Alexandru Florian, scrisoare deschisă pentru directorul bibliotecii din Brăila unde a fost omagiat ideologul mișcării legionare, Nae Ionescu: Celebrarea „Diavolului” nu își află locul printre valorile și bunele practici ale democrației

Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, i-a adresat joi o scrisoare deschisă directorului bibliotecii județene din Brăila, unde a fost omagiat ideologul mișcării legionare, Nae Ionescu. Florian îl califică pe Nae Ionescu drept ”persoană care s-a situat în elita extremei drepte din România” și arată că ”un astfel de eveniment nu poate fi organizat de către o instituție publică de cultură”.

Replica lui Alexandru Florian vine după ce manager al Bibliotecii Județene „Panait Istrati” se apărase public și spusese că „niciodată instituția nu a făcut apologia unor mişcări extremiste, rasiste sau xenofobe. (…) Au fost prezentate documente tipărite care nu au absolut nicio legătură cu propaganda mişcării legionare, având strict valoare documentară”.

Scrisoarea deschisă a lui Alexandru Florian:

Întrucât adresa nr. 539 din 18.03.2025 destinată Institutului „Elie Wiesel”, prin care motivați necesitatea unui eveniment memorial comemorativ public, destinat celui mai important ideolog al fascismului românesc, Nae Ionescu, a fost mai întâi plasată în spațiul public (pe rețele de socializare) și abia după 24 ore a poposit la registratura Institutului, vom apela, la rândul nostru, la un drept la replică distribuit public. Nu o facem din orgoliu instituțional, profesional sau personal, ci pentru că argumentele dvs. nu reușesc să se sincronizeze cu principiul: spațiul public și spiritul civic democratic nu reprezintă o tribună pentru publicitatea memoriei unei persoane care s-a situat în elita extremei drepte din România. Cu atât mai puțin, un astfel de eveniment nu poate fi organizat de către o instituție publică de cultură. Celebrarea „Diavolului”, cum l-a denumit Marta Petreu pe Nae Ionescu, nu își află locul printre valorile și bunele practici ale democrației.

Și aceasta pentru că, în contradicție cu cele ce se afirmă în scrisoarea dvs., realitatea istorică și simbolică este mai înnegurată.

1. Brăila un oraș multietnic cu multe sinagogi. Așa a fost. Și tocmai de aceea în interbelic, Brăila nu a fost ferită de mesaje sau manifestări antisemite. Unele dintre aceste sinagogi, în anii Holocaustului, au fost transformate în adăposturi pentru evrei refugiați din Polonia sau evacuați din localități din județ. Abuzurile din timpul Statului Național Legionar au însemnat la Brăila, printre altele, torturarea comercianților evrei care refuzau să semneze cedarea afacerii lor către legionari. Câteva luni mai târziu, regimul Antonescu a trimis bărbații evrei din Brăila, la fel ca-n multe alte orașe din România, în detașamente de muncă obligatorie. Știți oare că astăzi la Brăila, în memoria victimelor Holocaustului, există Piațeta „Arno Klarsfeld”, evreu originar din Brăila ucis la Auschwitz? Veți rămâne mirat de gradul deteriorării unui spațiu memorial dedicat exterminării evreilor, după cum puteți observa în fotografia alăturată. Un spațiu, căruia îi lipsește până și elementarul indicator rutier de informare urbană. Viceprimarul Brăilei din anii războiului, lipsit de aura intelectuală pe care a avut-o Nae Ionescu, are instinctul de a alerta comunitatea evreiască că autoritățile pregătesc ghetoizarea evreilor în zona cartierului Pisc. Iată cum aura sa umană a dus la abandonarea acelor planuri.

