Alin Petrache, fiul controversatului afacerist care făcea parte din tripleta Bittner – Petrache – Cocoș, contestat puternic de lumea rugby-ului

După petiția lansată de mai mulți suporteri și jucători care cer demisia lui Alin Petrache de la șefia Federației Române de Rugby, a venit rândul fostului vicepreședinte Victor Istrate să ceară plecarea acestuia din fruntea federației.

Într-o scrisoare deschisă remisă G4Media.ro, Istrate îl acuză pe Petrache pentru colapsul în care a intrat acest sport.

Alin Petrache este fiul controversatului afacerist Adrian Petrache, membru al unei celebre triplete de afaceriști împreună cu Adrian Bittner și Dorin Cocoș (fostul soț al Elenei Udrea). Cei trei s-au remarcat în anii 2000 prin zeci de contracte uriașe cu statul în mandatul de premier al lui Adrian Năstase, dar au rămas cuplați la afaceri cu statul și în perioada următoare.

Alin Petrache s-a remarcat și ca gestionar al celei mai dezastruoase Olimpiade din istoria recentă a sportului românesc, cea de la Rio de Janeiro (2016), când el a fost președintele Comitetului Olimpic Român.

Scrisoarea integrală:

În an centenar, în preajma primelor sărbători cu adevărat triste din lunga istorie a rugbyului românesc, prin neparticiparea în premieră la Rugby World Cup 2019 (naționala noastră de rugby era singura echipă din sportul românesc care se calificase fără întrerupere la cea mai mare sărbătoare a rugbyului, Cupa Mondială), din motive bine știute de toată suflarea rugbistică – politica deliberată dusă în ultimii ani de către federația noastră de a naturaliza cu toptanul jucători străini, în loc de a crește și promova jucători români – este de fapt dezastrul care confirmă fără niciun dubiu lipsa oricăror strategii din partea actualei conduceri federale, în frunte cu președintele acesteia, Alin Petrache, de a stopa măcar regresul constant al rugbyului nostru.

În orice colț civilizat de lume, un asemenea eșec rușinos s-ar fi lăsat cu demisii în lanț, însă onoarea este o noțiune ce lipsește cu desăvârșire din vocabularul membrilor Biroului Federal și în special a d-lui Alin Petrache, nimeni altul decât odrasla mogulului imobiliar Adrian Petrache, unul din membrii trio-ului (Bittner, Cocoș, Petrache) de tristă amintire pentru bucureșteni și cel care a intrat pe ușa din dos în lotul echipei naționale, fiind impus ca și căpitan al echipei naționale de către cumătrul său, Octavian Morariu, prin schimbarea regulamentului, la cererea sa expresă anulându-se prevederea ca Biroul Federal să supervizeze în prealabil prin vot lotul lărgit de jucători.

Pentru a nu fi complici prin tăcere la distrugerea definitivă a ceea ce a mai rămas din rugbyul românesc, iată scrisoarea deschisă adresată opiniei publice de către mine, Victor Istrate, fost membru al Biroului Federal începând din 1985 și vicepreședinte al FRR în două mandate, mesajul cuprins în această scrisoare fiind asumat de foștii și actualii jucători internaționali.

După ultimele evenimente care au afectat iremediabil rugbyul românesc, în primul rând reputațional și apoi în plan sportiv, noi, foștii oficiali ai Federației Române de Rugby precum și foștii internaționali ai frunzei de stejar, din perioada de glorie când România a fost cu adevărat respectată peste hotare, în spiritul valorilor morale de onestitate și fair-play pe care acest sport formidabil le-a cultivat de la începuturile sale, dorim să informăm punctual opinia publică, lumea sportului și mai ales suporterii rugbyului din România, despre câteva din deciziile catastrofale pe care le-ați luat în ultimii ani și care au influențat negativ soarta rugbyului nostru, aducându-l practic în pragul falimentului și implicit al dispariției.

