ANALIZĂ Cum au schimbat lumea atacurile teroriste din Statele Unite

În ziua de 11 septembrie 2001, într-o serie de atacuri coordonate,19 teroriști islamiști au atacat, cu avioane comerciale deturnate, Turnurile Gemene din New York și clădirea Pentagonului din capitala federală. Un al patrulea aparat, despre care s-a presupus că urma să lovească Casa Albă, s-a prăbușit pe un câmp din Pennsylvania după ce pasagerii au încercat să-i neutralizeze pe atacatori.

În mai puțin de 90 de minute, într-o dimineață însorită de toamnă, întreaga lume s-a schimbat radical. Aproape 3.000 de oameni au fost uciși în acea zi în America, iar SUA s-au trezit aproape peste noapte implicate în ceea ce avea să devină cel mai lung război din istoria sa, un război care a costat aproximativ 8 trilioane de dolari.

Evenimentele din urmă cu 20 de ani au remodelat răspunsul global la terorism, au dus la modificări – deseori controversate – în ceea ce privește securitatea, dreptul la intimitate și tratamentul prizonierilor, au schimbat politicile de imigrație ale Statelor Unite și au intensificat sentimentele anti-musulmane.

Contextul

La orele 8:46 și 9:03, în dimineața zilei de 11 septembrie 2001, două avioane deturnate de teroriști Al-Qaeda au lovit Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York. Un alt treilea avion s-a prăbușit peste clădirea Pentagonului în Washington DC, în timp ce un patrulea aparat a căzut într-un câmp din Pennsylvania, după ce pasagerii au încercat să recapete controlul aeronavei din mâinile atacatorilor.

Ceea ce până în acel moment părea de neimaginat – un atac terorist fără precedent pe solul american, care a lovit centrul financiar din New York și capitala federală – – a fost un șoc pentru Statele Unite. Iar efectele sale se resimt și astăzi, la 20 de ani de la tragedie. Un sondaj recent USA Today / Gallup a indicat că aproximativ 60% dintre americani afirmă că atacurile din septembrie 2001 au schimbat permanent modul lor de viață, un procent mai mare decât numărul celor care au declarat asta la zece ani după atentate.

Schimbările au fost profunde și au apărut aproape imediat după acea zi fatidică din septembrie, cu consecințe politice, economice și de securitate nu doar pentru America, ci pentru întreaga planetă.

Războiul împotriva terorii

La mai puțin de o lună de la atentatele din 11 septembrie 2001, Statele Unite au lansat atacuri aeriene împotriva Afganistanului, invadând țara condusă de talibani.

Scopul inițial al invaziei, ordonat de președintele american George W. Bush, a fost eliminarea Al Qaeda și a liderului său, Osama bin Laden, acuzați de planificarea, organizarea și executarea atacurilor împotriva Americii. Talibanilor li s-a cerut predarea lui bin Laden și a conducătorilor Al Qaeda, dar au refuzat să se supună ultimatului venit de la Washington.

Într-o declarație făcută în fața Congresului de la Washington, președintele Bush a afirmat în acel moment că țara este angajată într-un nou tip de acțiune militară care depășește cu mult cele câteva lovituri aeriene lansate împotriva unui singur inamic. „Războiul împotriva terorii” s-a născut și nu se va sfârși „până când fiecare grup terorist cu acoperire globală nu va fi găsit, oprit și învins,” a declarat liderul american.

Războiul din Afganistan a devenit ulterior cel mai lung din istoria Statelor Unite. Aproximativ 800.000 de americani au fost desfășurați în zona de conflict de-a lungul celor 20 de ani, America înregistrând aproape 2.500 de morți și peste 20.000 de răniți, cu zeci de mii de veterani care suferă în continuare din cauza traumelor provocate de ostilități.

Forțele internaționale desfășurate în Afganistan pentru a-i sprijini pe americani au pierdut și ele câteva sute de soldați, acestora adăugându-li-se alte zeci de mii de civili afgani, polițiști și militari din forțele de securitate locale, angajați din organizațiile umanitare și contractori.

În timp ce războiul din Afganistan s-a bucurat inițial de sprijinul masiv al opiniei publice americane, susținerea pentru conflict a scăzut treptat de-a lungul anilor, mai ales după ce forțele speciale americane au reușit să-l ucidă pe bin Laden la 2 mai 2011 într-un raid desfășurat în Pakistan.

