Analiști independenți: Contraofensiva Kievului a eșuat / Ucraina nu poate câștiga războiul / Zelenski are o poziție ingrată

În pas de melc

Există doi factori majori care trebuie discutați. În primul rând, atacul ucrainean actual. Contraofensiva forțelor lui Zelenski a fost declanșată la începutul veri, după ce a fost pregătită timp de câteva luni. Aliații americani și occidentali au antrenat peste 60.000 de soldați în tacticile NATO care pun accentul pe atacurile sincronizate între unitățile de luptă terestre, artilerie și forțele aeriene. Pentagonul a furnizat zeci de transportoare blindate de trupe, iar alți aliați au trimis tancuri și echipamente moderne. De asemenea, Statele Unite au expediat sau au promis ajutoare militare de zeci de miliarde de dolari Ucrainei.

Speranțele occidentalilor privind câștigurile rapide ale ucrainienilor s-au bazat parțial pe experiența din toamna trecută, când forțele guvernului de la Kiev au preluat controlul asupra unor zone din nordul Ucrainei, în timp ce trupele ruse s-au retras în dezordine.

Atacul ucreainean face însă progrese lente. Pentru a ieși din impas și pentru a continua progresul ucrainean, oficialii occidentali spun că Ucraina va avea nevoie de mai mult ajutor în contraofensivă, inclusiv avioane de luptă avansate pentru a elimina apărarea rusă din teritoriile ocupate.

Aceasta deoarece contraofensiva nu a dat până acum rezultatele așteptate de Kiev și de occidentali. Forțele ucrainene au înregistrat câștiguri minime de-a lungul unui front de circa 1.000 de kilometri în estul Ucrainei. În majoritatea locurilor, progresul este măsurat în câteva sute de metri, a spus recent un oficial american. Asta nu este prea mult, având în vedere că Rusia ocupă ilegal aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei.

Forțele ucrainene au afirmat în ultimele săptămâni că au pătruns în “prima linie” a bastioanelor rusești din regiunea Zaporijnia, într-un semn că Kievul se apropie de rețeaua întinsă de tranșee fortificate ale rușilor de-a lungul frontului sudic.

La începutul lunii septembrie, forțele ucrainene au anunțat că au cucerit satul Robotyne și că se îndreaptă spre est, spre satul Novoprokopivka. Soldații au declarat că se așteaptă la lupte pentru controlul terenului înalt la sud și la est de localitate, pe măsură ce se apropie de următorul strat de apărare rusesc. Verbove se află la câțiva kilometri est de Robotyne, care se află pe o rețea de drumuri ce duce la Melitopol, într-un alt progres semnificativ împotriva forțelor ruse.

Pe de altă parte, analiștii au afirmat că marea reușită a contraofensivei ar fi dacă Ucraina ar putea cuceri Tokmak, un centru strategic pentru Rusia, care este prima sa țintă majoră în lupta sa din sud. Forțele ucrainene se aflau recent la aproximativ 20 de kilometri de Tokmak, luptând să străpungă multiplele straturi de apărare rusească.

Trupele ucrainene au făcut câștiguri și în apropierea orașului Bahmut. Reamintim că luptele pentru localitatea minieră aflată în partea de nord-est a provinciei Donețk, o parte din Donbas, inima industrială a Ucrainei și care a avut la un moment dat aproximativ 80.000 de persoane, au durat luni de zile. Forțele ruse au bombardat orașul cu artilerie începând din mai trecut și din august au lansat constant valuri de atacuri de infanterie, conduse de mercenari din Grupul Wagner.

Analiștii susțin că este însă departe de a fi clar dacă Ucraina va putea exploata breșa făcută, iar bătălia rămâne în balanță. Experții de la Royal United Services Institute (Rusi) cred de exemplu că, indiferent de progresele înregistrate în timpul contraofensivei Ucrainei, vor fi necesare ofensive ulterioare pentru a se putea îndeplini eliberarea teritoriului ucrainean.