Înainte de toate, constatând indubitabil gravitatea faptelor FRR prin încălcarea regulamentelor sportive internaționale care au cauzat neparticiparea în premieră și într-o manieră rușinoasă a echipei noastre naționale la cel mai important eveniment rugbystic, Cupa Mondială, apreciem cu sinceritate justețea dar mai ales indulgența de care a dat dovadă forul mondial de la Dublin.

Această scrisoare, cu toate riscurile pe care ni le-am asumat, nu se dorește a fi decât o devoalare cât mai veridică a realității sumbre care ilustrează fără cosmetizări starea deplorabilă în care se află acest sport extraordinar care de-a lungul timpului a produs românilor momente de inegalabilă mândrie și imensă satisfacție.

Există un precept biblic care spune simplu “ferice de cei ce aleg calea cea îngustă și poarta cea strâmtă” (Evanghelia dupa Matei). Fără niciun scrupul, ați ales metoda cea mai ieftină și lejeră de a “importa” jucători de peste mări și țări, în loc de a construi, de a crește cu sârguință și a promova tinerii noștri români. “Ați sădit” inconștient în nisip, iar astăzi, culegem de peste tot, laolaltă cu voi, numai dezonoare.

Rugbyul românesc este astăzi în colaps întrucât, în locul oamenilor cu adevărat dedicați, fie ei tehnicieni/antrenori la toate categoriile de vârstă ori conducători de cluburi/federații, care înainte aveau drept unic scop creșterea performanțelor și implicit competitivitatea României pe plan internațional, avem actualmente la conducere doar oameni incompetenți care folosesc federația exclusiv în interesul lor, unul dintre aceștia afirmând cu ceva timp în urmă, referitor la guvernarea FRR: “Nu trebuie scăpată din mână această găină!”.

Din păcate pentru tot efortul imens depus de către generațiile de jucători și antrenori care au performat anterior și care au promovat acest sport unic cu mari străduințe începând cu anul 1914, efort recompensat de rezultate absolut extraordinare pe plan internațional, rugbyul nu a scăpat neatins de stigmatul incompetenței manageriale, îndeosebi la nivelul federației, adică tocmai al forului ce trebuie să aibă ca unic scop dezvoltarea rugbyului și apărarea intereselor sale.

Nu este nicio teorie savantă, succesul în sport, fie că ne referim la discipline individuale sau de echipă, a fost legat în ultimele decenii de respectarea cu responsabilitate, strictețe și mai ales competență a planificării, organizării și punerii în practică a principiilor dinainte gândite, adică de o metodică riguroasă.

Pe lângă capitalul de imagine consistent pe care-l câștigă țările în urma obținerii de performanțe sportive internaționale, astăzi este luată în calcul tot mai des și mai mult componenta comercială, federațiile/cluburile sportive câștigând din marketing și publicitate fondurile necesare dezvoltării. În plus, a devenit o cutumă, conducerea oricărei federații/club sportiv trebuie să acționeze de bună credință, în deplină transparență, informând scrupulos opinia publică și implicit suporterii asupra bugetului de venituri și cheltuieli și modului cum se utilizează fondurile avute la dispoziție.

Dumneavoastră domnilor actuali federali, conducători vremelnici ai rugbyului nostru oropsit, trebuie să pricepeți că în ultimii ani ați fost doar niște administratori de o incompetență desăvarșită, personaje total incapabile, ce ați distrus sistematic toată istoria noastră clădită cu atâtea sacrificii, ajungând astăzi în pragul FALIMENTUL RUGBYULUI ROMÂNESC.

Realizați câtă dezamăgire ați sădit în inimile foștilor internaționali cărora li s-a cântat imnul României pe tot mapamondul, doar cei care au plecat în lumea drepților scăpând de rușinea prezentului penibil?