Un moment controversat în „războiul împotriva terorii” a avut loc în primăvara anului 2003, când președintele Bush a ordonat invadarea Irakului condus de Saddam Hussein. Liderul de la Bagdad a fost acuzat că a ajutat Al Qaeda la planificarea atentatelor împotriva SUA și că ar fi stocat arme de distrugere în masă.  (Armele nu au fost găsite niciodată, iar informații ulterioare au indicat că serviciile secrete s-au bazat pe date eronate). Războiul din Irak a provocat circa 4.500 de morți printre militarii americani, 179  printre cei britanici, în timp ce numărul irakienilor morți – civili și insurgenți deopotrivă – este de câteva sute de mii.

Americanii s-au retras din Irak în 2011, pentru a reveni în zonă trei ani mai târziu, de data aceasta pentru a confrunta organizația teroristă Statul Islamic. De partea sa, războiul din Afganistan s-a terminat pentru americani într-un mod umilitor, după ce retragerea haotică a forțelor SUA ordonată de către președintele Joe Biden în acest an a provocat căderea guvernului local și victoria rapidă a talibanilor.

Analiștii afirmă că „războiul împotriva terorii” a definit politica externă Statelor Unite în ultimii 20 de ani, iar spectrul unei repetări a atacurilor din 11 septembrie și frica unui nou atentat masiv în SUA au făcut ca acțiunile militare în străinătate ale forțelor americane să se prelungească mult mai mult decât se anticipase inițial.

Supravegherea americanilor

La 45 de zile după atacurile din 11 septembrie 2001, președintele George W. Bush a semnat Patriot Act (Uniting and Strengthening America by Providing Appropriate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism), o lege implementată cu scopul declarat de a întări securitatea națională a Statele Unite.

Documentul a extins masiv puterile forțelor de ordine, permițând inclusiv interceptarea convorbirilor telefonice interne și internaționale, a facilitat comunicarea între agențiile de securitate pentru a permite acestora să utilizeze mai eficient toate resursele disponibile în eforturile de combatere a terorismului și a instituit sancțiuni sporite pentru infracțiunile de terorism.

Criticii spun că, în esență, Patriotic Act a oferit guvernului de la Washington mână liberă ca să monitorizeze cetățenii americani. Ei afirmă că documentul a dus la crearea unui „regim de supraveghere în masă,” permițând printre altele detenția pe durată nedeterminată a imigranților, fără proces, în timp ce forțele de ordine au putut să percheziționeze proprietăți și documente fără mandat sau consimțământul celor vizați.

În anii care au urmat adoptării Patriot Act, aceste programe controversate au fost extinse și susținute de administrațiile Bush și Obama, precum și de Congres.

Un moment important a avut loc în 2013, când Edward Snowden a dezvăluit amploarea eforturilor Agenției Naționale de Securitate a SUA de a aduna date la scară mare. Dezvăluirile fostului contractor CIA – legate de numeroase programe de supraveghere la nivel mondial, multe conduse de NSA și alianța Five Eyes (compusă din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă), cu cooperarea companiilor de telecomunicații și a guvernelor europene – au ridicat semne de întrebare privind extinderea puterilor acordate serviciilor de informații.

Grupurile pentru libertăți civile și pentru drepturile omului au contestat în justiție legile privind securitatea națională din SUA, susținând că acestea subminează dreptul la viață privată și, în unele cazuri, sunt neconstituționale.

Deși opinia publică a sprijinit în mare măsură dreptul serviciilor de informații de a  spiona cetățenii în numele securității naționale, mai mult de un sfert dintre americani au indicat în diferite sondaje de opinie că au schimbat modul în care au folosit tehnologia în urma dezvăluirilor făcute de Snowden.

În ultimii ani, Congresul de la Washington – care inițial a reînnoit puterile acordate serviciilor din domeniul securității naționale – a acționat pentru a limita unele dintre aceste puteri, în timp ce unele dintre tehnicile mai controversate de colectare a datelor au fost abandonate.

În acest context, trebuie menționat că una dintre cele mai importante și durabile schimbări produse în SUA după atacurile din 11 septembrie a fost crearea unei birocrații antiteroriste masive. De exemplu, o investigație din Washington Post din 2010 a dezvăluit existența unui sistem antiterorist ce include aproximativ 1.271 de entități guvernamentale și 1.931 de companii private axate pe antiterorism.

