Alegeți-mă prim ministru: schimbarea paradigmei politice din Franța în scrutinul legislativ anticipat?

Prim ministrul în exercițiu al Franței, Gabriel Attal (34 de ani), a făcut un apel către electorat să-l aleagă premier încă din primul tur de scrutin programat pentru 30 iunie. În fapt, alegătorii sunt chemați la urne să voteze în fiecare din cele 577 de circumscripții candidații la funcția de deputat în Adunarea Națională.

Premierul Franței este numit de președintele Republicii care are această prerogativă exclusivă. Firește că șeful statului trebuie să țină cont de structura politică a Adunării Naționale, dar nimeni nu-i poate impune o anume persoană care să ocupe Palatul Matignon, sediul parizian al premierilor Franței.

Dar dacă Attal face astfel de declarații, este clar că el are aprobarea președintelui Emmanuel Macron, fiind astfel candidatul confederației centriste pro-prezidențiale Ensemble (Împreună) la postul de prim ministru.

Premierul Attal nu este primul care și-a declarat candidatura la acest post. Primul a fost președintele partidului Reunirea Națională (RN, dreapta populistă), Jordan Bardella (28 de ani), care a condus lista RN în alegerile europarlamentare din 9 iunie, în care s-a clasat pe primul loc cu 31,3%.

La stânga, Jean-Luc Melenchon (72 de ani) s-a declarat pregătit să preia funcția de prim ministru din partea Noului Front Popular (NFP), alianța dintre Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală),  Partidul Socialist (PSF), Verzii (EELV) și Partidul Comunist (PCF), fără ca cineva să-l desemneze candidat. În fapt Melenchon, fost lider al LFI și candidat la președinție de trei ori, este cel care a lansat în 2022 înaintea alegerilor legislative sloganul: “Alegeți-mă prim ministru!”.

Recent a apărut chiar ideea unei dezbateri televizate între Attal, Bardella și Melenchon. Ziarul Le Parisien a avansat chiar data unei astfel de posibile dezbateri difuzată în comun pe canalele TF1 și France 2: 24 iunie. Attal s-a declarat deja favorabil, Bardella nu a reacționat, iar Melenchon, a respins ideea: “Aș dori să mulțumesc TF1 și France 2 pentru invitația la dezbaterile cu Attal și Bardella. #NFP nu și-a desemnat deocamdată candidatul la funcția de prim-ministru. Prin urmare, este la latitudinea liderilor principalelor partide din coaliția noastră să meargă la acest tip de dezbatere.”

În cea de-a Cincea Republică Franceză, înființată de Charles de Gaulle în 1958, funcția de prim ministru este una subordonată președintelui Republicii care are prerogative extrem de largi, înscrise în Constituție sau dobândite prin practica exercitării puterii.

Regimul constituțional al celei de-a Cincea Republici a fost numit de Francois Mitterand “lovitura de stat permanentă” într-un eseu publicat în 1964 (ceea ce nu l-a împiedicat să uzeze sau chiar să abuzeze în calitate de președinte între 1981 și 1995 de aceste prerogative) , politologul Maurice Duverger l-a numit “monarhie republicană”, iar Melenchon l-a calificat în 2017 drept “monarhie prezidențială”.

Circumstanțele politice însă sunt fără precedent în cea de-a Cincea Republică. Dezavuat în scrutinul europarlamentar, președintele Macron, deja privat de majoritate absolută în vechiul parlament, a decis să dizolve Adunarea Națională spre surprinderea clasei politice. El nu mai are dreptul să candideze pentru un nou mandat în 2027 și prin această manevră încearcă să tulbure apele politice și să încerce frânarea ascensiunii politice a RN.

Cele mai recente sondaje plasează RN în frunte cu 33 – 35% din intențiile de vot în primul tur de scrutin, NFP cu 26 – 29% și Ensemble cu 20 – 22%. Compoziția finală a Adunării Naționale este incertă, dat fiind că deputații sunt aleși prin scrutin majoritar uninominal cu două tururi, al doilea tur desfășurându-se pe 7 iulie. Deocamdată proiecțiile nu dau o majoritate absolută de minimum 289 de mandate pentru niciunul dintre cele trei blocuri, proiecția maximă fiind de 280 de mandate pentru RN.

Bardella a spus că nu va accepta postul de prim ministru fără o majoritate absolută în Adunarea Națională și un parlament fără majoritate, cu trei blocuri care se exclud reciproc ar fi o premieră absolută în ultimii 65 de ani, timp în care nu a existat niciodată un guvern de coaliție stânga – dreapta.

În istoria celei de-a Cincea Republici au existat doar trei perioade, 1986 – 1988, 1993 – 1995 și 1997 – 2002 de coabitare între un președinte și un prim ministru de culori politice diferite, dar de fiecare dată premierul a dispus de o majoritate în Adunarea Națională, ceea ce a dus la o parlamentarizare temporară a regimului.

Scrutinul din 30 iunie și 7 iulie va testa prin rezultatele sale până la distrugere regimul Celei de-a Cincea Republici. Așa încât sloganul “Alegeți-mă prim ministru” poate fi prevestitor de o schimbare a paradigmei politice în monarhia republicană franceză sau poate doar un foc de paie ca în trecut.