Alertă de rujeolă, val de cazuri în SUA și Europa / ”Devine o boală globală” / Medic: ”Kennedy, actualul ministru american al Sănătății a făcut propagandă anti-vaccinare împotriva rujeolei. Care a fost rezultatul? A izbucnit o epidemie”

Rujeola este o boală înfricoșătoare acum. Nu a fost ca acum mult timp, când copiii erau plini de pete roșii și boala era tratată ca o parte inevitabilă a maturizării. Acum, virusul se răspândește rapid, din SUA în Europa, unde ultimele cifre arată o imagine mai puțin liniștitoare: în 2024, au fost raportate 127.350 de cazuri în regiunea europeană OMS (Organizația Mondială a Sănătății), de două ori mai multe decât în 2023 și cel mai mare număr din 1997, relatează La Reppublica.

O situație, cea a contagiunilor de rujeolă, dar nu numai, care a provocat o reacție puternică din partea a patru academicieni italieni: Alberto Mantovani, Guido Forni, Giuseppe Ippolito și Rino Rappuoli, autori ai unui apel pentru „promovarea unei campanii de sensibilizare privind beneficiile vaccinurilor și importanța cercetării în acest domeniu”.

Dar de ce ar trebui să ne sperie acum rujeola? Forni, fost profesor de imunologie la Universitatea din Torino, răspunde: „Ar trebui să ne temem de ea, deoarece statistic este o boală mult mai răspândită. Acest lucru se datorează și neîncrederii în vaccinuri. Ea devine o boală globală”.

În SUA, Texasul se confruntă cu o epidemie greu de stăpânit și, potrivit datelor Centrului pentru controlul și prevenirea bolilor (Cdc), numărul total de cazuri a crescut cu o treime în ultima săptămână. Ca să nu mai vorbim de faptul că rujeola a provocat deja două decese (un băiat de 6 ani în Texas și un adult în New Mexico, acesta din urmă nefiind încă confirmat oficial).

De la începutul anului, au fost raportate 222 de cazuri de rujeolă în 12 state diferite: 79% la copii și tineri sub 19 ani; 94% dintre aceștia erau nevaccinați, 4% vaccinați cu o singură doză. Iar 38 au necesitat spitalizare. Numai în Texas, epicentrul epidemiei, au fost raportate 198 la 7 martie, cu 39 mai multe decât la ultima actualizare din 4 martie.

Dar nici Europa nu este liniștită din acest punct de vedere, în acest moment. În 2024, 127.350 de cazuri de rujeolă au fost raportate în Regiunea Europeană a OMS, de două ori mai multe decât în 2023. Acest lucru reiese dintr-o analiză realizată de OMS și Unicef.

Copiii sub cinci ani reprezintă mai mult de 40% din cazurile raportate în regiune, care include 53 de țări din Europa și Asia Centrală. Mai mult de jumătate dintre cazuri au necesitat spitalizare și au fost raportate în total 38 de decese.

Cazurile de rujeolă din regiunea europeană au scăzut în general din 1997, când au fost raportate aproximativ 216.000, atingând un minim de 4.440 de cazuri în 2016. Cu toate acestea, 2018 și 2019 au înregistrat o recrudescență, cu 89.000 și, respectiv, 106.000 de cazuri raportate în cei doi ani. În urma unei încetiniri a acoperirii vaccinării în timpul pandemiei Covid, infecțiile au crescut din nou semnificativ în 2023 și 2024. În multe țări, ratele de vaccinare nu au revenit încă la nivelurile anterioare pandemiei, crescând astfel riscul de epidemii.

Acesta este peisajul cu care ne confruntăm: o boală care a fost anterior sub radar și care iese acum la iveală cu precădere. Atât de mult încât ne înspăimântă.

Forni explică faptul că rujeola „era pe punctul de a fi eradicată în SUA, când s-a întâmplat ceva care a inversat tendința: problemele religioase și comunitățile care nu s-au vaccinat au generat o epidemie, care a dus la primul deces”.