Progresul ucrainenilor vine după săptămâni de lupte istovitoare, forțele ucrainene fiind afectate în principal de straturile elaborate de apărare construite de ruși, parte a așa-numitei Surovikin Line, un sistem complex de fortificații și obstacole defensive rusești. Trupele lui Putin au amplasat câmpuri minate vaste ca primă linie de apărare, au construit baraje și au ridicat bariere de tancuri cunoscute sub denumirea de dinți de dragon pentru a forța trupele ucrainene să ajungă pe un teritoriu pe care îl pot acoperi cu foc de artilerie. (Experții susțin de altfel că fortificațiile rusești din Ucraina sunt unele dintre cele mai extinse din Europa de la al Doilea Război Mondial, întinzându-se peste liniile frontului, de la Herson în sud până la nord).

Banii americani, în pericol

Veștile proaste pentru Kiev nu s-au oprit însă aici. Congresul de la Washington a adoptat sâmbătă un proiect de lege de finanțare pe termen scurt care permite evitarea închiderii guvernului federal doar după ce legiuitorii au scos din document sprijinul suplimentar pentru Ucraina. Aceasta deși finanțarea actuală urmează să se epuizeze în următoarele zile.

Excluderea finanțării pentru Ucraina ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea Congresului de a acorda asistență suplimentară guvernului de la Kiev la doar o săptămână după vizita președintelui Zelenski la Washington, cred analiștii citați de AP.

În acest moment, Pentagonul nu mai are fonduri pentru așa-numita Ukraine Security Assistance Initiative – USAI (Inițiativa de Asistență pentru Securitate a Ucrainei), în timp ce cele 1,5 miliarde de dolari care i-au rămas pentru a completa stocurile de arme din SUA care au fost trimise la Kiev au expirat pe 30 septembrie. Pentagonul a anunțat că o eroare anterioară de contabilitate înseamnă că mai are aproximativ 5,5 miliarde de dolari în fonduri pentru a continua transferul de arme către Ucraina după sfârșitul anului fiscal.

Aceasta după ce, în august, Casa Albă a cerut Congresului un ajutor suplimentar militar și economic de 24 de miliarde de dolari pentru Ucraina. Dar chiar și în Senat, unde Ucraina se bucură de un sprijin bipartizan larg, legiuitorii au redus propunerea președintelui Joe Biden la 6 miliarde de dolari.

Această sumă a inclus 1,5 miliarde de dolari în fonduri de reaprovizionare pentru a completa stocurile SUA și alte 1,5 miliarde de dolari pentru USAI, care permite Pentagonului să încheie contracte cu producătorii din industria de apărare pentru a construi sisteme de arme pentru Kiev pe termen lung.

În timp ce o majoritate puternică, bipartizană din Camera Reprezentanților susține în continuare acordarea de asistență Ucrainei, aproximativ jumătate din grupul republican din camera inferioară se opune acestor eforturi.

Liderii republicani ai Camerei au fost de altfel nevoiți joia trecută să elimine o finanțare separată de 300 de milioane de dolari pentru USAI din proiectul de lege pentru cheltuielile de apărare, pentru a adopta acea legislație în mare parte pe linie de partid. Camera a votat apoi (311 voturi pentru și 117 împotrivă) pentru a trimite separat Senatului cele 300 de milioane de dolari alocate Ucrainei – bani alocați pentru antrenarea soldaților ucraineni și achiziționarea de arme. Zeci de republicani care au votat anterior pentru menținerea acestei finanțări, într-un vot dat în iulie, și-au schimbat opiniile și au votat împotrivă joia trecută.

Susținătorii Ucrainei din Congres spun că nu vor renunța după ce proiectul de lege ce menține deschis guvernul federal până pe 17 noiembrie a exclus cererea președintelui Biden de a oferi mai multă asistență de securitate națiunii devastate de război. Atât Camera Reprezentanților, cât și Senatul au aprobat în mod covârșitor măsura intermediară de finanțare, membrii ambelor partide abandonând ajutorul sporit pentru Ucraina în favoarea evitării unei închideri costisitoare a guvernului.

Cu toate acestea, numeroși congresmeni recunosc că obținerea aprobării pentru asistența Ucrainei în Congres devine din ce în ce mai dificilă pe măsură ce războiul din Europa de Est continuă. Opoziția republicană față de ajutor s-a intensificat dramatic în Congres în ultima perioadă, în timp ce democrații au devenit ‘partidul războiului,’ așa cum afirmă mulți analiști, susținând aproape in corpore ajutorarea Ucrainei, potrivit NBC News.

