Analiști militari: Cum au reușit rușii să-și adapteze tacticile și armamentul pentru a ține în frâu ofensiva ucrainienilor

Armata ucraineană a recucerit un şir de sate după lansarea mult aşteptatei contraofensive prin care încearcă recuperarea teritoriilor ocupate de Rusia, însă avansul forțelor guvernului de la Kiev este încetinit de rezistența accerbă a rușilor, care au învățat din greșelile făcute în ultimele luni, îmbunătățindu-și tactica și armamentul, susțin analiști militari. Printre altele, forțele lui Vladimir Putin au construit apărări puternic fortificate de-a lungul liniei frontului, și-au perfecționat armele electronice pentru a reduce avantajul Ucrainei in atacurile cu drone și a transformat bombele grele din arsenalul său în proiectile glisante de mare precizie, capabile să lovească ținte fără a pune în pericol avioanele sale de luptă.

Confruntări violente

Agențiile internaționale de presă au relatat luni că trupele ruse şi ucrainene poartă lupte intense în provinciile Doneţk şi Zaporojia din estul şi sud-estul Ucrainei, unde armata ucraineană a recucerit un şir de sate după lansarea mult aşteptatei contraofensive.

Mare parte din lupte se desfăşoară la sud şi sud-vest de oraşul Velika Novosilka, unde ucrainienii încearcă să înainteze de-a lungul unui râu îngust, Mokri Iali, zona unde a recucerit respectivele sate. „(Trupele ucrainene) înaintează de-a lungul ambelor maluri… În unele zone au reuşit să ocupe poziţii pe înălţimi. Şi vor presa cu şi mai multe resurse, forţându-ne să mutăm rezerve dintr-o altă zonă,” a scris pe Telegram un cunoscut blogger militar rus, Alexander Koţ.

Recuperarea a cel puţin patru sate reprezintă primele succese ale contraofensive ucrainene, operaţiune care însă a provocat deja pierderi notabile trupelor Kievului, inclusiv tancuri şi blindate occidentale. Potrivit website-ului olandez de informaţii din surse deschise Oryx, printre echipamentele grele pierdute de armata ucraineană în primele zile ale contraofensivei se numără şi 16 blindate americane Bradley. În total, Washingtonul a oferit Kievului 109 blindate de acest tip, ceea ce înseamnă că ucrainienii au pierdut circa 15% din vehiculele primite de la americani, un număr semnificativ pentru doar câteva zile de luptă, cred experții.

Recucerirea satelor anunţată luni reprezintă cea mai rapidă înaintare a trupelor ucrainene în ultimele şapte luni, dar încă nu se poate vorbi despre o străpungere a liniilor defensive ruseşti. Ultimele progrese înseamnă o înaintare de circa cinci kilometri, astfel că armata ucraineană mai are de pătruns încă aproximativ 90 de kilometri în interiorul teritoriului controlat de ruşi pentru a putea atinge Marea Azov şi a tăia astfel coridorul terestru al Rusiei cu Crimeea.

Statul Major ucrainean a anunţat luni că trupele sale au fost angajate în ultimele 24 de ore în circa 20 de bătălii, lângă oranşul Bahmut, de asemenea mai la sud aproape de oraşele Avdiivka şi Mariinka şi tot către sud lângă Bilohorivka. Ministerul rus al Apărării a confirmat la rândul său că luptele cele mai grele au loc în zona localităţilor Avdiivka şi Mariinka.

Ucraina mizează pe armele performante în valoare de zeci de miliarde de euro oferite de aliaţii săi occidentali, plus informaţiile primite din partea acestora şi instruirea oferită militarilor ucraineni, dar eficacitatea acţiunilor ofensive a trupelor sale este diminuată de sprijinul aerian insuficient.

Experții au afirmat că armata ucraineană nu a angajat încă în luptă toate rezervele pregătite pentru contraofensivă. De exemplu, fostul comandant al trupelor americane în Europa, Ben Hodges, a estimat că principalul asalt ucrainean, atunci când va veni, va implica formaţiuni de sute de tancuri şi vehicule de luptă ale infanteriei.

Rezistența rușilor

Dacă înaintarea ucrainienilor se face mai greu decât se anticipa, acest lucru se datorează in parte – cred analiștii militari – îmbunătățirilor și progreselor pe care le-au făcut rușii. Forțele de la Kiev se confruntă cu un inamic care a făcut greșeli și a suferit eșecuri în războiul de 15 luni, dar Moscova a învățat din acele gafe și și-a îmbunătățit armele și tacticile.

