ANALIZĂ Care sunt țările care continuă să susțină Rusia și ajută ca izolarea totală a lui Putin să fie imposibilă

India, China, Venezuela sau Africa de Sud se numără printre țările care continuă să susțină regimul de la Moscova chiar și după ce președintele Vladimir Putin a ordonat forțelor Federației Ruse să atace Ucraina, la 24 februarie. Analiștii susțin că sprijinul pe care zeci de state îl oferă Kremlinului arată că Putin este mai puțin izolat decât se crede la nivel internațional, iar în timp ce sancțiunile împotriva Rusiei sunt importante, ele sunt limitate în principal la membrii NATO și la alți aliați apropiați ai SUA, cum ar fi Australia, Japonia și Coreea de Sud.

Reticienți să condamne Moscova

În urmă cu mai bine de o lună, Moscova a declanșat o invazie pe scară largă a Ucrainei, lansând atacuri de pe mare, aer și uscat și provocând cea mai gravă criză de securitate în Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial. SUA și aliații săi occidentali s-au grăbit să condamne și să pedepsească Rusia printr-un val de sancțiuni, dar unele țări au refuzat să se alăture corului criticilor.

În urmă cu câteva zile, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție fără caracter obligatoriu, care solicită protecția civililor și a infrastructurii civile din Ucraina și cere încetarea imediată a ostilităților. În timp ce rezoluția a primit undă verde de la 140 dintre cei 193 de membri ai adunării, 53 de membri nu au sprijinit demersul – patru țări au votat împotriva adoptării documentului, 38 s-au abținut. Restul au lipsit de la vot. Documentul, pregătit inițial de Franța și Mexic, a fost prezentat de Ucraina, referindu-se la „consecințele umanitare” ale invaziei sale de către forțele Moscovei.

Aliații Moscovei, Siria, Belarus și Coreea de Nord (plus Rusia) au votat împotriva rezoluției, la fel ca și Eritreea. Aceste țări au ignorat apelul secretarului general al ONU, Antonio Guterres, care a descris agresiunea Rusiei drept „absurdă,” având în vedere că mai mult de patru milioane de ucrainieni au fost forțati să se refugieze în țările vecine, în timp ce nenumărați civili au fost uciși în bombardamentele rușilor.

Dacă Eritreea preferă în mod tradițional să nu se implice în disputele dintre țări (în condițiile în care guvernul țării din Cornul Africii este supus el însuși unor sancțiunii internaționale din cauza brutalitatii față de propriul popor), nu la fel se poate spune despre celelalte trei state. Reprezentanții acestora au susținut că extinderea NATO, mai degrabă decât pe președintele Putin, reprezintă principalul motiv pentru declanșarea invaziei rușilor.

La rândul său, Venezuela a susținut Kremlinul în declarațiile sale, deși a absentat de la vot împreună cu Azerbaidjan, Burkina Faso, Eswatini, Etiopia, Guineea, Guineea-Bassau, Maroc, Togo, Turkmenistan și Uzbekistan.

Rezultatul votului din 24 martie a fost similar cu cel de la rezoluția prezentată de ONU pe 2 martie, care a criticat Rusia pentru declanșarea războiului împotriva Ucrainei. Documentul „a deplâns” atunci agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și a cerut retragerea imediată și completă a tuturor forțelor ruse de pe teritoriul ucrainean.

Țările care s-au abținut de la vot, adoptând astfel o atitudine „neutră” în ambele ocazii, includ Algeria, Angola, Armenia, Bangladesh, Bolivia, Burundi, Republica Centrafricană, China, Cuba, Republica Congo, El Salvador, Guineea Ecuatorială, India, Iran, Irak, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar, Mali, Mongolia, Mozambic, Namibia, Nicaragua, Pakistan, Senegal, Africa de Sud, Sudanul de Sud, Sri Lanka, Sudan, Tadjikistan, Tanzania, Uganda, Vietnam și Zimbabwe.

Emiratele Arabe Unite s-au abținut inițial să voteze prima rezoluție, dar și-au schimbat poziția pentru a denunța Rusia în cazul celui de-al doilea document.

