Alegerile federale anticipate din Germania: care sunt principalele teme ale dezbaterii publice

În Germania vor avea loc duminică alegeri parlamentare. Acesta este un scrutin important nu numai pentru prima economie europeană, ci și pentru întreaga UE și Vechiul Continent, inclusiv Ucraina. EU News face o prezentare generală a principalelor teme ale dezbaterii publice și ale campaniei electorale pentru a înțelege ce îi îngrijorează pe germani și ce îi va motiva să meargă la urne.

Migrația și securitatea

În ultimele luni, problema imigrației a ajuns în topul preocupărilor alegătorilor. După o serie de atacuri teroriste mortale (trei din decembrie anul trecut, la Magdeburg, Aschaffenburg și Munchen), mulți actori politici au făcut din acest subiect o problemă de securitate. Pe această temă, pozițiile tuturor partidelor s-au înăsprit.

Uniunea Creștin-Democrată/Uniunea Creștin-Socială – formată din CDU, condusă de Friedrich Merz, și ramura sa bavareză, CSU, a lui Markus Söder – dorește o înăsprire a imigrației ilegale care să treacă și printr-o înăsprire a politicii de azil și prin consolidarea controalelor la frontierele naționale. Ei au încercat să determine Bundestag-ul (camera inferioară a parlamentului federal) să aprobe o serie de măsuri restrictive pe această temă, jucând mână în mână cu extrema dreaptă Alianța pentru Germania (AfD), dar în cele din urmă au eșuat. Uniunea favorizează extinderea rețelei de supraveghere video în spațiile publice și introducerea sistemelor de recunoaștere facială (de exemplu, în gări și aeroporturi).

Partidul Social Democrat (SPD), al cancelarului demisionar Olaf Scholz, a promis să accelereze procedurile de azil pentru refugiați, să lucreze la acorduri cuprinzătoare pentru a stimula imigrația economică și să faciliteze repatrierile celor care nu se califică pentru protecție internațională în Germania.

Verzii au o poziție similară. Pe de o parte, ecologiștii se angajează să apere dreptul la azil și să onoreze angajamentele Berlinului în temeiul legislației UE și internaționale. Pe de altă parte, ei se opun repatrierilor în zonele de război sau de criză, la fel cum se opun externalizării procedurilor de azil în țările din afara UE (așa cum a încercat Italia cu CPR-urile din Albania).

Pentru dreapta nativistă și xenofobă AfD, condusă de Alice Weidel și Tino Chrupalla, ar trebui reintroduse controalele permanente la frontierele germane (în contradicție flagrantă cu normele Schengen) și ar trebui legalizate refulările (în contradicție cu dreptul internațional). În ceea ce privește securitatea, AfD este în favoarea detenției preventive, dar se opune supravegherii video extinse în locurile publice.

Partidul Liber Democrat (FDP), condus de fostul ministru al finanțelor, Christian Lindner, se opune supravegherii în locurile publice, precum și supravegherii online și pe platformele sociale, fiind în același timp de acord cu o reprimare a imigrației ilegale.

Stânga radicală Die Linke (lideră Ines Schwerdnter) propune o reformă profundă a gestionării de către stat a fluxurilor migratorii, creând, printre altele, un minister specializat. Liberalizarea politicii privind vizele, finanțarea municipalităților „primitoare”, revizuirea legii cetățeniei (inclusiv introducerea ius soli – dreptul solului), oprirea repatrierilor și legalizarea migranților ilegali sunt câteva dintre propunerile privind migrația.

Roș-negrii din BSW, alianța condusă de Sahra Wagenknecht (stea în ascensiune a așa-numitei „stângi conservatoare” din Germania, care a ieșit direct din Linke), adoptă în schimb o poziție mai șovinistă, nu departe de cea a AfD.

Economia și costul vieții

O altă temă majoră de campanie este starea (în deteriorare rapidă) a economiei naționale, care se află în recesiune de mai bine de doi ani. Întreprinderile sunt pe picior de război, cerând reduceri de impozite și reducerea costurilor energetice și birocratice, în timp ce șomajul crește în țară, iar investițiile străine scad.

Modelul economic al Germaniei, care i-a asigurat un succes solid în ultimele decenii, se baza pe importurile de materii prime și energie ieftine și pe exporturile de produse valoroase prelucrate de industrie, de care depinde aproximativ un sfert din PIB. Cu toate acestea, recesiunile economice din ultimii ani (de la suspendarea comerțului internațional în timpul COVID-19 la criza energetică și spirala inflaționistă care a urmat războiului din Ucraina) au făcut sistemul nesustenabil. Exacerbarea situației este dată de tarifele comerciale pe care le amenință Donald Trump.