Potrivit unei analize AP, Rusia a construit apărări puternic fortificate de-a lungul liniei frontului de 1.000 de kilometri, și-a perfecționat armele electronice pentru a reduce avantajul pe care ucrainienii îl dețineau până în prezent în confruntările cu drone de luptă și a transformat bombele grele din masivul său arsenal ce datează încă din perioada Războiului Rece în proiectile glisante de mare precizie, capabile să lovească ținte fără a pune în pericol avioanele de luptă. (https://www.pbs.org/newshour/world/russias-improved-weaponry-and-tactics-pose-challenges-to-ukraines-counteroffensive)

Experții cred că schimbarea tacticilor rusești, împreună cu numărul sporit de trupe și armamentul îmbunătățit, ar putea complica eforturile Ucrainei de a obține o victorie decisivă rapidă, amenințând să transforme contraofensiva acesteia – confirmată de președintele Volodimir Zelenski și de alți oficiali de la Kiev, care au vorbit de o serie de atacuri declanșate în mai multe părți ale frontului – într-o lungă bătălie de uzură.

Șeful US Joint Chiefs, generalul Mark Milley, a declarat de altfel săptămâna trecută că, deși armata Ucrainei este bine pregătită, pe măsură ce timpul trece, „aceasta va fi o luptă oscilantă pentru o perioadă considerabilă de timp.”

Până acum, așadar, atacurile ucrainiene au dus doar la câștiguri marginale împotriva apărării rusești multistratificate, iar rezistența îndârjită pe care o arată soldații lui Putin a provocat pierderi semnificative forțelor guvernului de la Kiev.

Sir Richard Barrons, un general britanic în rezervă, care a condus U.K. Joint Forces Command, a declarat de altfel că armata rusă a construit linii defensive „de manual” și și-a ajustat tactica după retragerile sale precipitate din părți întinse ale regiunilor Harkov și Herson, în toamna trecută, sub presiunea unei ofensive ucrainiene semnificative.

Barrons s-a referit la abilitatea îmbunătățită a Rusiei de a contracara și de a folosi dronele și a remarcat, de asemenea, că Moscova a învățat să-și țină activele cheie, cum ar fi cartierul general de comandă și depozitele de muniție, în afara raza de acțiune a artileriei ucrainiene.

„(Rușii) și-au îmbunătățit modul în care pot trage spre artileria și tancurile ucrainene atunci când le observă,” a declarat generalul în retragere britanic. „Așa că, dacă adunăm aceste lucruri, toată lumea știe că aceasta va fi o luptă mai grea decât pentru Herson sau Harkov în toamna anului trecut.”

Generalul britanic a remarcat și că Rusia a trimis mai multe trupe pentru a proteja linia lungă a frontului, chiar dacă mulți dintre soldații folosiți ar putea fi încă slab pregătiți.

AP a reamintit că, la începutul războiului, convoaiele militare rusești au fost desfășurate pe kilometri întregi, devenind o pradă ușoară pentru artileria și dronele ucrainene în timpul unei încercări eșuate de a captura Kievul. Acest atac ratat, desfășurat în primele momente ale invaziei declanșate la 24 februarie 2022, a fost considerat o gafă majoră de experții militari.

De asemenea, într-un șir lung de succese militare pentru forțele guvernului de la Kiev, rachetele ucrainene au scufundat crucișătorul rusesc Moskva, nava amiral a flotei sale de la Marea Neagră, au lovit depozitele de muniție și cartierele generale de comandă ale Moscovei, iar forțele Kremlinului s-au retras în grabă de pe teritorii întinse din est și sud în toamna anului trecut.

În ciuda acelor eșecuri, forțele ruse au rămas pe poziții pentru a apăra părți largi ale teritoriului ucrainean pe care l-au capturat la începutul invaziei. Luna trecută, armata lui Putin a anunțat că a preluat controlul asupra orașului Bahmut din est, după cea mai lungă și sângeroasă bătălie a războiului.

Reamintim că luptele pentru localitatea minieră aflată în partea de nord-est a provinciei Donețk, o parte din Donbas, inima industrială a Ucrainei și care a avut la un moment dat aproximativ 80.000 de persoane, au devenit un simbol pentru eforturile militare ale celor două tabere, din motive diferite. Oficialii de la Kiev au insistat că bătălia pentru oraș a avut două obiective majore: 1) a limitat avansurile Rusiei, forțând Moscova să desfășoare mai multe trupe și echipamente în Bahmut, și 2) a pus bazele viitoarelor progrese ucrainene, permițând trupelor lor de rezervă să beneficieze de mai mult timp pentru pregătire.