Cunoscându-se susținerea financiară constantă pe care în ultimii ani federația internațională a oferit-o FRR pentru progresul rugbyului autohton, în mod normal sumele virate anual trebuiau cheltuite în cadrul unor programe de dezvoltare care să fie structurate corespunzator la nivel național. Acest lucru ar fi trebuit să se materializeze și să devină vizibil în teritoriu, prin creșterea numărului de jucători legitimați la toate categoriile de vârsta, cu preponderență în sectorul juvenil, a numărului de cluburi de rugby și implicit prin sporirea și diversificarea competițiilor la toate nivelurile.

Toți știm asta, numai actuala conducere a FRR nu, în această privință, situația este mai mult decât dramatică, iar datele pe care le avem la dispoziție ar trebui să vă înfățișeze cu maximă veridicitate starea disperată în care se găsește astăzi rugbyul din România (a se vedea Anexa atașată în final).

Pentru a ilustra cât mai sugestiv regresul constant al rugbyului românesc, dacă mai aveți un dram de cinste, trebuie să răspundeți cu toții, cu maximă franchețe, la următoarea întrebare: de ce înainte de a primi sprijin financiar din partea federației internaționale, România avea mult mai multe structuri rugbystice/cluburi și implicit jucători legitimați decât are în prezent, iar după ce a început să primească anual aceste fonduri de dezvoltare, performanțele noastre internaționale au fost tot mai slabe, FRR asistând impasibilă la diminuarea drastică și ireversibilă a numărului de cluburi precum și la reducerea brutală a numărului de jucători legitimați?!?!?

Unde se văd, prin ce s-au materializat “investițiile” din fondurile anuale primite de la World Rugby pentru dezvoltarea rugbyului la baza piramidei de selecție, adică la copii și juniori?

Rezultatele umilitoare “obținute” de către toate loturile naționale de juniori și tineret în cadrul competițiilor internaționale din ultimii ani, vin să întărească fără echivoc această tristă realitate, să întregească acest tablou sumbru ce pare invizibil din birourile federale, acest hău în care se află astăzi rugbyul din România. Ultima dovadă în acest sens o reprezintă prestațiile incalificabile ale loturilor naționale de sub 20 ani, care paradoxal, la ultimele turnee de calificare, două dintre ele găzduite chiar de România în 2017 și 2018, au făcut doar act de prezență pe teren. Încrederea suporterilor privind un viitor mai optimist al naționalei mari a dispărut în totalitate.

O însemnare dezolantă de la fața locului, în ultima zi a turneului  World Rugby U20 (9 septembrie 2018), găzduit la București: marcați după încă o rușine cu public a reprezentativei noastre – prin prestație și mai ales disproporția repetitivă a rezultatului final, am asistat înmărmuriți observând nota de amuzament afișată la premiere de către oficialii FRR și Rugby Europe (în persoana președintelui, nimeni altul decât Octav Morariu, fost președinte al FRR și COSR), personaje direct responsabile ale deplorabilei posturi în care se găsește astăzi rugbyul românesc. În aceeași notă de penibil s-au comportat și tinerii noștri jucători, zâmbind larg și participând cu mare zel la ședința foto, indiciu de necombătut că nu știu să se poarte față de puținul public extrem de dezamăgit prezent la stadion, dar mai ales că nu au avut parte de asistența adecvată pentru o atitudine demnă, cum se impunea după această deziluzie colectivă.

În spiritul respectului necondiționat pentru corectitudine și adevăr, actuala conducere FRR trebuie să–și asume neîntârziat administrarea dezastruoasă a rugbyului din ultimii ani, principalele cauze care au stat la baza declinului său, fiind în opinia noastră următoarele:

– minciuna generalizată ridicată la rang de lege, în privința realității catastrofale în care se găsește rugbyul, prin redactarea/publicarea de materiale complet fanteziste cu privire la numărul de jucători legitimați, trimise permanent fără lipsă de respect către forul internațional World Rugby;

– carierismul/tendința constantă a conducerii federale de la București de a obține prin intermediul rugbyului avantaje strict personale (obținerea de funcții în cadrul altor instituții ale statului), totul în detrimentul interesului comun de a sprijini dezvoltarea rugbyului, exemple elocvente în acest sens fiind cele ale fostului președinte Octavian Morariu, precum și ale actualului președinte, Alin Petrache;