Toate acestea au dus la o creștere generalizată a costului vieții, de care suferă în special generația tânără. De fapt, aceștia abandonează partidele tradiționale și acordă o atenție sporită formațiunilor percepute ca antisistem, începând cu AfD și Linke.

Coloana vertebrală a puterii economice a Germaniei, industria auto, se află de ceva timp în criză (la fel ca întregul sector auto de pe Bătrânul Continent). După ce, din punct de vedere istoric, a fost motorul creșterii economice, aceasta trage acum întreaga țară în prăpastie, pe măsură ce concurența chineză inundă piața europeană cu vehicule electrice de bună calitate, cu costuri de producție incomparabil mai mici datorită subvențiilor guvernamentale generoase.

Dimpotrivă, în ultimii ani, întreprinderile germane au trebuit să suporte costuri intensive pentru electrificare. Acesta este motivul pentru care multe dintre ele se opun temutei reveniri asupra stopării motorului endotermic în 2035 (dorită de CDU/CSU, AfD și BSW, dar respinsă de SPD, Verzi și Stânga), deoarece ar arunca în aer planificarea lor pe termen mediu și lung.

Merz intenționează să rupă dependența de China, printre altele, descurajând producătorii germani de automobile să investească și să se relocheze în țara asiatică (excluzând noi salvări cu bani publici). În același timp, CDU dorește scăderea impozitului pe profit și reducerea costurilor energetice. Printre propunerile SPD se numără o nouă fază a investițiilor publice, inclusiv în zonele rurale tradițional industriale.

Finanțele publice

Una dintre cele mai ingrate sarcini ale noului guvern german va fi să închidă gaura bugetară de aproximativ 25 de miliarde de euro din visteria statului, sursa colapsului „coaliției Semafor – SPD/Verzi/FDP” a lui Scholz, care a lăsat Germania fără un buget pentru anul în curs.

Problema este că constituția Germaniei consacră principiul rectitudinii fiscale, care impune efectiv un plafon anual al datoriei Berlinului, stabilind limita de împrumut la 0,35 % din PIB (cu excepția situațiilor de urgență). Cu toate acestea, având în vedere creșterea spectaculoasă a cheltuielilor pentru apărare și tranzițiile ecologice și digitale, veniturile fiscale nu mai sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile.

CDU/CSU și FDP consideră inviolabilă sacralitatea limitării datoriei publice. Merz intenționează să reducă subvențiile și birocrația, revizuind în același timp cheltuielile sociale prin reducerea impozitului pe venit. El nu vorbește despre reducerea pensiilor, dar are în vedere un plan de stimulare pentru cei care doresc să continue să lucreze după vârsta de pensionare. Cu toate acestea, potrivit diferitelor estimări, chiar și aceste propuneri ar costa cel puțin 90 de miliarde.

În schimb, SPD și Verzii fac presiuni pentru o reformă a dispozițiilor constituționale pentru a „moderniza” normele privind cheltuielile statului. Într-o întorsătură istorică fără precedent, reforma constrângerilor bugetare ar părea chiar să fie susținută de o majoritate absolută a alegătorilor germani.

SPD nu intenționează să reformeze sistemul de pensii, dar ar dori să majoreze salariul minim pe economie și să introducă o taxă pe capital pentru super-bogați, la fel ca Verzii. Ecologiștii propun noi subvenții pentru mașinile electrice și un „fond al cetățenilor” pentru garantarea pensiilor. Impozitele pentru segmentul cel mai bogat al populației sunt, de asemenea, un cal de bătaie pentru Linke, care, pe lângă creșterea salariului minim și a pensiilor, solicită și o taxă pe moștenire pentru averile mari.

Pentru Scholz, impunerea unui plafon de 60 % din PIB la datoria publică este contraproductivă, având în vedere că toate economiile G7 depășesc deja 100 %. Cancelarul a deschis, de asemenea, ușa revizuirii constrângerilor bugetare ale UE, susținând decuplarea investițiilor în apărare de la calcularea raportului deficit/PIB pentru a se apropia de obiectivele de cheltuieli ale NATO (în prezent de 2 %, dar care urmează să crească în viitorul apropiat).