De partea sa, Moscova a sperat că o victorie în Bahmut ar putea deschide calea pentru a captura restul regiunii, cucerirea orașului fiind un premiu major pentru Kremlin, fiind prima victorie majoră a Rusiei după aproape un an de lupte crâncene. Forțele ruse au bombardat orașul cu artilerie începând din mai trecut și din august au lansat constant valuri de atacuri de infanterie, conduse de mercenari din Grupul Wagner, cărora li s-au alăturat noi recruți și foști deținuți din închisoare. Rușii au anunțat capturarea totală a orașului în mai.

Alți experți au vorbit despre arsenalele superioare ale forțelor ruse. De exemplu, analistul militar ucrainean Oleh Jdanov a notat că Moscova a menținut un avantaj numeric în trupe și arme în fața ucrainienilor.

În timp ce Rusia și-a folosit din ce în ce mai mult arsenalele pe care le avea încă din timpul Războiului Rece, desfășurând tancuri care datează din anii 1950 pentru a-și reface pierderile masive de la începutul ofensivei, astfel de arme vechi încă pot funcționa bine, a spus Jdanov.

„Nu contează ce tancuri au; au mii de astfel de tancuri,” a declarat Jdanov, menționând că Rusia a folosit multe dintre vehicule ca arme staționare în liniile lor defensive, inclusiv în regiunea Zaporijnia, unde s-au dovedit eficiente.

El a recunoscut succesul Rusiei în atacarea și distrugerea depozitelor militare ucrainene, bazându-se pe agenții și colaboratorii Moscovei, dar a spus că astfel de pierderi sunt „suportabile” pentru Kiev. Expertul a mai spus că rușii folosesc din ce în ce mai mult dronele și războiul electronic îmbunătățit pentru a bloca aparatele fără pilot trimise de ucrainieni.

De asemenea, Rusia a încetat să mai folosească grupurile tactice de mărimea unui batalion pe care le-a desfășurat la începutul războiului și a trecut la unități mai mici, a spus Jdanov, lucru care îi permite o mai mare flexibilitate și mobilitate pe câmpul de luptă.

Bombele zburătoare

În timp ce forțele aeriene ruse au operat în număr relativ mic, ele și-au modernizat stocul de bombe pentru a le transforma în proiectile glisante care s-au dovedit eficiente, a spus Oleh Jdanov. Bombele de 500 de kilograme adaptate cu un modul GPS pot provoca daune masive, cred experții.

„Uniunea Sovietică a produs acele bombe în număr nelimitat,” a afirmat expertul ucrainean, adăugând că rușii lansează până la 50 de bombe pe zi pentru „un efect psihologic major.”

Bloggerii militari ruși au salutat eficiența bombelor glisante și capacitatea lor de a lovi ținte de până la 70 de kilometri distanță. Un fost pilot militar a anuntat pe blogul său că Rusia lucrează la transformarea bombelor de 1.500 de kilograme în proiectile glisante.

Aceste conversii permit forțelor aeriene ruse să intensifice loviturile asupra forțelor ucrainene fără a risca să-și expună avioanele de vânătoare și bombardierele la loviturile apărării antiaeriene ale forțelor guvernului de la Kiev.

Royal United Service Institute (RUSI), un think-tank din Londra care se concentrează pe probleme de apărare și securitate, a listat aceste bombe glisante ca fiind parte din îmbunătățirile aduse de ruși armelor și tacticilor de pe front.

„Deși au doar o precizie limitată, dimensiunea acestor muniții reprezintă o amenințare serioasă,” a afirmat RUSI într-un raport recent, adăugând că Rusia lucrează pentru a le îmbunătăți precizia.

Raportul a mai precizat că inginerii ruși au demonstrat pricepere în construirea de fortificații de câmp și obstacole complexe de-a lungul liniei frontului, inclusiv tranșee armate cu beton și buncăre de comandă, întărite cu sârmă, șanțuri, arici antitanc sau „dinți de dragon” și câmpuri minate complexe.

Amplasarea pe scară largă a minelor sofisticate pentru a fi utilizate împotriva tancurilor și infanteriei reprezintă „o provocare tactică majoră pentru operațiunile ofensive ucrainene,” au afirmat experții RUSI.