El continuă: „Tot atitudinea socială este cea care răspândește viruși precum rujeola. Un exemplu: Robert Kennedy, actualul ministru american al Sănătății, plecase în insulele Samoa pentru a face propagandă anti-vaccinare împotriva rujeolei. Care a fost rezultatul? A izbucnit o epidemie, iar mai multe persoane au fost internate la terapie intensivă. Este aproape matematic: dacă există mișcări anti-vaccinare, din diverse motive apare o epidemie locală”.

Dar de ce înainte, când rujeola era de asemenea foarte contagioasă, nu era atât de îngrijorătoare, chiar dacă oamenii nu se vaccinau?

„În trecut, vaccinurile nu aduceau un profit mare. Înainte de pandemie nu era o lume strălucită. Exista un interes relativ în dezvoltarea acestora: dacă statul promova dezvoltarea unui vaccin, atunci companiile îl urmau, altfel nu. După pandemie, acest lucru a devenit o piață. Astfel, dezvoltarea unui vaccin împotriva rujeolei nu a prezentat niciun interes, ceea ce a întârziat răspândirea acesteia. În consecință, boala a fost mai puțin observată. Acum cunoaștem numărul de cazuri și urmările pe care le provoacă virusul, cum ar fi pneumonia și modificările majore ale sistemului imunitar”, explică Forni.

Academicianul califică drept „foarte îngrijorător sentimentul de suspiciune față de vaccinuri care se răspândește”.

„Un sentiment coroborat de diferite atitudini, nu numai politice, cum ar fi cea adoptată de Kennedy, dar și de guvernul italian, unde există ipoteze anti-vaccin. Problema constă în alegerea măsurii în care vaccinarea devine obligatorie, în reacția puternică pe care o poate crea în societate și în utilizarea tuturor mijloacelor posibile pentru a contracara ideea de a nu vaccina. Dar, dacă ne gândim bine, vaccinul are rolul de a preveni, nu de a vindeca. Prin urmare, acesta nu este evaluat ca fiind indispensabil până când cineva nu se îmbolnăvește”, spune Forni.

Repulsia față de vaccinuri poate fi pusă pe seama pandemiei Covid. Forni este convins: „Nu numai asta. Oamenii și-au dat seama și de altceva, care nu a facilitat protecția împotriva virușilor: vaccinurile nu au creat suficientă imunitate pentru a se asigura că nu se îmbolnăvesc din nou. Iar acest lucru este greu de înțeles pentru oameni. Trebuie să acceptăm că vaccinarea este menită să ne stimuleze sistemul imunitar pentru a lupta mai bine împotriva infecțiilor. Dar a avea o boală mai puțin gravă este totuși un lucru important și trebuie luat în considerare și faptul că riscurile vaccinării sunt reduse”.

”Am avut iluzia că vaccinarea ne va proteja pe viață’” continuă expertul. ”Ar trebui să-i facem pe oameni mai capabili să înțeleagă, mai ales să înțeleagă ce este un vaccin. Astăzi citim ‘vine serul împotriva rujeolei’, dar în realitate vorbim despre un vaccin care este un exercițiu, un antrenament al sistemului nostru imunitar, un ajutor pentru a lupta împotriva virusului”, explică specialistul.

Forni insistă: „Nu ar trebui să existe o luptă împotriva vaccinurilor, deoarece acestea sunt o modalitate simplă și puțin costisitoare de a ne antrena sistemul imunitar. În unele cazuri nu previne boala, în altele o face mai blândă și în foarte puține cazuri provoacă probleme”. El conchide: „Cum să depășim riscul epidemic? Singurul lucru este să ne vaccinăm, să punem deoparte suspiciunea față de vaccinuri, care nu este justificată. Dar este foarte greu de combătut”, spune academicianul.