Analiză a presei grecești: Creşterea rolului militar al României şi planurile Greciei

Analiză a portalului PARAPOLITIKA, preluată de Rador:

Războiul din Ucraina, indiferent de când și în ce mod se va termina, creează noi date geopolitice în Alianța Nord-Atlantică, care ar trebui studiate și valorificate pentru strategia internațională a Greciei. Ştirea, care nu este tocmai nouă, dar care ocupă acum tot mai mult spaţiu în presă, este că cea mai mare bază NATO din Europa va fi efectiv mutată din Germania în România.

De la o bază uriaşă ca suprafaţă, dar şi ca forțe, structuri și servicii găzduite la Ramstein la o nouă bază de aproape 3.000 de hectare în construcție în sud-estul României, în regiunea Constanța, al cărei port este unul dintre principalele de la Marea Neagră. Ce înseamnă acest lucru? Războiul și noile date pe care le creează determină Washingtonul și, în cele din urmă, NATO să își mute atenția spre est și sud, într-o zonă cu ieşire la Marea Neagră, ocolind strâmtoarea Bosfor și statutul special al strâmtorii Dardanele.

Pentru Marea Neagră în vizorul aliaţilor se află, de fapt, trei porturi. Alexandroupoli și porturile arhipelagului grecesc de la Marea Egee, pe o ruta care trece prin mările deschise, adică Marea Mediterană, și două porturi spre nord, care reprezintă zona de la Marea Neagră integrată în NATO, pe o rută care trece prin Balcani: Varna în Bulgaria și Constanța în România. Această rută se termină în portul Odesa, care, nu fără sens, a fost vizitat recent de prim-ministrul grec, Kyriakos Mitsotakis, care s-a întâlnit cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski.

O țară intermediară este Moldova, care în ciuda unei vehiculate amenințări tot mai mari de a fi invadată de trupe rusești, va continua să facă parte din sectorul vestic, cu excepția Transnistriei, deja controlată de Moscova. Însă Moldova nu are acces la mare. În repetate rânduri, americanii au vorbit despre această zonă de la Marea Neagră din estul Peninsulei Balcanice, care ocolește strâmtorile şi este dominată de țări membre NATO și UE cu relații speciale la nivel bilateral cu SUA.

Creşterea rolului militar al României vine să arate că această nouă ordine a lucrurilor nu este o simplă teorie a americanilor, ci o strategie practică de protejare a intereselor acestora în contextul noilor date de Război Rece în Europa. Să ne oprim asupra unor puncte ale acestei politici.

Pe de o parte, SUA și prin extensie NATO se mută de la cele două baze centrale postbelice ale lor, Incirlik la est în Turcia și Ramstein la vest în Germania, către această zonă de putere și influență. În acest fel, ei organizează militar și nu numai, politic, energetic și tehnologic o zonă care pleacă din „apele calde” ale Mediteranei, trece prin Balcanii de Est și se întâlnește în Europa Centrală şi de Est cu zona Polonia – ţările baltice. Orice s-ar întâmpla în Europa în continuare și în cadrul NATO și UE, această zonă a influenței lor imediate va separa Rusia de Europa de Vest și de axa franco-germană, dacă există o astfel de axă, precum și „zona (îngustă) americană” din Europa de „hegemonia Berlinului”, indiferent care ar fi raportul de forţe dintre Europa – SUA în NATO.

Al doilea punct care merită analizat este scindarea geopolitică, în ceea ce privește prioritatea faţă de Balcanii de Est în raport cu Balcanii de Vest. În toate acestea există două țări cheie care fac legătura dintre diferite zone: Polonia în nord și Serbia în centrul Balcanilor. În prezent, Grecia se afirmă cu demnitate graţie forţei sale în Balcanii de Est, dar ar trebui să fie îngrijorată de problemele din Balcanii de Vest, unde lucrurile nu merg bine pe axa Albania-Kosovo.

Comentariu de Menelaos Tasiopoulos / Traducerea: Carolina Ciulu