Alte îmbunătățiri rusești remarcate în raport includ o mai bună camuflare termică pentru tancuri; desfășurare mai agilă a artileriei în mai multe poziții, inclusiv integrarea cu drone pentru a evita pierderile; și atacarea artileriei ucrainene cu muniții de tip loitering (hoinare) – drone care plutesc până când observă o țintă.

Această coombinație de tactici de luptă „reprezintă cea mai mare provocare pentru operațiunile ofensive ucrainene,” se arată în raportul RUSI.

Sistemele de război electronice îmbunătățite ale Rusiei au distrus aproximativ 10.000 de drone ucrainene pe lună, în timp ce acestea au putut, de asemenea, să intercepteze și să decripteze comunicațiile tactice ucrainene în timp real, au adăugat experții britanici.

Rușii au învățat, de asemenea, să intercepteze rachetele ghidate de GPS lansate de lansatoarele furnizate de Occident, cum ar fi HIMARS-ul fabricat din SUA, care inițial provocat daune majore rușilor, se arată în raport.

Armata Rusiei „este capabilă să-și îmbunătățească și să dezvolte utilizarea sistemelor cheie,” a precizat RUSI, dar a remarcat că ea ar putea avea dificultăți să răspundă la ajustări rapide similare ale Kievului, ceea ce ar putea face ca unitățile Moscovei „să își piardă rapid coordonarea.”

Alte imbunatatiri

Raportul RUSI mai vorbește și de alte tactici îmbunătățite de partea rușilor, printre care:

• folosirea soldaților mai puțin experimentați și antrenați pe centru atacului, în timp ce unitățile de elită așteaptă în spate sau pe flancuri. Astfel, unitățile care sunt mai puțin bine antrenate și mai puțin bine echipate sunt privite ca și „carne de tun,” fiind trimise pentru a ataca liniile ucrainene în echipe de cinci oameni. Când forțele ucrainene deschid focul și distrug echipa de atac, pozițiile lor sunt expuse, permițând specialiștilor de elită, inclusiv lunetișilor și operatorilor de arme grele poziționați în spatele liniei de front, să se concentreze pe ele și să le atace. Misiunile serioase de luptă sunt rezervate trupelor de asalt de elită care sunt mai bine antrenate și echipate – în mare parte, asta înseamnă brigăzi de infanterie navală rusă, divizii de asalt aerian, unități de forțe speciale și unele unități de mercenari Wagner. Acestea sunt rotite și în afara zonelor de luptă prioritare, mai degrabă decât să rămână în zonele ocupate.
• sprijinirea artileriei cu drone. Rusia a intrat în război cu o mare parte din forța sa de artilerie dispersată în unități de tancuri/infanterie numite grupuri tactice de batalion. Această dispersie, și grupul tactic de batalion în general, au avut rezultate extrem de slabe în prima jumătate a anului 2022, iar acum o mare parte din artileria rusă a fost recentralizată în brigăzi de artilerie.

Brigăzile de artilerie ale Rusiei beneficiază acum de un „circuit de focuri de recunoaștere” activat de dronele de supraveghere Orlan-10. Aceste aparate fără pilot vânează ținte, care pot fi lovite în 3-5 minute de la detectare – mai rapid decât structurile tradiționale de sprijinire a focului de artilerie foarte puternice ale Rusiei. „Circuitul de focuri de recunoaștere” poate fi stabilit și pe ținte geolocate după semnătura lor electromagnetică, dar acest lucru durează de obicei mai mult (20-30 de minute).

• adaptarea la atacurile HIMARS. Armata Rusiei s-a adaptat la distrugerile provocate de atacurile lansate de HIMARS și M270, ducând depozitele de arme și cartierele generale mai în spate, în afara razei de acțiune a acestor sisteme performante. Acest lucru a scăzut eficiența Rusiei, deoarece a fost nevoie de mai mult timp pentru a livra provizii în prima linie, dar tactica s-a dovedit una semnificativă pentru a se proteja de atacurile ucrainiene, mai ales că noile facilități au fost îngropate mai sigur sub pământ.

În plus, pentru a se feri de bombele cu planare SDB lansate aerian și terestru, compatibile cu HIMARS, Rusia a început să-și protejeze centrele de comandă și depozitele importante cu acțiuni de blocare electronică a GPS-ului, dând peste cap precizia acestor proiectile. RUSI a raportat că apărarea aeriană rusă a devenit în sfârșit capabilă să doboare „un număr semnificativ” de rachete supersonice M31 lansate de HIMARS.