Excluderea finanțării Ucrainei a intervenit la puțin mai mult de o săptămână după ce congresmenii s-au întâlnit la Capitoliu cu președintele Zelenski, care a încercat să-i asigure pe politicienii americani că armata sa câștigă războiul, adăugând însă că un ajutor suplimentar al SUA va fi crucial pentru continuarea luptei.

Reamintim că SUA au aprobat patru runde de ajutor pentru Ucraina ca răspuns la invazia Rusiei, în valoare totală de aproximativ 113 miliarde de dolari, o parte din acești bani fiind destinați reaprovizionării echipamentelor militare americane care au fost trimise guvernului de la Kiev. În august, Biden a cerut Congresului să aprobe încă 24 de miliarde de dolari pentru Ucraina.

Verdicte brutale

Progresele lente ale contraofensivei ucrainene, dezinteresul în creștere al americanilor pentrui războiul din Europa de Est și opoziția unora dintre republicani față de continuarea sprijinului pentru Ucraina au fost sesizate de analiștii independenți americani. Dacă cea mai mare parte a presei de peste ocean a îmbrățișat de la început politica Administrației Biden față de Ucraina și prezintă constant narațiuniile acesteia legate de războiul dintre Moscova și Kiev (aici putând fi incluse New York Times, Washington Post, CNN, ABC News, NBC News, CBS News, etc.), nu același lucru este valabil în cazul presei independente, neafiliate.

În ultimele săptămâni, comentatori cunoscuți în materie de politică externă au publicat materiale în care pun sub semnul întrebării variantele oficiale ale Casei Albe cu privire la felul în care se desfășoară ofensiva Ucrainei și la strategia (ambiguă) a Team Biden referitoare la războiul brutal din Europa.

Iată câteva fragmente din unele comentarii recente:

Seymour Hersch pe pagina personală de Substack:

–         “.. războiul dintre Rusia și Ucraina, în care Casa Albă continuă să respingă orice discuție despre încetarea focului, este la un moment de cotitură. Există elemente semnificative în comunitatea de informații americane, care bazându-se pe rapoarte de teren și informații tehnice, consideră că armata ucraineană demoralizată a renunțat la posibilitatea de a depăși cele trei linii de apărare rusești, puternic minate, și de a duce războiul în Crimeea și în cele patru regiuni confiscate și anexate de Rusia. Realitatea este că armata uzată a lui Volodmir Zelenski nu mai are nicio șansă de victorie.

–         Războiul continuă, mi-a spus un oficial cu acces la informații actuale, pentru că Zelenski insistă că trebuie. Nu există nicio discuție la cartierul său general sau în Casa Albă a lui Biden despre o încetare a focului și nici interes pentru discuții care ar putea duce la încetarea măcelului. ‘Totul sunt minciuni,’ a spus oficialul, vorbind despre afirmațiile ucrainene privind progresul gradual în ofensiva care a suferit pierderi uluitoare, în timp ce a câștigat teren în câteva zone împrăștiate pe care armata ucraineană le măsoară în metri pe săptămână.

–         ‘Da,’ a spus oficialul, ‘Putin a făcut o prostie, oricât de provocat ar fi fost, încălcând Carta ONU și noi la fel’ – referindu-se la decizia președintelui Biden de a porni un război prin procură cu Rusia prin finanțarea lui Zelenski și a armatei sale.

–         După săptămâni de pierderi mari și progrese reduse, împreună cu pierderi semnificative de tancuri și vehicule blindate, a spus el, elemente majore ale armatei ucrainene, fără să declare acest lucru, au anulat practic ofensiva.

–         Am raportat timp de multe săptămâni despre dezacordul de lungă durată dintre CIA și alte elemente ale comunității de informații cu privire la prognoza războiului actual din Ucraina. Analiștii CIA au fost în mod constant mult mai sceptici decât omologii lor de la Defense Intelligence Agency (DIA) cu privire la perspectiva unui succes în Ucraina.