– poziția extrem de vulnerabilă a actualului președinte al federației, cauzată de trecutul său absolut dezastruos la nivel de competențe în ceea ce inseamnă managementul sportiv (la ce bune atâtea masterate și doctorate?!?!), de amintit fiind rezultatele negative istorice de la ultima Olimpiadă – Rio 2016, episodul de-a dreptul penibil și ofensator pentru campionii noștri legat de echipamentul contrafăcut al delegației olimpice a României, demiterea sa intempestivă de la conducerea clubului sportiv al primăriei capitalei, CSM București, din motive bine știute și în fine, contribuția sa nocivă ce a dus la decăderea actuală a rugbyului nostru. Toți acești factori au slăbit și erodat permanent poziția internațională și capacitatea organizatorică în teritoriu a instituției federale, aceasta pierzându-și definitiv respectul în străinătate și ținuta de autoritate națională rugbystică decidentă;

– incompetența managerială generalizată la nivel administrativ cu repercusiuni drastice în plan sportiv, renunțarea la antrenorii cu experiență și angajarea unor tehnicieni fără pregătire adecvată sau inventarea funcțiilor pompoase de directori zonali de dezvoltare, în fapt o jenantă rețea de sinecuri făcută de FRR cu unicul scop de a controla votul cluburilor în teritoriu;

– proiectul fără nicio șansă de izbândă, pe care s-au cheltuit sume importante, numit cu emfază Academia de Rugby, prin care s-a formalizat și bagatelizat nepermis pregătirea profesională a viitorilor antrenori, falimentar de la bun început din moment ce aceia care au “frecventat” cursurile respective nu și-au găsit ulterior loc pe nicăieri în sistem;

– constituirea Centrelor Naționale de Juniori (CNJ-urile), spectaculoase doar prin titulatură, însă lipsite de exigențele adecvate de selecție și pregătire, mărturie stând tocmai numărul scăzut al participanților și nivelul sub orice critică al calității sportive a jucătorilor selectați la loturile naționale;

– proiectul demarat la nivel național privind rugbyul fără contact (rugby tag), practicat în școli, cu un insucces total, alt mijloc perfid de a masca penuria uriașă de copii practicanți.

Minciuna generalizată utilizată permanent în ultimii ani cu scopul clar de a ascunde pe cât posibil situația deplorabilă în care se găsește rugbyul autohton, a fost strategia de căpătâi a conducerii actuale a federației, dar și mijlocul descalificant prin care v-ați mascat ani în șir incapacitatea de a gestiona și dezvolta rugbyul.

Gravitatea acestui demers nedemn de a obține cu orice preț sprijin financiar a însemnat dezinformarea constantă a World Rugby, prin furnizarea de statistici imaginare cu privire la apariția de noi cluburi și la creșterea numărului de jucători legitimați.

În acest context, pentru edificarea celor afirmate, considerăm extrem de oportună o acțiune de auditare făcută de către World Rugby în scopul verificării destinației sumelor cheltuite (analizând veridicitatea proiectelor) în ultimii ani pe așa-zisele proiecte de dezvoltare pe care federația română le-a demarat cu sprijin financiar extern.

Pe lângă cazurile arhicunoscute ale fostului președinte Octavian Morariu și ale actualului președinte Alin Petrache, tendința continuă a conducerii federației de a obține avantaje personale în detrimentul interesului comun de a sprijini rugbyul, s-a concretizat prin cooptarea în funcțiile de conducere a FRR a unor persoane care, pe lângă faptul că reprezentau echipe din prima ligă, dețineau și demnități publice, fiind, spre exemplu, membri în Parlamentul României. Prin acest gest iresponsabil, ați facilitat ani de-a rândul influențarea pe canale politice a ierarhiei sportive finale din cadrul competiției din prima ligă, fapt care a redus extrem nivelul de încredere a publicului și a îndepărtat puținii sponsori de fenomenul rugbystic din România.