Într-un mandat similar prezentat în față celor 15 membri ai Consiliului de Securitate al ONU în urmă cu două săptămâni, Rusia a fost singura țară care a votat împotriva rezoluției care o condamna pentru atacarea Ucrainei. SUA și alte zece țări au susținut rezoluția, în timp ce trei state s-au abținut: China, Emiratele Arabe Unite și India.

Poziția Chinei

De la începutul conflictului, Beijingul s-a ferit să condamne invazia rusă. Referindu-se la poziția Chinei, analiștii au afirmat că relațiile strânse ale Beijingului cu Moscova sunt tot mai strânse. Putin a avut de altfel o întâlnire cu omologul sau chinez, Xi Jinping, cu doar câteva săptămâni înainte de a ordona invadarea Ucrainei.

Cele două ţări au celebrat atunci o prietenie „fără limite” şi au denunţat „extinderea” NATO.

De asemenea, în urmă cu doar două zile, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a anunţat o ordine mondială „multipolară, justă şi democratică” în parteneriat cu China, în timpul primei sale vizite în această ţară de la invadarea Ucrainei.

„Trăim o etapă foarte serioasă în istoria relaţiilor internaţionale,” a declarat şeful diplomaţiei de la Kremlin, la începutul unei întrevederi bilaterale cu omologul său chinez, Wang Yi. „Sunt convins că la finalul acestei etape situaţia internaţională va fi net mai clară şi că noi, împreună cu dumneavoastră şi cu partenerii noştri, ne vom îndrepta spre o ordine mondială multipolară, justă, democratică”, i-a spus Lavrov ministrului chinez.

La rândul său, Wang Yi a declarat că relaţiile dintre China şi Rusia „au trecut testul turbulenţelor internaţionale” şi continuă să se dezvolte ferm. Potrivit acestuia, relațiile dintre cele două țări au rezistat noilor teste prezentate de o situație internațională în schimbare. Wang a declarat că Beijingul este pregătit să ducă relația dintre cele două state „într-o nouă eră” și „la un nivel mai înalt.”

Într-un comunicat de presă transmis de Ministerul de Externe rus se menţionează că, la întâlnirea celor doi oficiali, Rusia şi China au convenit să îşi consolideze cooperarea, în contextul a ceea ce Moscova numeşte „condiţii internaţionale dificile,” referindu-se la întărirea coordonării politicii externe şi adoptarea unei singure voci în privinţa afacerilor globale.

Totodată, miniştrii de externe chinez şi rus au condamnat ceea ce ei au numit sancţiunile occidentale „ilegale şi contraproductive” impuse Moscovei pentru acţiunile sale din Ucraina, potrivit unei declaraţii a MAE rus.

Beijingul, care împărtăşeşte cu Moscova o ostilitate afişată faţă de SUA, refuză de la 24 februarie să condamne invazia rusă din Ucraina, preferând să denunţe în schimb sancţiunile occidentale împotriva Rusiei.

La începutul lunii martie, Wang Yi a salutat chiar prietenia cu Moscova, despre care a spus că este extrem de puternică, şi a apărat îngrijorările „rezonabile” ale Rusiei în privinţa securităţii sale.

Susținerea Indiei

Dacă atitudinea Chinei de susținere aproape fățișă a Moscovei era previzibilă, situația este diferită în cazul guvernului de la New Delhi. Comentatorii s-au întrebat de ce India – cea mai mare democrație din lume – refuză să denunțe atrocitățile comise de forțele lui Putin în Ucraina și să se situeze de partea Washingtonului (de la care primește anual ajutoare financiare, economice și militare semnificative).

Sunt cel puțin patru motive principale care explică atitudinea Indiei: 

Primul este dependența de petrolul rusesc. După China și Statele Unite, India este al treilea cel mai mare cumpărător de petrol la nivel global, țară asiatică importând cel puțin 80% din necesarul intern de combustibil. New Delhi a evitat importurile de la Moscova în ianuarie și februarie, pe măsură ce tensiunile în jurul granițelor Ucrainei se intensificau, simultan cu temerile privind o invazie iminentă. Totuși, contractele pentru martie și aprilie – după începutul războiului – arată milioane de barili de petrol livrate către India, potrivit grupului de cercetare Kpler.