–         Zelenski, într-un interviu pentru The Economist, a recunoscut că a detectat – cum ar fi putut să nu o facă? – ceea ce publicația l-a citat ca fiind ‘o schimbare de atitudine a unora dintre partenerii noștri.’ Zelenski a recunoscut, de asemenea, că ceea ce el a numit ‘dificultățile recente’ ale națiunii sale pe câmpul de luptă au fost văzute de unii ca un motiv pentru a începe negocieri serioase pentru a pune capat războiului cu Rusia. El a numit acest lucru ‘un moment rău’, pentru că Rusia ‘vede la fel.’ Dar el a precizat din nou că discuțiile de pace nu sunt pe masă și a emis o nouă amenințare la adresa acelor lideri din regiune ale căror țări găzduiesc refugiați ucraineni și care doresc, după cum a raportat CIA la Washington, încetarea războiului.

–         Nu a existat de la președinte (Biden) o referire legata de necesitatea unei încetări imediate a focului într-un război care nu poate fi câștigat de Ucraina și care se adaugă la poluarea care a provocat actuala criză climatică care a cuprins planeta. Biden, cu sprijinul secretarului (Anthony) Blinken și al consilierului pentru Securitate Națională Jake Sullivan – dar cu susținere în scădere în restul Americii -, și-a transformat sprijinul său financiar și moral neîncetat pentru războiul din Ucraina într-o problemă de realegere (la Casa Alba).

–         Dar, după cum mi-a spus (sursa care a lucrat în serviciile de informații americane), ‘Războiul s-a terminat. Rusia a câștigat. Nu mai există ofensivă ucraineană, dar Casa Albă și presa americană trebuie să păstreze minciuna. Adevărul este că dacă armatei ucrainene i se va ordona să continue ofensiva, armata s-ar revolta. Soldații nu mai sunt dispuși să moară, dar acest lucru nu se potrivește cu nonsensul care este oferit de Casa Albă a lui Biden.”

Stephen Bryen pe pagina Weapons and Strategy de pe Substack:

–         “Atâta timp cât Volodimir Zelenski este președintele Ucrainei, este o pierdere de timp și efort să încercăm să se obțină un acord de pace între Rusia și Ucraina. Zelenski este blocat într-o poziție imobilă, deoarece sprijinul său intern și supraviețuirea sunt legate de naționaliștii ucraineni vocali care se opun oricăror concesii față de Rusia. Vor să lupte până la ultimul bărbat (și femeie). Dacă o negociere între Rusia și Ucraina este imposibilă, există vreo soluție pentru a opri războiul sângeros din Ucraina?

–         Faptele sunt simple. Prima, acum foarte clar, este că Ucraina nu poate câștiga războiul împotriva Rusiei. Îi lipsesc forța numerică și puterea de foc pentru a-i împinge pe ruși din teritoriul ucrainean. Contraofensiva ucraineană din ultimele patru luni nu a dat aproape niciun rezultat pozitiv, în afară de sacrificarea unor cantități uriașe de material de război și aproape 20.000 de soldați uciși și răniți.

–         Se raportează acum, la îndemnul în cea mai mare parte al Statelor Unite, că Ucraina va începe încă o operațiune ofensivă prin trecerea fluviului Nipru în zona Herson cu speranța de a întrerupe accesul terestru al Rusiei în Crimeea… Mai este puțin timp pentru orice nouă ofensivă pentru că ploile sezoniere și vremea rece vor acoperi în curând Ucraina. Dar tactica pare să se bazeze pe ideea că infanteria ucraineană poate urma drumurile asfaltate și poate supraviețui împotriva concentrărilor de artilerie rusă.

–         Înapoi la Washington, nemulțumirea tot mai mare pentru sprijinirea Ucrainei crește, cu suficientă opoziție pentru a forța ajutorul (financiar) ucrainean să fie eliminat din Rezoluția Continuă care tocmai a fost adoptată pentru a menține guvernul SUA în funcțiune.

–         O parte din opoziție reflectă îngrijorarea cu privire la corupția ucraineană. Problema mai mare din Ucraina este însă o luptă politică evidențiată de faptul că actualul comandant șef al armatei ucrainene, generalul Valerii Zalujni, se opune planurilor pentru ofensiva Niprului pe care le promovează Zelenski și Washingtonul. Dincolo de asta, în august și septembrie, Ucraina nu s-a apropiat (ca număr) de recrutarea a suficienți bărbați și femei în armată din cauza rezistenței tot mai mari. De aceea, concedierea recrutorilor nu a fost din cauza corupției (deși probabil au existat), ci din cauza numărului slab de recruți.