Am dori să aflăm de ce suprafața de teren de 5.000 mp (aflat lângă hotelul Sofitel, primit de la Guvernul României în compensație cu terenul de 4.000 mp cedat din patrimoniul FRR pentru construirea sediului COSR), din exploatarea căruia trebuia să se obțină venituri pentru sprijinirea activităților sportive ale FRR, actuala conducere federală a hotărât fără aprobarea Adunării Generale a FRR, în detrimentul propriului interes al instituției FRR, să-l cedeze în anul 2014 către Ministerul de Externe?!?!?!?

Tot influența politică ocultă a actualei administrații federale a făcut ca toate aspectele negative ale propriilor decizii să rămână pe cât posibil nedevoalate în mass media, publicațiile sportive din România obișnuindu-se în ultimii ani cu un adevărat embargo informațional din partea conducerii FRR.

Incompetența managerială dovedită la nivel administrativ în cursul domniei voastre (ce paradox, chiar lângă Arcul de Triumf), exemplificată drastic prin lipsa oricărei coerențe referitoare la cadrul de reglementare a competițiilor de copii și juniori, a erodat permanent activitatea rugbystică atât la nivel federal cât și la nivelul cluburilor, producând repercusiuni dramatice în plan sportiv, competițiile interne fiind în pragul colapsului sau pur și simplu dispărând la anumite categorii de vârstă, demotivând total puținii antrenori rămași în sistem și deziluzionând tinerii sportivi, “abandonul” în masă al acestora după vârsta de 14-15 ani fiind consecința principală, în acest mod federația fiind partașă la frângerea atâtor destine de viitori mari rugbyști.

Un alt efect dăunător a fost în primă instanță dispariția unor echipe de tradiție, dar mai ales pierderea unui fond prețios de jucători care au constituit dintotdeauna pepiniera pentru selecția celor care au reprezentat România peste hotare. În al doilea rând, la nivelul cluburilor de copii și juniori, imboldul/interesul pentru implicare în continuitatea activității rugbystice a scăzut îngrijorător, elocventă în acest sens fiind statistica dură din anexa prezentată mai jos, informațiile afișate în tabel fiind culese tocmai de pe site-ul federal.

Este de la sine înțeles că toată această incompetență și debandadă managerială de care vă faceți vinovați nu avea cum să ocolească naționala de seniori, echipa fanion a rugbyului din România în toate competițiile internaționale, singura echipă masculină din istoria sportului românesc care s-a calificat neîntrerupt la Cupele Mondiale.

Înjositor și greu de digerat pentru iubitorii rugbyului faptul că a trebuit să disputăm “meciul de baraj” contra Portugaliei, miza fiind rămânerea în grupa a-II-a valorică mondială…apoi, partida jucată contra Statelor Unite pe 17 noiembrie în fața unei asistențe extrem de reduse (maxim 200 spectatori, dintre care mulți cetățeni americani), unde înfrângerea fără drept de apel a fost dublată de o organizare deplorabilă, delegația americană fiind absolut siderată de condițiile oferite, puțin lipsind un protest oficial…

Ultimul meci test din 24 noiembrie, alt record negativ într-o statistică dureroasă prin înfrângerea istorică suferită contra Uruguayului dar și maniera de joc decepționantă, precum și eșecul incredibil al naționalei de tineret din 8 decembrie (6-70 în deplasare, contra selecționatei similare a Spaniei), vin din păcate să întregească o perspectivă sinistră a ceea ce va urma cu adevărat în anii ce vin.

Ca ultim amănunt, în mandatele dumneavoastră, asistența la meciurile echipei noastre naționale a scăzut cumplit, ajungându-se sub pragul incredibil de 200 spectatori, cum a fost anul trecut la Cluj, acesta fiind în fapt barometrul mult clamatei popularități a rugbyului în țara noastră. Și când ne gândim că împotriva Franței, România a stabilit recordul mondial de spectatori prezenți la un meci de rugby, mâhnirea este incomensurabilă...