FDP, ca și CDU, solicită revizuirea sistemului de pensii, reducerea poverii fiscale asupra întreprinderilor și reducerea structurii birocratice. Cheltuielile sociale, spun ei, ar trebui reorientate de la subvențiile pentru ocuparea forței de muncă către stimulente pentru angajare. În ceea ce privește securitatea socială, AfD militează pentru ca cetățenii străini să fie eligibili numai după ce au lucrat în Germania timp de cel puțin 10 ani.

Ucraina și apărarea

Finanțele publice germane au fost, de asemenea, puse sub presiune de creșterea cheltuielilor pentru apărare, o caracteristică a acestei etape istorice. La scurt timp după invazia rusească din februarie 2022, Bundestagul a aprobat introducerea unui fond special de 100 de miliarde de euro (finanțat prin împrumuturi) pentru modernizarea armatei germane (Bundeswehr), din care să se tragă, de asemenea, pentru a furniza ajutor militar Ucrainei.

În 2024, acest fond masiv a injectat 20 de miliarde în bugetul apărării, ridicându-l la aproximativ 72 de miliarde (o cifră care crește la peste 90 de miliarde dacă se ia în considerare și ajutorul pentru Kiev). În acest fel, Berlinul a atins pentru prima dată obiectivul de 2% stabilit de alianță, însă menținerea acestuia ar necesita aproape 30 de miliarde suplimentare pe an.

Aducerea cheltuielilor de apărare la un procent și mai mare din PIB (cu investiții anuale de ordinul a 80 de miliarde) este un obiectiv al CDU/CSU, care se declară în favoarea continuării sprijinului pentru Ucraina. Într-adevăr, creșterea cheltuielilor militare și menținerea sprijinului pentru rezistența Kievului sunt puncte comune cu SPD și Verzii. Principalul candidat al Verzilor, vicecancelarul demisionar Robert Habeck, declară că dorește să aloce 3,5% din PIB pentru apărare, obținând resursele necesare prin împrumuturi. Pe frontul taberei „nu” trimiterii de arme Ucrainei se află însă Linke, AfD și BSW.

Relațiile externe

În timp ce majoritatea forțelor politice germane nu pun la îndoială apartenența euro-atlantică a Germaniei, mai multe critici vin de la capetele opuse ale spectrului. AfD ar dori să abandoneze UE și moneda unică, în timp ce Linke și BSW critică profund rolul Berlinului în NATO. Partidul lui Weidel militează pentru o apropiere de Moscova și renunțarea la sancțiuni, la fel ca și roș-negrii lui Wagenknecht. Toate aceste trei formațiuni împărtășesc o platformă de antiamericanism accentuat.

CDU/CSU rămâne pro-Israel (declarându-se în același timp în favoarea unei soluții cu două state), încadrând în același timp relațiile cu Beijingul într-un cadru de „concurență sistemică”: menținerea unor legături economice strânse, dar reducerea dependențelor strategice. SPD susține, de asemenea, o abordare similară față de China.

Climă și mediu

Tranziția ecologică a devenit un subiect destul de controversat în Germania. Pe de o parte, măsurile luate de guvernul demisionar (mai ales reglementările privind pompele de căldură, dorite chiar de Habeck) au provocat o reacție publică puternică, atât din partea întreprinderilor, cât și din partea segmentelor mai puțin protejate ale populației.

Pe de altă parte, necesitatea de a răspunde agresiunii Rusiei asupra Ucrainei (în special după ce Curtea Constituțională a deschis o gaură de 60 de miliarde în bugetul de stat) a făcut ca obiectivele climatice să scadă pe scara priorităților. Înșiși Verzii și-au coborât ținta de la cerințele maximaliste cu care au obținut un rezultat excelent în alegerile din 2021.

Merz numește turbinele eoliene un „ghimpe în carne”, în timp ce CDU/CSU mizează pe energia nucleară, chiar dacă cercetarea a stagnat timp de decenii. Producția de energie electrică din surse regenerabile (solară și eoliană) a reprezentat peste jumătate din total în 2024. Ultima centrală atomică din Germania a fost dezafectată în 2023, conform deciziilor luate de ultimul cancelar creștin-democrat, Angela Merkel. Planurile CDU/CSU nu includ reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 65 % până în 2030.

Scholz a pledat, de asemenea, pentru creșterea importurilor de petrol și gaze naturale lichefiate din Statele Unite pentru a reduce costurile energetice în creștere. La rândul său, AfD neagă cauzalitatea umană a schimbărilor climatice, sprijină crearea de noi centrale pe cărbune și centrale nucleare și își propune să reia importurile de gaze naturale rusești.