–         Lăsând deoparte fisurile care încep să apară în Ucraina, adevărata intrebare rămâne dacă Rusia și NATO pot ajunge la o înțelegere, nu doar asupra Ucrainei, ci și asupra arhitecturii de securitate din Europa. Rușii cred că extinderea NATO îi amenință. Liderii ruși mai cred că odată cu extinderea NATO și a bazelor NATO vine și transferul de capabilități nucleare în prima linie. Rusia caută o retragere a expansiunii NATO, ceva ce nu este nici pe departe posibil. Cu toate acestea, găsirea unei modalități de compensare a amenințărilor ofensive percepute este potențial negociabilă și ar semăna, într-un fel, cu acordurile de control al armelor care fie nu mai sunt relevante, fie au fost abandonate, în special Acordul privind forțele nucleare cu rază intermediară (INF) din 1987, pe care Administrația Trump l-a anulat la începutul anului 2019.

–         Ucraina nu poate continua să lupte mult timp fără sprijinul NATO. La suprafață, cu politicienii din UE și SUA meregând la Kiev, s-ar presupune că Ucraina va continua să primească ajutor nelimitat de la NATO. Dar sprijinul la nivelul anului trecut este greu nu în ultimul rând din motive structurale (lipsa aprovizionării, de exemplu). Mai mult, Europa este din ce în ce mai obosită pentru că toate intervențiile sale nu au asigurat victoria.

–         Perspectiva unui război extins începe, de asemenea, să își facă loc în conștiința liderilor Europei, dacă nu chiar și în Statele Unite.

–         S-ar părea că dacă Ucraina, sub actualii săi lideri, respinge negocierile cu Rusia, NATO și Rusia nu vor funcționa sub nicio constrângere, lăsând deoparte problemele politice locale. Este puțin probabil ca Administrația Biden să întoarcă o pagină și să deschidă ușa către diplomație, dar asta se poate schimba dacă Ucraina suferă mai multe eșecuri militare sau structura politică ucraineană se dărâmă. Deși se poate spune că Zelenski se află într-o capcană din care nu poate scăpa, Biden candidează pentru realegere și, după Afganistan, vrea să evite să fie acuzat pentru o altă catastrofă. Este greu de prezis exact ce eveniment sau evenimente l-ar face pe Biden să se așeze la masa negocierilor, dar el are de ales și poate scăpa de un dezastru dacă alege să facă asta.”

John J. Mearsheimer pe pagina personală John’s Substack

–          “Acum este clar că contraofensiva anticipată a Ucrainei a fost un eșec colosal. După trei luni, armata ucraineană a făcut puține progrese împingându-i înapoi pe ruși. Într-adevăr, încă nu a depășit așa-numita ‘zonă gri,’ fâșia de pământ puternic contestată care se află în fața primei linii principale de apărare rusă. The New York Times a relatat că ‘în primele două săptămâni ale contraofensivei, până la 20% din armamentul trimis de Ucraina pe câmpul de luptă a fost avariat sau distrus, potrivit oficialilor americani și europeni. Bilanțul a inclus unele dintre formidabilele mașini de luptă occidentale – tancuri și vehicule blindate de transport de trupe – pe care ucrainenii se bazau pentru a-i învinge pe ruși.’ Conform aproape tuturor relatărilor despre lupte, trupele ucrainene au suferit pierderi enorme. Toate cele nouă brigăzi lăudate pe care NATO le-a armat și antrenat pentru contraofensivă au fost măcinate teribil pe câmpul de luptă.

–         Contraofensiva ucraineană a fost sortită eșecului din start. O privire asupra alinierii forțelor de ambele părți și a ceea ce armata ucraineană încerca să facă, împreună cu o înțelegere a istoriei războiului terestru convențional, arată clar că nu exista practic nicio șansă ca forțele ucrainene care atacau să poată învinge forțele de apărare ale Rusiei și să-și atingă obiectivele politice.

