Amnistia catalană a prim ministrului Pedro Sánchez amenință să paralizeze guvernul Spaniei

Premierul Pedro Sánchez recunoaște că înțelegerea sa cu separatiștii catalani a fost una de conveniență. Cu toate acestea, deși premierul socialist spaniol insistă asupra faptului că încearcă să-i aducă în politica generală, se confruntă cu rebeliuni la fiecare pas, relatează The Times.

„Indiferent ce se va întâmpla, pe aceeași pagină de istorie va fi consemnat faptul că o societate, un popor, a rezistat și s-a răzvrătit”, a declarat Alberto Feijóo, liderul principalului partid conservator de opoziție, Partidul Popular (PP), înaintea votului de marți din camera inferioară a parlamentului asupra proiectului de lege extrem de controversat al lui Sánchez privind amnistia.

Pe măsură ce proiectul de lege a trecut prin parlament, acesta a creat nu numai indignare la dreapta spectrului politic, ci a dus la o opoziție mai profundă din partea mai multor socialiști și judecători conservatori importanți. Într-adevăr, mii de oameni s-au adunat la Madrid în weekend la cel mai recent miting de masă împotriva acestei legi.

PP a obținut cele mai multe voturi în alegerile generale neconcludente din iulie, dar nu a avut suficient sprijin pentru a forma un guvern. Sánchez și-a păstrat puterea prin încheierea unui acord de amnistie cu Junts, un partid separatist catalan. Acordul prevede o lege care să acorde o amnistie lui Carles Puigdemont, liderul Junts – care este fugar de justiția spaniolă – și altor sute de persoane implicate în tentativa ilegală eșuată de independență a Cataloniei în 2017.

Controversele legate de dependența guvernului de Junts au pus sub semnul întrebării lăudăroșenia lui Sánchez de a conduce un guvern „progresist”, transparent și stabil. De asemenea, acestea au subminat afirmația acestuia de a se bucura de un nivel ridicat de „autonomie politică”, iar Junts a amenințat deja că își va retrage sprijinul.

De la formarea noului său guvern în noiembrie, Sánchez a trecut de la o controversă la alta. Chiar dacă Junts nu are puterea de a forța organizarea de noi alegeri pe termen scurt, socialiștii dansează după cum spune opoziția.

Săptămâna trecută, guvernul și Junts au convenit asupra unui amendament la legea amnistiei, astfel încât aceasta să-i acopere și pe cei acuzați de terorism, cu excepția cazului în care „se referă la o încălcare gravă a drepturilor omului”. Concesia, spun criticii, a creat efectiv categoria „teroriștilor buni” – separatiștii catalani – și „teroriștii mai puțin buni” – toți ceilalți.

Puigdemont se confruntă cu posibile acuzații de terorism din cauza presupuselor sale legături cu grupul de protest Democratic Tsunami. Acesta a blocat autostrăzi cheie și a încercat să închidă aeroportul din Barcelona în 2019, după condamnarea a nouă lideri catalani pentru rolul lor în referendumul ilegal de independență din 2017.

Având în vedere istoricul Spaniei în ceea ce privește terorismul basc, chiar și cei de stânga care în mod normal îl susțin pe Sánchez au pus la îndoială amendamentul. Ca răspuns la acesta, un judecător conservator a declarat că ar fi putut fi comise încălcări ale drepturilor omului legate de terorism de către separatiștii catalani. Un alt judecător a extins o anchetă privind presupusele legături ale CDC cu Rusia.

În încercarea de a contracara încercările judiciare de a-l aduce pe Puigdemont în fața justiției, Junts face presiuni pentru mai multe amendamente, astfel încât toate acuzațiile de „terorism” separatist catalan să fie acoperite de amnistie. Dacă va fi adoptat în camera inferioară, proiectul de lege trebuie să ajungă la Senatul dominat de conservatori, unde se așteaptă ca acesta să fie amânat cu două luni.

În contextul în care partidele conservatoare, naționaliste, de dreapta dură și eurosceptice sunt în plină ascensiune în Europa, Sánchez s-a prezentat pe sine ca o excepție, iar Spania ca un bastion împotriva „extremismului de dreapta” de pe continent.

Afirmația, însă, nu rezistă la o examinare amănunțită, susțin criticii săi. Uitați-vă, spun ei, la modul în care tocmai a cedat în fața unei cereri de la Junts, un partid de dreapta pe care Sánchez însuși l-a acuzat de xenofobie, privind imigrația.

Guvernul său avea nevoie de aprobarea parlamentară a trei decrete importante la începutul acestei luni, dar Junts și-a reținut sprijinul crucial până în ultima clipă, moment în care a obținut mai multe promisiuni de la Sánchez. Cel mai important dintre acestea a fost transferul controlului imigrației către Catalonia. Junts a susținut că a obținut pentru Catalonia puterea de a expulza imigranții care sunt recidiviști. Sánchez a negat acest lucru. Separatiștii au amenințat că își vor retrage sprijinul față de guvernul său.

„Acesta a fost un joc de înșelăciune din partea ambelor părți – nu ar fi fost constituțional să facă acest lucru, așa că Sanchez s-a folosit de el pentru a-și adopta decretele, iar Junts pentru a pretinde că a obținut o concesie. A fost o minciună”, a declarat Pablo Simón, profesor de politică la Universitatea Carlos III din Madrid.

Astfel de controverse au subliniat fragilitatea guvernului, precum și opacitatea mașinațiunilor lui Sánchez. „Dacă guvernul va adopta primul buget, acesta va dura probabil până la jumătatea legislaturii, doi sau trei ani”, a declarat Simón. Cu toate acestea, în caz contrar, deoarece Junts își retrage sprijinul pentru a-și înflăcăra alegătorii separatiști înaintea alegerilor regionale din Catalonia, el crede că „guvernul va fi blocat, iar premierul ar putea convoca alegeri din cauza lipsei de încredere”.

Cu toate acestea, luptele interne s-au intensificat deja. Emiliano García-Page, singurul șef socialist al unui guvern regional, și-a intensificat săptămâna trecută criticile la adresa legii amnistiei, afirmând că aceasta se află „la limita exterioară a constituției”. Acoliții lui Sánchez l-au atacat, spunând că el este cel care se află la „limitele exterioare ale partidului”.

„Există nemulțumire în Partidul Socialist în legătură cu amnistia pentru mulți dintre liderii săi regionali”, a declarat Simón. „Dar Sánchez rămâne în control unic”. De asemenea, a subliniat el, economia Spaniei rămâne relativ puternică datorită industriei turistice în plină expansiune și, în parte, datorită reformelor muncii lui Sánchez.

Cu toate acestea, în timp ce spiritele se încing și cele două partide principale ale Spaniei se angajează în lupte interminabile pe tema amnistiei, doar Puigdemont, care era aproape mort din punct de vedere politic înainte ca Sánchez să-l reînvie, pare să zâmbească. Puigdemont este o figură de ură pentru majoritatea spaniolilor – săptămâna trecută, o parohie andaluză a ars o efigie a sa în timpul sărbătorii anuale a focului de tabără. Dar printre credincioșii partidului său, el păstrează o alură mesianică.

Câștigătorii unei tombole Junts vor primi o audiență cu el în exil la Bruxelles, înainte de întoarcerea sa în Spania, care, dacă totul decurge conform planului, ar putea avea loc în primăvară.