Potrivit analiștilor, atât India, cât și China profită probabil de reducerile oferite de Moscova, care e disperată să găsească clienți care să o ajute să rămână pe linia de plutire financiară pe măsură ce sancțiunile se înmulțesc. În prezent, mai multe companii petroliere indiene – inclusiv Hindustan Petroleum, Indian Oil Corporation și Nayara Energy – sunt încă implicate activ în relațiile cu Rusia, spre deosebire de SUA, Canada, Australia sau Marea Britanie, care au interzis importurile de petrol rusesc.

În acest context, trebuie spus că India și China nu sunt singurele țări care încă importă țiței rusesc și finanțează, prin urmare, un efort de război brutal. Potrivit unor relatări, unele rafinării cu sediul în Bulgaria, Germania, Indonezia, Grecia, Italia, Ungaria și, probabil, Olanda, se bazează în continuare pe Rusia în sectorul energetic.

De asemenea, țările OPEC au ales să respecte un acord cu Rusia, mai degrabă decât să se conformeze presiunii SUA de a crește producția. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, membri cheie ai grupului respectiv, au semnalat ambele sprijin pentru Rusia în ultimele zile.

Un al doilea motiv este China. India a dezvoltat o codependență cu Rusia din cauza dezacordurilor tot mai mari pe care le are cu China. New Delhi este al doilea cel mai mare client pentru petrolul rusesc și apelează din ce în ce mai mult la Putin pentru echipamente militare. De altfel, peste 60% din armamentul Indiei provine din Rusia. De exemplu, India a încheiat un acord de 5,43 miliarde de dolari cu Moscova în 2018 pentru sistemul de rachete S-400.

Politica externă a celor din New Delhi se bazează pe asigurarea faptului că Rusia nu va fi nevoită să treacă complet în tabăra Chinei, în condițiile în care India și China au dezacorduri majore privind Himalaya de ani de zile. India este, de asemenea, îngrijorată că Beijingul și-ar putea extinde amprenta militară în Tibet sau ar putea întrerupe accesul în regiune, lucru care s-ar putea întâmpla dacă Beijingul și Moscova vor fi izolate în alianța lor asiatică.

Iar parteneriatul solid dintre Rusia-India a ieșit din nou în evidență vineri, când miniștrii de externe din cele două țări, Serghei Lavrov și S Jaishankar, s-au întâlnit la New Delhi, într-o vizită despre care analiștii spun că este un semnal clar că India încă vede Rusia ca un aliat, chiar dacă mulți lideri mondiali o consideră un agresor. Rusia a lăudat India pentru că nu a judecat conflictul din Ucraina într-un „mod unilateral,” după ce India nu s-a alăturat condamnării internaționale a Moscovei.

Afganistanul, un alt treilea motiv. Indienii nu au rămas impasibili la retragerea haotică a americanilor din Afganistan, mai ales că ei au susținut constant guvernul de la Kabul înainte de revenirea talibanilor la putere. După revenirea islamiștilor la putere la Kabul, India s-a îndreptat spre Moscova din cauza temerilor privind propriile sale interese de securitate.

Afganistanul a fost, de altfel, și motivul unor dezacorduri politice cu SUA din cauza relației pe care americanii au dezvoltat-o în ultimele decenii cu un alt inamic tradițional al Indiei, Pakistan. Drept urmare, India își urmărește statutul de națiune nealiniată.

Motivul numit Kashmir. Guvernul condus de Narendra Modi tratează invazia rusă ca pe o chestiune bilaterală, europeană, care nu o interesează sau afectează în mod direct. Această deoarece luarea unei poziții într-un război străin ar putea, de asemenea, să determine o implicare externă suplimentară în conflictul de lungă durată pe care îl are cu Pakistanul în Kashmir. În timp ce Pakistanul solicită în mod obișnuit ca Statele Unite să se implice în disputa pe care o are cu India privind această regiune, India a reușit până acum să se asigure că alte țări tratează conflictul ca pe o problemă bilaterală.