Astfel, din nefericire și spre umilință totală, căci nu ați avut nicio mustrare de conștiință față de selecta lume rugbystică internațională, ca o formă înjositoare de a vă “cumpăra” conjunctural succesul sportiv de moment, ați decis acum câțiva ani naturalizarea unor jucători străini, lezându-ne ireparabil mândria și devenind cu acte adevărații cioclii ai rugbyului din România. Nu ați luat deloc în seamă pericolul imens ce plana asupra unei federații care ființeaza de peste un secol, perioadă de timp în care destinele rugbyului nostru au stat în mâna unor personalități sportive remarcabile, oameni de onoare, adevărați profesioniști, responsabili dar mai ales sufletiști, care au făcut cu adevărat cinste sportului românesc peste ani.

Astăzi, ne întrebăm cu toții ce vă mână înainte, după ce ați pus minuțios la pământ tot edificiul rugbyului nostru clădit acum mai bine de 100 ani?!?! Răspunsul îl știm și vă evidențiază caracterul schimonosit de rapacitate, așteptați hulpavi finalizarea noului stadion ce va fi ridicat din bani publici, pentru a pune mâna pe miile de metri pătrați ai dependințelor noii arene: hotel, restaurant, clinică de recuperare etc.

Este o vorbă din bătrâni care spune simplu “dă-i Doamne românului mintea de pe urmă!”…nu vrem răul rugbyului dar, cunoscând similitudinea cu cele petrecute la Federația de Box, pericolul sistării finanțării de la buget ce planează asupra FRR dacă organele de control vor poposi în curtea federației, este imens.

Categoric, după toate mârșăviile voastre din ultimii ani, niciun guvern, indiferent de coloratura sa politică, nu va accepta să fie partenerul FRR, nu se va implica cu absolut nimic pentru a sprijini rugbyul, indiferent de proiectele propuse, iar motivul este de înțeles: pur și simplu nu mai aveți absolut nici o credibilitate în sportul românesc.

Un lucru este cert: în anii ce vor veni, cu voi la timonă, rugbyul românesc se va zbate din ce în ce mai mult în nevoi financiare tot mai mari și rateuri sportive tot mai degradante și nu mai e mult până când acesta chiar va deveni o simplă, dar atât de tristă curiozitate istorică.

Noi, cei care iubim cu adevărat rugbyul românesc, în amintirea celor care nu mai sunt printre noi, foști colegi, antrenori și conducători ai FRR din perioada de glorie, prin această scrisoare nu urmărim decât dezvăluirea adevărului, totul fiind urmarea stării de solidarizare deplină care astăzi definește generațiile de internaționali ce au reprezentat cu cinste rugbyul românesc în trecut, atunci când onoarea sportivă de a juca pentru România și sfântul nostru tricolor a fost țelul nostru comun, cu toții simțind satisfacție inegalabilă și împlinire fără margini când zecile de mii de suporteri vibrau în tribune alături de noi.

Lipsa unei reacții onorabile și normale din partea dumneavoatră oare vine din dorința de a vă proteja pentru a nu fi descoperite incompetențele și eventualele ilegalități care au condus în ultimii ani la prăbușirea drastică a rugbyului românesc??? Chiar atât de mari sunt interesele voastre încât cu obstinație continuați să rămâneți pasivi la demisia solicitată de către milionele de iubitori ai acestui sport care văd cum se degradează în fiecare zi în care dumneavoastră sunteți la conducerea FRR?!?!?

Domnilor actuali federali, înțelegeți că acum, în acest al doisprezecelea ceas, plecarea voastră din fruntea rugbyului românesc rănit și înjosit, rămâne singurul gest de onoare pe care-l puteți face!!!

Întrucât adresăm public aceasta scrisoare și având în vedere cele semnalate în cuprinsul acesteia, dorim ca toate instituțiile responsabile ale statului român să verifice cât mai urgent posibil activitatea managerială și economică a FRR din ultimii ani.

Foto: Alin Petrache (Contul personal de Facebook)