–         Liderii occidentali și mass-media au făcut presiuni semnificative asupra Kievului pentru a lansa contraofensiva în lunile înainte de începerea acesteia la 4 iunie. La acea vreme, liderii Ucrainei ezitau și manifestau puțin entuziasm pentru începerea blitzkrieg-ului planificat, probabil pentru că cel puțin unii dintre ei au înțeles că sunt duși la măcel sigur.

–         Mulți din Occident recunosc acum că contraofensiva a eșuat, iar Ucraina este condamnată să ducă un război de uzură pe care este puțin probabil să-l câștige, în principal pentru că conflictul se transformă încet dintr-o luptă corectă într-o luptă nedreaptă. Dar ar fi trebuit să fie evident dinainte pentru susținătorii occidentali ai Ucrainei că blitzkrieg-ul pe care l-au îmbrățișat era sortit eșecului și că nu avea niciun sens să împinge Ucraina să îl lanseze.

–         Istoria blitzkrieg-ului, împreună cu înțelegerea modului în care funcționează această strategie, ne lămurește asupra perspectivelor reușitei contraofensivei ucrainene. De fapt, dovezile arată că blitzkrieg-ul lansat de Kiev nu avea practic nicio șansă de a reuși. Pentru început, Ucraina a fost angajată într-o luptă corectă, ceea ce însemna că aproape totul va trebui să meargă bine pentru ca strategia să funcționeze conform intenției. Armata ucraineană însă nu era potrivită pentru lansarea unui blitzkrieg și, pentru a înrăutăți lucrurile, lansa un atac împotriva unei apărări în profunzime formidabile. Singura speranță a Ucrainei era ca armata rusă să se prăbușească odată ce contraofensiva va fi demarată. Dar existau o abundență de dovezi care indicau că rușii deveneau luptători mai buni, care erau susceptibili să opună rezistență acerbă. Totuși, chiar dacă ucrainenii ar fi reușit să realizeze un miracol și să facă ca blitzkrieg-ul să funcționeze, războiul ar continua, pentru că blitzkrieg-ul lansat de Kiev nu avea ca scop să-i învingă decisiv pe ruși, care ar supraviețui pentru a lupta mai departe. Mai simplu spus, Ucraina nu putea evita să-și continue războiul de uzură cu Rusia.

–         Nu există nicio îndoială că blitzkrieg-ul, ca să-l citez pe Barry Posen, este ‘una dintre cele mai descurajante sarcini militare.’ Forțele ucrainene care atacu, după cum notează el, au trebuit ‘să străpungă pozițiile defensive dense și bine pregătite, să găsească un loc sa avanseze și apoi fie să se deplaseze rapid către un obiectiv geografic important, cum ar fi Marea Azov, în speranța de a elimina pe parcurs rămășițele armatei ruse care se apără, fie să încerce rapid să încercuiască o parte din forțele considerabile ale Rusiei în speranța de a le anihila.’ Penetrarea strategică profundă, cu alte cuvinte, trebuia executată rapid, în timp ce forțele ruse de apărare erau pe urmele lor. Asta însemna că bătălia pentru realizarea unei breșe trebuia câștigată rapid, astfel încât rușii să nu aibă timp să-și mute rezervele pentru a închide orice penetrare în linia frontului lor.

–         Această sarcină solicitantă necesită în mod firesc soldați cu înaltă pregătire și experiență organizați în unități blindate de mari dimensiuni – fie ele brigăzi sau divizii – care ar putea opera împreună pe câmpul de luptă. Unitățile cheie din armata ucraineană care au fost însărcinate să realizeze blitzkrieg-ul erau slab pregătite și le lipsea experiența de luptă, mai ales în ceea ce privește războiul blindat. Principala forță de atac a fost compusă din 12 brigăzi, dintre care nouă pe care NATO le-a înarmat și antrenat timp de 4-6 săptămâni. Mulți dintre cei 36.000 de soldați din acele nouă brigăzi erau recruți proaspeți. Este de remarcat faptul că doar 11% din cei 20.000 de soldați ucraineni pe care Marea Britanie i-a antrenat de la începutul războiului au avut vreo experiență militară.