India, care este o putere nucleară, are o lungă istorie de urmărire a unei strategii nealiniate în politica internațională, evitând constant să se alăture intereselor altor superputeri sau blocuri politice. Dar poziția Indiei în contextul actual îngrijorează Administrația de la Washington. India este unul dintre cei mai valoroși parteneri strategici ai SUA, oficialii americani încercând de ceva vreme să integreze India într-o alianță pentru a contracara China în regiunea Indo-Pacific. Dar lucrând pentru a-și proteja comerțul cu Rusia și refuzând să condamne invazia Ucrainei, New Delhi subminează în mod activ eforturile Washingtonului de a izola Moscova.

Atitudinea sud-africanilor

O altă susținătoare a Moscovei este Africa de Sud. Aceasta a fost una dintre cele 17 țări africane care s-a abținut de la o rezoluție a ONU care condamnă invazia rusă a Ucrainei, o decizie previzibilă ținând cont de legăturile istorice dintre Congresul Național African, care a condus lupta acestei națiuni împotriva guvernului minorității albe, și Uniunea Sovietică.

De asemenea, doi dintre președinții post-apartheid ai Africii de Sud, Thabo Mbeki și Jacob Zuma, au urmat pregătire militară în URSS. De altfel, într-o declarație emisă prin intermediul fundației sale, Zuma l-a numit pe Putin „un om al păcii.”

„Rusia este prietenul nostru până la capăt,” a declarat și Lindiwe Zulu, ministrul dezvoltării sociale din Africa de Sud, care a studiat la Moscova în anii apartheidului. „Nu suntem pe cale să denunțăm acea relație pe care am avut-o întotdeauna.”

Rusia, izolată și nu prea

Washington Post a făcut recent un inventar al țărilor care nu au condamnat Rusia pentru atacul neprovocat împotriva Ucrainei și care fac ca izolarea completă a lui Putin să nu fie posibilă. Publicația a scris că, în India, guvernul premierului Modi s-a abținut să denunțe invazia rusă a Ucrainei, descriind-o drept un conflict între Moscova și NATO. Președintele brazilian Jair Bolsonaro a spus că țara sa „nu va lua parte la conflict” și l-a descris pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski drept „un comic.” De asemenea, jurnaliștii au menționat declarația ministrului sud-african Zulu despre prietenia de durată cu Rusia.

„Există sentimentul (că) nivelul de sprijin din partea multor țări non-occidentale pentru această rezoluție a fost destul de subțire”, a declarat Richard Gowan, directorul ONU la International Crisis Group.

Analiști cred că pentru multe țări nealiniate și/sau din afara Europei, conflictul de pe bătrânul continent este de fapt unul care opune Moscova celor din Washington/NATO. Aceste state sunt reticente de a lua partea cuiva, mai ales că războiul este pentru ele un conflict îndepărtat, așa cum este pentru mulți occidentali un conflict în Orientul Mijlociu sau în Africa.

Mai mulți lideri, inclusiv Yoweri Museveni din Uganda, au ridicat problema intervențiilor occidentale în Afganistan, Irak și Libia pentru a-și justifica reticența de a critica Rusia. „Nu mă amenința și nu te voi amenința”, a spus Museveni.

Precizând că necondamnarea Rusiei nu înseamnă neapărat susținerea aventurii războinice a Moscovei, ziarul a concluzionat că, în afara Occidentului, liderul de la Kremlin este mai puțin izolat decât se crede și decât a repetat-o constant președintele Biden:

• „Sugestia că Putin este izolat poate fi încă o opinie părtinitoare occidentală – o presupunere bazată pe o definiție a ‘lumii’ care înseamnă locurile privilegiate, în mare parte Statele Unite, Europa, Canada, Australia și Japonia”.

Surse: Knewz.com, Washington Post, BBC, Axios, Reuters, Euractiv, UN.org, Sursa foto; Kremlin.ru via Wikimedia Commons