2. Cu excepția a două-trei nume, restul persoanelor enumerate care „au fost influențate de Nae Ionescu” s-au implicat și au scris în presa extremistă militantă din România interbelică. Mihail Sebastian, se cunoaște deja – există o întreagă literatură pe această temă – s-a despărțit de el odată cu publicarea romanului De două mii de ani.
3. Biblioteca județeană omagiază astăzi omul de litere, filosoful, eseistul etc. Dar Nae Ionescu nu a publicat nici măcar un volum care l-ar putea situa în turnul de fildeș al filosofiei românești. Filosoful „fără operă” este urcat pe un piedestal al posterității demne de urmat. Viziunea sa despre lume, așa cum remarcă o cercetătoare, are ca fundament teoria etno-ortodoxistă împletită cu organicism și colectivism, în care antisemitismul este un fenomen firesc, natural. În egală măsură a fost un antidemocrat convins. Pe lângă volumele deja existente în bibliotecă vă sugerăm, pentru un dialog fertil al ideilor, să achiziționați George Voicu, Mitul Nae Ionescu, editura ArsDocendi, București, 2000, Marta Petreu, Diavolul și ucenicul său, editura Polirom, Iași, 2009 sau Alexandru Florian, Ana Bărbulescu, Elita culturală și discursul antisemit interbelic, editura Polirom, Iași, 2022.
4. Brăila un oraș fără derapaje extremiste, iar bustul este din anii 90. Și aici, realitatea este nuanțată. În urmă cu ceva ani, bustul a fost pavoazat cu steagul Mișcării legionare. Astfel de permisivități și absența spiritului critic sau al celui civic democratic, că tot vorbește scrisoarea despre spiritualitate, au făcut ca astăzi, România să se afle sub un val puternic de extremism populist, pro rus, prolegionar anti UE și anti NATO. Personalitățile trecutului prezente în spațiul public ajung modele pentru cetățeni. Un bust dedicat unui astfel de personaj este recunoașterea absolută, și nu selectivă, a vieții publice a acestuia. Nu se poate ascunde sub bust responsabilitatea morală și politică a lui Nae Ionescu pentru evoluția criminală a celor pe care i-a inspirat ideologic. Nicio statuie publică nu poate fi selectivă. A admite că ridicarea unui bust elogiază doar profilul intelectual al unei personalități, înseamnă a ignora deliberat implicarea ei politică activă de partea fascismului românesc. Nu putem alege doar memoria care ne convine.
5. Pe site-ul instituției dumneavoastră, la capitolul „misiune” enunțați că aplicați „criteriul valorii publice”, care, printre altele, înseamnă și „combaterea discriminării și excluziunii sociale”. Alegerea de a promova un personaj care a făcut o misiune de credință din discriminare și excludere socială, pe criterii etnice și religioase, nu este oare în contradicție cu aceste valori?!
6. Vă trimitem un fragment ilustrativ din scrierile lui Nae Ionescu pe care l-am trimis în ianuarie 2025 autorităților județene, fără a primi vreun răspuns. În respectiva scrisoare am sugerat actualizarea critică a prezentărilor biografice ale lui Nae Ionescu în spațiile publice ale Muzeului Brăilei: […] Creștini și evrei, două corpuri străine unul altuia, care nu pot fuziona într-o sinteză, între care nu poate exista pace decât prin dispariția unuia din ele. Iuda suferă. De ce? Pentru că Iuda trăiește în mijlocul unor popoare pe care nu poate să nu le dușmănească, chiar dacă ar voi altfel; pentru că din momentul în care a refuzat să-l recunoască pe Hristos-Mesia, ancorându-se și mai departe – pe drept sau nedrept – în calitatea lui de popor ales, el e dator față de el însuși să-și împlinească funcțiunea care îi revine, aceea de dizolvant al valorilor creștine. (Nae Ionescu, „Prefață” la Mihail Sebastian, De două mii de ani).
7. Pentru a fi bine înțeleși, nu îl victimizăm sau excludem din instituțiile de cultură. Dar el trebuie studiat și analizat cu spiritul critic al intelectualului de astăzi, cercetând toate straturile lui biografice și istorice. Iată de ce, prin busturi și omagieri se pun doar pietrele de temelie pentru construcția idolilor. Nae Ionescu este departe a fi un model pentru România democrată de astăzi. Intenția noastră nu este de a vă deranja crezul, am vrut doar să oferim și o altă perspectivă mult mai fidelă față de valorile și principiile culturii democratice.