–         Pur și simplu, nu există nicio modalitate de a transforma un recrut într-un soldat foarte competent cu 4-6 săptămâni de pregătire. Este imposibil să faci altceva decât să înveți elementele de bază ale modului de a fi soldat într-o perioadă atât de scurtă.

–         Contraofensiva ucraineană s-a confruntat cu o altă problemă uriașă: lipsa sprijinului aerian apropiat pentru forțele de atac. Este aproape imposibil ca un blitzkrieg să funcționeze fără sprijin aerian apropiat, în special pentru penetrarea strategică profundă, deși contează foarte mult chiar și în scopul câștigării luptei pentru o breșă decisivă.

–         În sfârșit, deși Ucraina primise un număr substanțial de tancuri și vehicule blindate de luptă din Occident, ei nu au primit atâtea cât au cerut și li s-au oferit o varietate de tipuri diferite, ceea ce a dus la probleme de interoperabilitate și întreținere. Ucrainenii au avut, de asemenea, o lipsă de echipamente de deminare, ceea ce este o necesitate într-un război terestru convențional major. Nu este surprinzător, având în vedere toate aceste deficiențe, că The Wall Street Journal a raportat după începerea contraofensivei că ‘oficialii militari occidentali știau că Kievul nu avea toată pregătirea sau armele – de la obuze la avioane de război – de care avea nevoie pentru a disloca forțele ruse. Dar ei sperau că curajul și ingeniozitatea ucrainene vor triumfa.’ În plus față de această iluzie, există dovezi substanțiale că mulți din Occident au crezut în mod greșit că armata rusă va performa slab, și chiar se va prăbuși, în fața contraofensivei.

–         Să presupunem că mă înșel și că a existat o șansă serioasă ca blitzkrieg-ul să reușească, așa cum au susținut aproape toți factorii de decizie politică, experții și strategii din Occident. Chiar și așa, războiul nu avea să se încheie, iar Ucraina s-ar afla în continuare într-un război de uzură pe care nu l-ar putea câștiga. Amintiți-vă, blitzkrieg-ul nu a avut ca scop să înfrângă decisiv armata rusă în Ucraina, să preia înapoi tot teritoriul pierdut al Ucrainei și să pună capăt războiului. În schimb, scopul a fost de a deteriora grav forțele ruse din Ucraina, de a lua înapoi ceva pământ și de a forța Moscova la masa negocierilor, unde Ucraina și Occidentul ar fi în scaunul șoferului.

–         Cu toate acestea, rușii erau puțin probabil să meargă la masa de negocieri și să cedeze cererilor ucrainene și occidentale. La urma urmei, Putin și alți lideri ruși cred că se confruntă cu o amenințare existențială, care cu siguranță i-ar determina să-și dubleze eforturile și să facă tot ce este necesar pentru a învinge inamicul la porți. Pe scurt, blitzkrieg-ul ucrainean a fost sortit eșecului, dar chiar dacă ar fi reușit să-și atingă obiectivele limitate, nu ar fi reușit să pună capăt războiului în condiții favorabile pentru Ucraina și Occident.

–         Contraofensiva a fost un eșec semnificativ, contrar așteptărilor aproape tuturor din Occident. Ucraina a suferit pierderi umane uriașe și a pierdut cantități mari de armament în trei luni de lupte. În acest proces, armata sa nu a ajuns încă pe prima linie a apărării în profunzime a Rusiei; ea rămâne blocată luptând în ‘zona gri,’ situată în fața principalelor linii de apărare ale Rusiei.

–         Elitele occidentale se luptă acum să găsească o modalitate de a salva situația care se deteriorează. Unii încă mai au speranța că oferind Ucrainei una sau alta din armele noi va schimba magic lucrurile pe câmpul de luptă. F-16-urile și ATACMS sunt menționate cel mai frecvent în acest sens… Alții se concentrează asupra modului în care luptă Ucraina. Unii susțin că Ucraina trebuie să devină mai pricepută la desfășurarea ‘operațiunilor cu arme combinate.’ Dar nu este niciodată clar cum se poate face acest lucru, deoarece instructorii occidentali au încercat odată să predea această abilitate și, aparent, nu au reușit.

