Amintiri din 1965 cu regizorul Andrei Ujică / Beatlemania în satul Teremia Mare / „Pentru noi, Bucureștiul și vechiul regat erau în altă țară”

„TWST / Things We Said Today”, filmul hibrid la care cineastul Andrei Ujică a început să lucreze în 2012, a fost prezentat în avanpremieră la Timișoara, la Cinema Timiș. Filmul este gândit ca o capsulă de timp a weekendului 13–15 august 1965, la New York, încadrată de sosirea trupei The Beatles în metropolă și de primul lor concert pe Shea Stadium – de altfel, și cel mai mare concert din cariera lor.

Filmul este narat din perspectiva a doi adolescenți și alcătuit în întregime din materiale de arhivă ale epocii: filme de 8 mm din arhive personale și imagini de la concertul din New York, înregistrat cu 14 camere de 35 mm. Povestește despre perioada anilor 1960 din America, astfel că regizorul Andrei Ujică, prezent la avanpremiera filmului de la Cinema Timiș, a vorbit și despre România acelor ani.

„O parte din copilărie mi-am petrecut-o la Teremia Mare, care era o comună șvăbească, aproape de granița cu Iugoslavia, la 80 de kilometri de Timișoara. Majoritatea populației avea rude în Republica Federală Germania. Și în fiecare vară, satul se umplea de RFG-iști, care veneau să-și viziteze familiile rămase aici. Aveau, la rândul lor, copii, mulți de vârsta mea. Veneau în fiecare vară cu discuri. Așa că noi am fost în sincron cu fenomenul Beatles, cu revoluția pop. Am dansat pe Beatles când eram încă puști. Fiecare familie care primea rude din RFG organiza o petrecere care se numea «haus bal», unde ne adunam toți tinerii din sat. Era un sat în care, numai dacă voiai tu, te simțeai în România. De fapt, cultural nu era România. Pentru noi, Bucureștiul și vechiul regat erau în altă țară”, a povestit Andrei Ujică.

Andrei Ujică s-a născut la Timișoara, în urmă cu 74 de ani, și a emigrat în 1981 în Germania, fiind unul dintre disidenții declarați ai comunismului. Este cunoscut și ca textier al trupei Phoenix. În urmă cu câțiva ani, regizorul s-a mutat din nou în România.

„Noi, la Timișoara, ascultam pe unde medii Radio Luxemburg, care răspândea muzica pop în Europa. Primeam discuri noi, ajungeau la Timișoara cu aproximativ doi ani înainte ca acestea să ajungă la București. Ce vedeți în film și ce a fost în Timișoara nu prezintă niciun fel de decalaj… Marea schimbare de paradigmă socială care s-a produs în anii ’60 este rezultatul unui proiect estetic, nu al unui proiect politic. Beatles a fost un proiect estetic – asta e un lucru care ar trebui să dea de gândit foarte serios tuturor sociologilor”, a mai spus Andrei Ujică.

„Cultura occidentală a putut intra ușor la noi”

Scriitoarea Adriana Babeți avea 16 ani în 1965. Aceasta povestește că au fost ani buni pentru Timișoara, pentru că în vestul țării, aflată a granița cu Iugoslavia și Ungaria, cultura occidentală a putut pătrunde.

„Noi nu aveam mașinile alea din film, nici zgârie-norii, dar erau cam aceleași ținute! E ceva foarte interesant. Am urmărit linia modei din film și nu eram defazați deloc la Timișoara. E adevărat că aici nu se simțea isteria aceea, dar se simțeau alte lucruri importante.

În 1965, la Timișoara, ne-a prins acea schimbare, acea deschidere, destindere care nouă ni s-a părut absolut fabuloasă la vârsta respectivă. A continuat în anii ’66–’69. La Timișoara, erau o grămadă de cinematografe, patru cinemateci, două cluburi de jazz, cluburi de rock, pop, formații care erau foarte active.

A fost o mișcare de avangardă în artele plastice, în teatru, în literatură – bătea un cu totul alt vânt, un cerc de semiotică, cercul de bionică, lucruri la care noi am fost părtași. Era o atmosferă extraordinară, deși eram într-o colivie cu gratiile poleite. Dar am avut șansa să fim în vestul României, la margine de state, imperii, regalități, cu vecinătățile cu Iugoslavia de atunci și Ungaria. Cultura occidentală a putut intra ușor la noi. Vedeam filme la vecini pe care în vecii vecilor nu le-am fi putut vedea aici”, a spus Adriana Babeți.

„Vorbesc despre Beatles ca despre o școală pentru cei care am făcut muzică”

Mircea Baniciu, fost solist la Phoenix, povestește cum Beatles și-a pus amprenta și asupra muzicienilor din Timișoara anilor ’60–’70.

„Eu vorbesc despre Beatles ca despre o școală pentru cei care am făcut muzică. În afară de faptul că au remodelat structura economică a Angliei, după ce încasări au avut, Beatles a fost un fenomen care ne-a încorporat pe toți. Cunosc nu știu câte piese Beatles. Multe. Muzica lor s-a perpetuat ca filosofie și fenomen. Erau piese pe care nici nu ni le imaginam că ar putea fi făcute de noi. Era inaccesibil pentru noi. Nu vreau să filosofez, dar noi puteam doar să le cântăm piesele… Toți cântam Beatles… În perioada Phoenixului, îi dădeam lui Andrei Ujică afișe, să le vândă. Am dormit împreună, am fost în niște turnee împreună”, a completat Mircea Baniciu, care a fost coleg de clasă cu scriitoarea Adriana Babeți.

Filmul lui Andrei Ujică, „TWST / Things We Said Today”, va fi lansat în cinematografele din România pe 25 aprilie.