Olanda nu este antisemit, nici partidele nordice de extremă dreapta nu sunt antisemite. Nu există nicio punere sub semnul întrebării a genocidului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe care o putem găsi la Jean-Marie Le Pen”, spune politologul Yves-Jean Camus, co-autor împreună cu Nicolas Lebourg al cărții Dreapta Extremă în Europa.

“Ascensiunea islamului radical a făcut ca multe discursuri să evolueze. Pe de altă parte, concepția unei societăți închise, concepția organicistă a societății, viziunea autoritară a puterii și opoziția față de o societate multiculturală rămân fundamentale și persistă. Dar toate acestea sunt foarte fluide. Nu trebuie să ne imaginăm că ne aflăm în categoria extremei drepte pentru totdeauna. Partidele evoluează. Dacă înțelegem extrema dreaptă ca neofascism sau neonazism, nu mai există nicăieri. Partidul Zori Aurii din Grecia este cel mai recent exemplu. Ceea ce mă frapează este capacitatea tuturor partidelor radicale de dreapta de a se adapta la politica modernă, la tehnologie, la comunicare, etc.”, este de părere Camus într-un interviu cu atlantico.

Este clar că Le Pen are toate șansele să intre în turul 2 cu Macron pe 24 aprilie și că un astfel de scrutin ar fi mult mai strâns decât cel din 2017. Dinamica politică din turul 2 este însă total diferită, ca și retorica de campanie. Le Pen se poate baza pe un report favorabil de voturi din partea lui Eric Zemmour (Recucerire, extrema dreaptă) cu intenții de vot de 10% și poate chiar din partea votanților lui Jean-Luc Melenchon (Uniunea Populară, stânga populistă), creditat cu 14 – 15%, deși acesta este un adversar declarat.

Dar pentru turul al doilea este foarte probabil să reapară din partea lui Macron apelul la “frontul republican”, dintre stânga și dreapta clasică, pentru a face baraj extremei drepte.

Și este foarte probabil că vor apărea acuzații împotriva candidatei RN de legături cu regimul lui Vladimir Putin în Rusia. De altfel, într-o emisiune a canalului public France 2 Le Pen a declarat săptămâna trecută că Vladimir Putin „poate redeveni un aliat al Franței” dacă se termină războiul din Ucraina.

Dar chiar dacă Le Pen câștigă alegerile prezidențiale, ea va avea nevoie de o victorie în alegerile parlamentare care vor urma. Va fi mult mai greu, dacă nu chiar imposibil, pentru RN să câștige o majoritate absolută a celor 577 de mandate ale Adunării Naționale în condițiile scrutinului majoritar uninominal cu două tururi. (foto: Marine Le Pen / Facebook)

Citiți și

Alegeri prezidențiale Franța: Favoritul Emmanuel Macron a început să dea semnale de îngrijorare. Diferența în sondaje față de candidata extremei drepte, Marine Le Pen, s-a redus considerabil de la începutul campaniei electorale