Războiul împotriva terorismului a presupus, de asemenea, creșterea numărului de persoane cu autorizații de securitate top-secret la aproximativ 854.000 și construirea mai multor birouri și facilități securizate pentru a le găzdui – o extindere egală cu aproape trei clădiri ale Pentagonului sau 22 de clădiri ale Capitolului.

Securitatea aeriană

Una dintre cele mai vizibile modificări post-atentate a fost cea legată de călătoriile cu avionul. În urma atacurilor, care au fost înlesnite de lipsa unor controale stricte în aeroporturile din America – doar circa 10% dintre bagajele călătoriilor erau scanate în anii anteriori atacurilor -, oficialii din Statele Unite au creat Transportation Security Administration (TSA).

TSA a fost construită de la zero în doar câteva luni, cu scopul de a îmbunătăți procedurile de securitate aeroportuară și de a centraliza securitatea călătoriilor aeriene în cadrul unei singure agenții federale.

Parte a Department of Homeland Security, TSA are în prezent un buget de circa 8 miliarde de dolari și peste 47.000 de angajați, între care ofițeri de control în aeroporturi, agenți federali înarmați în avioanele comerciale, echipe mobile cu câini de supraveghere și specialiști în explozivi.

Legea care a dus la crearea TSA prevede, de asemenea, ca toate bagajele călătorilor să fie scanate, ușile cabinelor din avioane întărite, iar agenți aerieni să fie plasați în aparatele de zbor.

De asemenea, printre măsurile de securitate luate în ceea ce privește călătoriile aeriene au fost interzicerea lamelor de ras în bagajele de mână, a unor lichide, îndepărtarea pantofilor la trecerea prin aparatele de scanare și controlarea suplimentară a echipamentelor electronice. Toate acestea au dus la cozi mai lungi la îmbarcare și au forțat pasagerii să sosească mai repede la aeroport.

În timp ce întărirea măsurilor de securitate aeriană a avut un succes evident – doar anul trecut, agenții TSA au confiscat 3.200 de arme pe aeroporturi, iar atacuri cu avioane nu au mai avut loc după 2001 -, trebuie spus că o mare parte din infrastructura de securitate este ascunsă publicului, cu controale, verificări de fond și analize de comportament parte a sistemului. Acest lucru a dus, de asemenea, la suspiciuni și plângeri privind încălcarea dreptului la intimitate și profilarea rasială, în special a unor pasageri arabi musulmani.

Sentimentele anti-musulmane

La șase zile după atacurile teroriste, președintele Bush a vizitat o moschee din Washington și a condamnat hărțuirea comunității musulmane. „Chipul terorii nu este adevărul credinței Islamului,” a declarat el în acel moment. „Nu asta înseamnă Islamul. Islamul este pace. Acești teroriști nu reprezintă pacea. Ei reprezintă răul și războiul.” Aceste declarații venite din partea liderului american păreau să sugereze că atacurile împotriva comunității musulmane din SUA, anticipate de mulți politicieni și analiști ca urmare a atentatelor din 11 septembrie, ar putea fi evitate.

Acest lucru nu s-a întâmplat însă. În 2000, FBI a înregistrat un număr de 12 atacuri anti-musulmane în Statele Unite. În 2001, numărul acestora a ajuns la 93, un trend care a continuat în anii post-atentate.

Sondajele efectuate la două luni după 11 septembrie au arătat că 59% dintre americani aveau o viziune favorabilă despre musulmanii americani, în creștere față de numărul de dinainte de atacuri. Dar în anii care au urmat atentatelor, sondajele au arătat o suspiciune din ce în ce mai mare a americanilor față de cei originari din Orientul Mijlociu și un număr tot mai mare de americani care au asociat Islamul cu violența.

La un deceniu și jumătate după atentatele din 11 septembrie, jumătate dintre musulmanii din America  au declarat că traiul lor devenise mai dificil în Statele Unite ca urmare a atacurilor.

Chiar dacă populația musulmană a crescut în anii de după 11 septembrie, cercetătorii spun că mulți americani știu puțin despre Islam și că opiniile despre comunitatea musulmană continuă să fie împărțite pe linii politice. De exemplu, un sondaj realizat de Pew Research în 2007 a arătat că jumătate dintre americani afirmau că Islamul „nu face parte din societatea americană obișnuită,” această opinie fiind susținută de 68% dintre republicani și doar 37% dintre democrați.