De asemenea, analiștii estimează că vehiculele rusești de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune – sistemele sale din seria Pantsir și Tor-M – s-au „îmbunătățit masiv.” Acest lucru se datorează faptului că ele au fost integrate în rețelele de apărare aeriană cu rază mai lungă de acțiune, intre care în special radarul 48Ya6 Podlets-K1. Vehiculele sunt ajutate de avioanele de patrulare Su-35S cu radare eficiente de observare și de distrugere.

Acest lucru a făcut ca loviturile aeronavelor de atac ucrainene să fie extrem de riscante. Raportul precizează că avioanele S-400 și Su-35 au doborât avioane de la circa 200 de km distanță, sugerând că acest lucru a implicat probabil transmiterea datelor de urmărire a țintelor de pe mai multe platforme.

• comunicații mai sigure. Comunicațiile militare rusești au fost o carte deschisă pentru forțele ucrainene la începutul războiului, ducând la moartea mai multor generali ruși. Acum, posturile de comandă de la nivelul brigăzii și mai sus sunt poziționate mai în spate (de obicei la 20 de kilometri) și folosesc linii de comunicație mai sigure bazate pe infrastructura de telecomunicații ucraineană deturnată și utilizarea extensivă a cablurilor de teren și a releelor micro-link. Cu toate acestea, unitățile mai mici (batalioane, companii etc.) se bazează în continuare pe radiouri și telefoane mobile necriptate și adesea nu reușesc să folosească cuvinte de cod în timpul comunicării.

Comentând pe marginea progreselor făcute de ruși – inclusiv îmbunătățirea sistemelor de război electronic, desfășurarea de bombe zburătoare sau tactici noi și eficiente de utilizare a munițiilor, intre care proiectilele de artilerie -, Popular Mechanics a concluzionat: „Încercarea de a ne concentra propagandistic doar asupra lucrurilor prost făcute și de a ignora lucrurile deștepte în ceea ce privește adaptarea la care au recurs rușii riscă să facă lucrurile deștepte și mai eficiente. Forțele armate ale Ucrainei și aliații săi străini s-au adaptat continuu și ele și trebuie să rămână cu un pas înainte, recunoscând și adaptându-se la schimbările Rusiei mai repede decât se pot adapta forțele ruse la modificările făcute de Ucraina.”

Slăbiciunile forțelor lui Putin

Experții militari care au vorbit despre îmbunătățirile militare și tactice ale rușilor s-au referit și la slăbiciunile fundamentale care afectează forțele lui Putin, deoarece lucrurile sunt departe de a fi perfecte pentru armata Rusiei.

Potrivit acestora, trupele ruse continuă să sufere din cauza moralului scăzut, există lipsuri constante de muniție, iar coordonarea între unități a rămas slabă. Dispute interne violente au izbucnit între conducerea militară și Grupul Wagner, o unitate de mercenari creată de Evgheni Prigojin, un apropiat al liderului de la Kremlin.

Luptătorii Wagner au jucat un rol decisiv în luptele pentru Bahmut, mercenarii lui Prigojin decimând multe unități de elită ucrainene, în timp ce forțele regulate ale armatei ruse nu s-au implicat mult în lupte. Prigojin a devenit una dintre figurile centrale ale războiului și s-a angajat într-o ceartă publică cu liderii militari ai Moscovei. El a acuzat deseori conducerea armatei că nu a reușit să-i aprovizioneze luptătorii în mod adecvat cu muniție, în contextul în care oamenii săi au luptat să obțină o victorie majoră în Bahmut.

De asemenea, analiștii militari cred că un factor major care încă limitează capacitatea Rusiei a fost decizia acesteia de a împiedica forțele sale aeriene să pătrundă adânc în Ucraina, după ce a suferit pierderi grele în fazele inițiale ale războiului. Încercările sale de a elimina apărarea antiaeriană a Ucrainei au eșuat. Datorită proviziilor de armament occidental, Ucraina reprezintă acum o provocare și mai formidabilă pentru aparatele de luptă rusești.

Sir Richard Barrons a subliniat că este esențial ca liderii militari de la Kiev să continue să țină la distanță avioanele de război ale adversarului său, astfel încât „contraofensiva să nu fie momentul în care forțele aeriene ruse își găsesc brusc capacitatea și curajul să-si facă de cap… peste toată Ucraina.”

Surse: AP, PBS, CNN, Popular Mechanics