–         Se pare că majoritatea elitelor occidentale și majoritatea ucrainenilor sunt resemnați cu faptul că nu se poate scăpa de un război sângeros de uzură cu Rusia. De asemenea, se pare că mulți se îndoiesc dacă Ucraina poate învinge în acea luptă, care este, desigur, unul dintre principalele motive pentru care elitele politicii externe și factorii de decizie din Occident au presat atât de mult pentru contraofensivă. Ei au înțeles că Ucraina va avea probleme profunde într-un război lung. La urma urmei, Rusia are un avantaj de 5 la 1 în ceea ce privește personalul și capacitatea – cel puțin pe termen scurt și mediu – de a produce mai multă artilerie și alte arme cheie decât Ucraina și Occidentul împreună. Mai mult, nu este clar că Occidentul, în special SUA, va rămâne pe deplin angajat să susțină Ucraina atunci când există puține speranțe de victorie. Așa încât, Ucraina – cu Occidentul împingând din spate – a pariat că blitzkrieg-ul va oferi mijloacele de a scăpa de războiul de uzură și, în cele din urmă, va triumfa împotriva Rusiei. Dar strategia s-a dovedit a fi un eșec lamentabil. Acum, este greu să spui o poveste despre viitorul Ucrainei care să aibă un final fericit.

–         Ce se întâmplă mai departe? În primul rând, va exista un joc de a arunca vina în lunile următoare cu privire la cine poartă responsabilitatea pentru contraofensiva dezastruoasă. Într-adevăr, acest lucru a început deja. Puțini vor admite că au greșit crezând că contraofensiva ar fi avut o șansă rezonabilă de a reuși sau că ar fi fost sigur că va reuși… Acuzațiile reciproce viitoare vor fi urâte și vor împiedica eforturile Ucrainei de a rămâne în lupta împotriva Rusiei.

–         În al doilea rând, mulți din Occident vor argumenta că acum este timpul pentru diplomație. Contraofensiva eșuată arată că Ucraina nu poate învinge pe câmpul de luptă și, astfel, are sens să se ajungă la un acord de pace cu Rusia, chiar dacă Kievul și Occidentul trebuie să facă concesii. La urma urmei, situația se va înrăutăți pentru Ucraina dacă războiul va continua.

–         Din păcate, nu există o soluție diplomatică la orizont. Există diferențe ireconciliabile între cele două părți cu privire la garanțiile de securitate pentru Ucraina și teritoriu, care stau în calea unui acord de pace semnificativ. Din motive de înțeles, Ucraina este profund angajată să recupereze toate pământurile pe care le-a pierdut în fața Rusiei, care includ Crimeea și regiunile Donețk, Herson, Lugansk și Zaporijnia. Dar Moscova a anexat deja acele teritorii și a arătat clar că nu are intenția de a le returna Kievului.

–         Cealaltă problemă nerezolvată se referă la relația Ucrainei cu Occidentul. Din motive de înțeles, Ucraina insistă că are nevoie de o garanție de securitate, care poate veni doar de la SUA și NATO. Rusia, pe de altă parte, insistă că Ucraina trebuie să fie neutră și să pună capăt relației sale de securitate cu Occidentul. De fapt, această problemă a fost cauza principală a războiului actual, chiar dacă elitele politicii externe americane și europene refuză să creadă asta. Moscova nu a fost dispusă să tolereze aderarea Ucrainei la NATO. Este extrem de dificil, dacă nu imposibil, să vedem cum ambele părți pot fi mulțumite fie în chestiunea teritorială, fie a neutralității.

–         Pe lângă aceste obstacole, ambele părți se consideră o amenințare existențială pentru cealaltă, ceea ce este un obstacol enorm în calea oricărui tip de compromis semnificativ. Este greu de imaginat, de exemplu, că SUA își vor lua ochii de pe Rusia în viitorul apropiat. Rezultatul cel mai probabil este că războiul va continua și, în cele din urmă, se va sfârși într-un conflict înghețat cu Rusia, care este în posesia unei părți semnificative a teritoriului ucrainean. Dar acest rezultat nu va pune capăt competiției și conflictului dintre Rusia și Ucraina sau dintre Rusia și Occident.

Surse: NPR, AP, Defense News, NBC News, TIME, Substack