O lume schimbată

La doar câteva zile de la atacurile din New York, președintele Bush a declarat în fața Congresului că „fiecare națiune, în fiecare regiune, are acum o decizie de luat. Fie sunteți cu noi, fie sunteți cu teroriștii.” Avertismentele președintelui american, care au coincis cu anunțarea declanșării campaniei sale anti-terorism, au fost repetate la Ground Zero din New York.

Având o portavoce în mâna dreaptă, cu mâna stângă pe umărul pompierului Bob Beckwith, președintele Bush le-a transmis primilor respondenți aflați la fața locului: „Vă pot auzi! Restul lumii vă aude! Iar oamenii – oamenii care au dărâmat aceste clădiri ne vor auzi în curând pe toți.” Mulțimea a reacționat cu strigăte puternice și prelungite de „USA! USA!”

Momentul a capturat starea de spirit a națiunii americane în acea perioadă. Atacurile teroriste au dus la o intensificare a fenomenului patriotic în Statele Unite, comparat de mulți cu efervescența patriotică de după atacul japonez de la Pearl Harbor. Mulți dintre americanii care s-au înrolat în 2001 și 2002 au făcut acest lucru mânați de o dorință de a răzbuna cele întâmplate în septembrie 2001.

De asemenea, imediat după 11 septembrie, a existat o creștere a numărului de americani care s-au oferit voluntari pentru organizațiile de caritate și să doneze sânge. La rândul lor, bisericile au înregistrat o creștere a numărului de enoriași.

Nivelul ridicat de patriotism a prins rădăcini și în cultura americană, deoarece chiar și filmele de la Hollywood au preferat să se concentreze pe patriotism mai degrabă decât pe violență. Iar venerația vădită pentru militari și primii respondenți – vizibilă mai ales printre republicanii americani – este considerată de cercetători o moștenire directe a eforturilor depuse de aceștia în 11 septembrie 2001.

În ceea ce privește consecințele atacurilor din 2001 în restul lumii, acestea sunt diferite. Pentru cei din Afganistan și Irak, atentatele din New York și Washington au avut repercusiuni imediate și brutale, cele două țări fiind martorele unor conflicte militare care au făcut zeci de mii de morți și răniți. Națiunile din jurul lor au fost și ele afectate în diferite grade.

„Războiul împotriva terorii” i-a adus mai aproape pe americani de aliații lor tradiționali. Marea Britanie, Canada, Australia sau Germania, țările din estul Europei au luat parte activă la campaniile militare ale americanilor. Legăturile cu UE și NATO s-au întărit, cel puțin pentru o perioadă.

La rândul lor, țările occidentale au cunoscut și ele violența unor atacuri islamiste, așa cum s-a întâmplat la Londra, Madrid, Berlin sau Paris. La fel, sentimentele anti-musulmani și anti-imigrație au cunoscut un trend ascendent în Europa, una dintre consecințele directe fiind consolidarea partidelor naționaliste.

CONCLUZIA. După 20 de ani, consecințele atentatelor din 11 septembrie 2001 sunt prezente în America și în alte părți de pe glob. De la securitatea în aeroporturi, la felul în care călătorim, suntem supravegheați digital sau interacționăm cu musulmanii, efectele atacurilor continuă să aibă un impact pentru miliarde de oameni.

Pe de altă parte, mulți susțin că atentatele de la New York și Washington, urmate de invaziile costisitoare ale Afganistanului și Irakului, nu au făcut altceva decât să arate limitele superputerii americane. Era războaielor declanșate pentru a impune democrația cu forța în alte țări a luat sfârșit odată cu retragerea haotică din Kabul, afirmă unii comentatori.

Puțini politicieni democrați și republicani mai sunt dispuși acum să solicite intervenții militare în străinătate. Tot mai mulți congresmeni vor, de asemenea, să limiteze puterile Casei Albe de a declanșa un nou război. Chestiunea ar putea însă să fie mult mai complicată decât anticipează ei: „războiul împotriva terorii” nu s-a terminat, campania anti-terorism nu și-a atins obiectivele, iar amenințările teroriste s-au multiplicat în ultimii ani. Din acest motiv, analiștii susțin că perspectiva unui nou atac catastrofal de tipul 9/11 pe pământ american nu este deloc exclusă.

Surse: Washington Post, Sky News, US News, Pew Research, Council of Foreign Relations