Analiză AFP: Umbrela nucleară franco-britanică pentru Europa, departe de a fi deschisă / De ce propunerea germanilor a rămas literă moartă

Apelul viitorului cancelar german Friedrich Merz de a reflecta asupra unei descurajări nucleare europene riscă să se lovească de autonomia de decizie revendicată de Franţa în acest domeniu şi ridică şi întrebarea credibilităţii unei umbrele nucleare franco-britanice, relatează AFP, transmite Agerpres.

În contextul apropierii spectaculoase a lui Donald Trump de Rusia, Merz consideră necesar ca Europa să se pregătească de „cel mai grav scenariu”, ca NATO să fie lipsită de garanţia de securitate americană, inclusiv nucleară.

Viitorul cancelar german a evocat într-un interviu pentru canalul ZDF o discuţie necesară „cu britanicii şi francezii, cele două puteri nucleare europene, pentru a afla dacă nu putem beneficia şi noi de partajare nucleară, cel puţin în domeniul securităţii nucleare”.

Această propunere nu reprezintă o premieră din partea aleşilor conservatori germani. În iulie 2022, fostul ministru şi preşedinte al Bundestagului, Wolfgang Schauble, a propus ca Berlinul să furnizeze „o contribuţie financiară la puterea nucleară franceză în schimbul unei descurajări nucleare comune”.

O ofertă rămasă literă moartă. Încă de la apariţia sa, descurajarea nucleară franceză se vrea complet independentă şi are la bază evaluarea de către un singur om, preşedintele Republicii, a unei ameninţări împotriva intereselor vitale ale ţării.

„Este franceză şi va rămâne franceză”, a reafirmat joi ministrul apărării, Sebastien Lecornu, pe Franceinfo.

Într-un discurs privind doctrina nucleară franceză din februarie 2020, preşedintele Emmanuel Macron a evidenţiat totuşi „dimensiunea autentic europeană” a descurajării franceze.

„În fapt, există o compatibilitate între cele două propuneri a priori contradictorii”, a declarat Emmanuelle Maître, cercetătoare la Fundaţia pentru cercetare strategică (FRS).

„Pentru că suntem o ţară membră a unei comunităţi regionale foarte integrate şi a unei alianţe militare, în mod mecanic interesele noastre vitale vor coincide în mare parte cu interesele vitale ale vecinilor noştri”, chiar dacă Franţa decide singură, a explicat ea pentru AFP.

Dar „nu există nicio asigurare, nicio garanţie” privind care ar fi evaluarea acestui risc vital pentru un preşedinte confruntat cu o posibilă ripostă împotriva ţării sale. Această ambiguitate este deliberată pentru a complica calculele adversarului, dar poate fi percepută ca o lipsă de credibilitate pentru aliaţii Parisului, a mai afirmat ea.

„Componentă psihologică”

În Regatul Unit, de asemenea, numai prim-ministrul are putere de decizie asupra arsenalului nuclear, deşi rachetele sunt cumpărate din SUA.

„Marea diferenţă este că armele nucleare britanice fac deja parte din garanţia de descurajare lărgită a NATO”, a spus Marion Messmer, cercetătoare în cadrul centrului de reflecţie Chatham House.

Forţele nucleare britanice, la fel ca şi cele americane şi spre deosebire de cele franceze, sunt integrate NATO, în beneficiul celor 32 de state membre ale Alianţei.

„Într-un anumit sens, Regatul Unit furnizează deja o parte” dintr-o disuasiune nucleare europeană, a afirmat ea.

Dacă Parisul şi Londra ar urma totuşi să furnizeze o umbrelă nucleară Europei într-un cadru care rămâne să fie definit, s-ar pune problema credibilităţii sale, mai scrie France Presse.

Potrivit institutului Sipri, Franţa dispune de 290 de focoase nucleare, Regatul Unit de 225, faţă de 3.708 în cazul SUA. Dacă Parisul dispune de patru submarine şi de avioane de vânătoare echipate cu rachete nucleare. Londra nu se poate baza decât pe patru submarine pentru a lansa focoase nucleare, ceea ce îi limitează opţiunile.

Din punctul de vedere al lui Marion Messmer, „cea mai mare provocare ar fi componenta psihologică, pentru că ştim că Rusia ia foarte în serios Statele Unite, statele europene mult mai puţin”. Totul ar depinde deci de semnalele care să le reflecte hotărârea trimise de cele două capitale europene.

Emmanuel Macron a propus în discursul său din 2020 un „dialog strategic cu partenerii noştri europeni (…) privind rolul descurajării nucleare franceze în securitatea noastră colectivă”. Însă doctrina franceză nu oferă decât opţiuni limitate.

Avioane europene ar putea participa la exerciţii nucleare franceze furnizând de exemplu avioane de vânătoare de escortă sau avioane de realimentare pentru cele de tip Rafale care transportă rachetele nucleare, se menţionează într-o propunere a institutului german SWP.

Parisul ar putea, de asemenea, potrivit acestuia, să desfăşoare avioane „capabile să transporte arme nucleare” în bazele aliate, ceea ce „ar putea face calculele strategice ale Moscovei mult mai dificile”.

Însă, din punctul de vedere al lui Emmanuelle Maître, „începând din momentul în care nu acceptăm deloc o deschidere doctrinară, nu există nici enorm de multe lucruri care îi pot interesa pe aliaţi”. „Ei pot accepta ceea ce le dăm, dar nu pot cere indiferent ce”, a mai afirmat ea.